Lucruri pentru care merit o medalie

Știți lista aia de lucruri de făcut care rămân mereu nefăcute? Lucrurile alea reziduale ca aerul pe care nu-l dăm niciodată afară din plămâni? Alea. M-am luat de ele în ultima vreme, simt că am pierdut mult timp anul ăsta și e de parcă am ceva de dovedit. Universului, că merit tot ce mi-a dat, că nu s-a înșelat când a avut încredere în copila asta.

• Am făcut ordine în dulapuri și pe niște etajere. Am aruncat 3 saci de gunoi, cu diverse boarfe care strângeau praful și nu plăteau chirie. Îți era imposibil să te apuci să faci curat, doar la gândul, câte chestii ai de ocolit în cale. Am scăpat de ele, vreau să zic! Și am golit 2 rafturi dintr-un dulap, DOUĂ, frații mei! Să mă mai auziți vreodată că mă plâng de lipsă de spațiu în apartamentul nostru uriaș, cu 2 camere, la bloc!
• Am făcut plimbări regulate printre dinții mei, câte cel puțin 4 minute, în fiecare seară. Nu vă imaginați că dimineața nu mă spăl pe dinți, că mă spăl. Dar nu mă plimb. Nu îi mângâi, nu le spun povești, nu îi întreb cum le-a fost ziua. E diferit. Ritualul ăsta de seară a funcționat ca o psihoterapie, deși nu îmi explic. Uneori încep din stânga sus, alteori din dreapta jos, ca să nu se supere domnii dinții mei. Îi iubesc pe toți la fel și nu aș vrea să creadă că fac diferențe între ei.
• Mi-am făcut albumul foto restant. Nu pot declara public cât a costat, deși cel mai frică îmi era că o să plătesc cu nesomn. Că o să le aranjez în pagină noaptea, când altcândva? Soțului i-am mărturisit cu jumătate de gură; el e primul care mă ceartă când nu dorm. Cheltuitoare n-am fost niciodată 😛 S-a bucurat: O să avem ce face la bătrânețe, ce bine că le-ai comandat așa mari. Pozele, zicea. Excursia la Roma, Crăciunul, apoi vacanța din Cipru, zilele de naștere și toate selfie-urile din pat și din parc. N-am putut alege dintre toate, pentru că, deși aveam cea mai mare variantă disponibilă, cu cele mai multe poze, toate nu încăpeau. Trăiască editorul automat! Mi-a luat vreo două ceasuri, curierul tocmai l-a livrat. Bătrânețe, te-am aranjat!
• M-am dat cu cremă pe față zilnic, uneori chiar și pe picioare. E tot un fel de terapie, deși nu înțeleg de ce se spală femeile ca să se unsureze imediat la loc. Dar, cum timpul nu ține cu mine, iar pielea prea des mă strânge de gât, am zis că e un efort care merită făcut.
• Am citit două cărți în concediu, proaste amândouă, dar ce era să fac, să mă uit la televizor? :p
• N-am deschis laptop-ul decât pentru urgențe, adică cel mai recent episod din Grey weekend-ul ăsta, ceea ce a fost aproape un exercițiu extrem. Mai ales că urgențele n-au fost multe, ca alte dăți când mi se păreau the end of the world dacă nu sunt la zi.
• A, și într-una dintre dățile în care ne-am întors din deplasare, am și despachetat în ziua aia. Asta, doar așa, să văd cum e viața oamenilor ordonați. Nu mi s-a părut mare șmecherie, așa că hainele din geamantanul pe care l-am avut la maratonul de estetică stau ca pedepsite pe un colț de covor. În geamantan, nu vă imaginați că le-am lăsat așa, grămadă, pe jos 🙂

Rămân în continuare chestii de îmbunătățit, scrisori de trimis, haine de donat. Am senzația că pe unele nu le fac intenționat, cum e să sortez lucruri din Sibiu, ca să-mi las un motiv de a mă întoarce acolo. De a mă trezi și mâine dimineață. Să-mi las un scop și pe mai târziu. Să știu că e nevoie de mine să fac ceva foarte important.

Voi cu ce scuze din astea penibile vă lăudați? 😛

foto Shutterstock