Cred că să treci printr-un divorț e mai greu decât să treci peste decesul partenerului de viață, deși cine sunt eu să am păreri despre așa ceva. Diferența e de nuanță, dar mi se pare totuși importantă. Dacă în cazul unui deces, hotărârea nu a luat-o cineva, deși nu aș îndrăzni să spun că viața e un nimeni, în cazul unui divorț există cel puțin un vinovat. Și asta e mult mai greu de acceptat, de resemnat, de dus mai departe, fiindcă te pierzi în răzbunări și gânduri complicate.
Cred și că să te lași de mâncat prostii e mult mai greu decât să te lași de fumat. Sau de alcool. Pentru că fără țigări sau fără alcool poți trăi, dar fără mâncare n-ai cum. Un dependent de mâncare (sunt atâtea tulburări alimentare cu componentă emoțională) trebuie să scape de adicția sa, trăind în continuare cu mâncare. E ca și când i-ai cere unui alcoolic să nu mai fie alcoolic, bând zilnic un păhărel. Nu e deloc la fel, nu e deloc ușor.
Și mai cred că atunci când investești o persoană cu niște calități pe care ar fi perfect, în capul tău, să le aibă, dar timpul îți aprinde lumina ca să vezi adevărul, e trist, prieteni. O iei personal, pentru că n-ai cum să o iei altfel. E ca atunci când faci o presupunere și decizi că așa e adevărat. Îți construiești o întreagă analiză, judecată, îți tragi niște concluzii grele pe seama unei singure afirmații pe care tu ai hotărât-o ca fiind adevărată, dacă s-ar putea așa ceva. Și se poate. Deși mai bine ți-ai fi tras niște palme.
Când eu decid că n-ai venit la întâlnire pentru că ești un om rău, nu pentru că ți-ai rupt piciorul. Când eu decid ai spus un lucru din invidie, nu pentru că nu aveai alt răspuns. Când știu eu că n-ai făcut un lucru pentru mine, deși am uitat să te întreb dacă e chiar așa. Iar de aici, se derulează firul greșit din poveste, se spun cuvinte care niciodată nu mai pot fi luate înapoi și se duc dracului relațiile dintre oameni.
Ne dorim să vedem binele unii în alții și suntem atât de flămânzi, încât proiectăm în niște nefericiți ceea ce vrem noi ca ei să fie. Și apoi ne supărăm ca măgarul pe sat că bieții nu se ridică la nivelul așteptărilor setate. Că nu a fost un bărbat bun, ci mai degrabă un fustangiu pervers, că nu a fost o învățătoare bună, ci o lingușitoare cum nu s-a mai văzut, că nu a fost o mamă bună, ci un control-freak. Că degeaba era un doctor valoros, dacă era o mizerie de om. Degeaba era un artist desăvârșit (iar asta mi s-a întâmplat în realitate), dacă n-avea pic de bun simț. Deși toți oamenii ăștia nu au nicio vină, de fapt, că noi am crezut lucruri despre ei. Că am iubit eu un poster de pe un perete în cămin. Că am ridicat un medic la rang de zeu. Că am transformat o cunoștință în prieten fără să-i dau timp.
Dar în tot răul e și un bine, îmi zic. Mai bine mai devreme decât când e prea târziu, îmi zic. E bine că nu te-ai căsătorit cu perversul, dar asta nu înseamnă că despărțirea te doare mai puțin. E bine că n-ai mai cumpărat muzica artistului, dar asta nu înseamnă că te mai poți bucura de amintirile pieselor vechi. E bine că nu te-ai tratat la medicul ăla, dar nu e ca și când uiți cum te-a umilit. Dar mai bine mai devreme decât prea târziu, îmi zic. Pentru că așa-i în viață, uneori ajungi în acel punct în care îți dai seama de ce există câte un clișeu. Și că e tot ce ți-a rămas drept consolare. Dar că, data viitoare, te vei înșela mai puțin. Sau te vei duce într-un vârf de munte cu soțul tău, copilul tău, familia ta, într-un loc unde oamenii și lucrurile nu sunt altceva decât par.
foto Unsplash
Steluta
Omg! Que paso?? 😰
Miruna
Sunt ok, doar foarte dezamagita. Daca as povesti unele lucruri, ai baga mana in foc ca le inventez. Viata bate filmul.
Steluta
In acest caz, te imbratisez cu blandete 👭
P.S. totul se intampla cu scop! Mai bine acum decat niciodata!
Gabriela
My thoughts exactly! Ca nu e deloc tonul celorlalte articole ale Mirunei… E totul ok?
Miruna
Nu divortez, I love him to bits, :))ca m-a intrebat cineva in privat. Sunt doar foarte dezamagita de o prietena, that is all. Femeile din viata noastra. As putea face un film.
Greta
Și eu am fost foarte dezamăgită de o prietenă. Până când mi-am dat seama că, din moment ce-a putut face ceea ce făcuse, n-a fost niciodată prietenă. Atât de simplu e, de fapt.
Dar înțeleg prea bine cât de amar ți-e acum. O să treacă și o să te simți mai ușoară. Un om în care credeai și care alege să te dezamăgească este un om toxic.
Miruna
îmi pare rău că ai trecut prin asta.
Greta
Ni se întâmplă tuturor, cred. Nu e nimic dramatic. E doar viață 🙂
Ana
Am avut si eu experiente de genul asta. Cu persoane in care am investit mult. Totusi am observat ca de-a lungul timpului au facut greseli asemanatoare si in alte directii. Viata mea a fost oarecum zdruncinata pe moment. In cazul persoanelor la care ma gandesc viata este un haos cu multe greseli ireversibile. Asta nu inseamna ca doare mai putin ce au facut doar ca imi este ft clar cum sunt…si am decis sa nu mai investesc.
Miruna
păi da, dar așa nu riști să ratezi prietenii ăia buni și adevărați?
Ana
Am decis sa nu mai investesc in persoana despre care povesteam. Pentru ca eu am avut nevoie de mai multe dezamagiri pana sa ma hotarasc. Nu mi – a ajuns o data. Ii tot gaseam scuze. Dar altfel da, investesc. Am invatat totusi sa vad altfel lucrurile. Mai prudent…
Silvia R.
Cineva imi spunea la un moment dat ca, daca vrei sa fii fericit, trebuie sa nu ai asteptari. Dar e al naibii de greu. Sper sa treaca repede aceasta dezamagire. Gandeste-te doar ca asa trebuia sa se intample. Din orice experienta invatam cate ceva. Din pacate nu toate experientele sunt si placute.
Miruna
greu cu așteptările la mine. Boală grea.
m
Căsătoria e o chestie ciudată și nu știu câte ar rezista daca nimeni n-ar fi ținut în ele de presiune socială și/sau financiara. Sigur nu ar fi majoritatea.
Miruna
Din păcate, sunt niște argumente valide, chiar dacă nu sunt ce ne dorim să auzim. Sau să trăim. Eu cred că e totuși un pic diferit, că uneori îți vine să îți iei câmpii, dar ai un motiv pentru care rămâi. După care te mai echilibrezi și îți dai seama că ar fi fost o greșeală să te desparți. Nu pentru că ai muri de foame, ci pentru că nu celălalt e sursa tuturor problemelor tale. Cred că foarte rar este așa, de fapt.
Jia
Eu totusi cred ca nu e nimic mai cumplit decat moartea cuiva drag…
Miruna
Bine, măi, normal, doar că traumele astea se compară la nivel de stres, de exemplu, de doliu de după. Oricum discuția asta e sinistră.
Ioana
Părerea mea este ca divorțul este mai dureros, mai ales dacă sunt copii implicați, efectele se derulează în continuare ( nu doar chestii de genul cine are tutela copiilor, pensie alimentara, ci și o grămadă de alte chestii delicate, mama sau tați vitregi etc).
Mihaela
Oooof… ieri plangeam de dorul unei prietene….de trei ani a fost inlocuita de o tipa care arata la fel, se cheama la fel dar e opusul a tot ceea ce era ea odata… cum poti sa iubesti azi toti oamenii de trei lei pe care ii evitai odata? Cum poti sa nu mai ai timp pentru prietena ta de suflet pentru ca dintr-o data te-ai apucat de facut bani cu oamenii de nimic pe care ii evitam impreuna odinioara? Imi vreau prietena inapoi dar ea nu mai exista de trei ani…
Greta
Asta simt și eu uneori. Că o vreau înapoi pe ea cea din urmă cu…. 7-8 ani. Dar ea a încetat demult să existe. Iar pe străina egoistă care a înlocuit-o nu mai vreau s-o văd niciodată.
Prieteniile se cern mereu, citeam pe undeva. Ce nu rămâne în sită, n-a fost suficient de solid.
Miruna
Așa este. Oamenii se schimbă cum vor ei, nu cum vrem noi.
Dana M
Buna Miruna . Este prima oara cand iti scriu,pt ca nu m am putut abtine,Doamne cat adevar este in aceste randuri,o Doamne….
Dar asta e viata.Niciodata nu stii ce e in mintea celuilalt si pe de alta parte fii optimista.Asa a fost sa fie.Iar oamenii nu sunt toti la fel. Totul in viata asta se cerne, mai devreme sau mai tarziu. Pupici,Dana.
Miruna
Să îmi mai scrii. Simt că rândurile tale vin dintr-o experiență similară. Hugs.