O lecție de viață de la un copil minune: Cornel Amariei, la Webstock

cornel amariei webstock miruna ioani

A învățat să citească la 3 ani, la 7 construise primul său site, iar la 14 câștiga un premiu pentru o invenție legată de siguranța locuințelor. Visul său a fost să-și permită să mănânce de 3 ori pe zi la Mc Donald’s, iar la 9 ani, când i s-a implinit, și-a dat seama că mai are multe goluri în viața lui.

Cam asta a povestit Cornel Amariei, un tânăr de 24 de ani, pe scena de la Webstock fix acum o săptămână. Era prima oară când îl vedeam vorbind și mi-a plăcut enorm de el. Deși nu pic din picioare de admirație foarte ușor, mai ales când e vorba de copii care știu să citească de la 3 ani, mi se pare că cineva le fură copilăria. Dar tipul ăsta, cu părul lung și îmbrăcat ca oricare dintre noi, nu părea să fie doar de 24 de ani pe pământ.

A povestit că în anul în care a apărut al doilea copil în familia Amariei, a apărut și primul lor calculator. Că tatăl lui i-a cumpărat o enciclopedie Larousse, din care nu înțelegea el mare lucru la 1 an, dar pe care o răsfoia ca și când. Că stătea mult în brațe la sora lui de 16 ani, chestie pe care a zis-o de două ori, că stătea mult în brațe, ea îi citea și el o ruga să îi mai citească o dată. Așa, în 3 ani a învățat singur. Spune că a învățat mult mai târziu să scrie, doar pe la vreo 15 ani și nu mi-am dat seama dacă a fost o glumă sau dacă a vorbit serios.

Cornel a studiat în Germania 4 ani, de unde s-a întors în România printr-un accident, spune el. Fără să dea detalii, a zis că ceva personal l-a adus în țară, după care, surpriză, i-a plăcut. Și a rămas. Momentan e Head of Innovation la Continental și locuiește în Sibiu. Mănâncă înghețată din același loc ca mine, am văzut o poză la el pe Facebook! Cam ăsta e singurul lucru pe care-l avem în comun :p Ca să nu mai zic, deseară, când ies în oraș, m-aș putea întâlni întâmplător cu unul dintre cei mai inteligenți 20 de oameni ai planetei? Wow.

Invenția care l-a făcut celebru este ceva de care se poate să mai fi auzit: ochelarii pentru nevăzători. Produsul încă nu există pe piață, pentru că funcționează ”doar” 90% din cât ar trebuie, zice Cornel. Iar el își dorește 99%, pentru că e de părere că nu te joci cu lucruri din astea importante. Ori la bal, ori stăm acasă, cum ar veni. Totul sau nimic. Când a pornit acest proiect cu ochelarii, a zis că a căutat împreună cu un coleg ceva, un domeniu, o problemă pe care s-o rezolve și să schimbe viața cuiva. Rezultatele până acum sunt cam așa: un nevăzător a putut prinde o minge care venea spre el, pentru prima dată.

cornel amariei lumen miruna ioani ochelari nevăzători
Forbes USA spune despre el că este unul dintre cei mai influenţi 300 de tineri din Europa, iar cei de la Real Leaders l-au invitat într-un alt club select: 100 de tineri vizionari care ar putea contura un viitor mai bun pentru omenire. Că a fost nominalizat de Forbes România la 30 sub 30 nici nu știu unde mai vine în lista lucrurilor importante sau premiilor pe care le-a primit. Momentan are 50 de invenții în curs de patentare.

S-a născut într-o familie, cu doi părinți cu dizabilitate locomotorie, iar casa în care a crescut era toată adaptată pentru nevoile lor. Bucătăria era camera principală și toate lucrurile erau mai jos, începând de la întrerupătoare. A zis că faptul că a trăit într-o astfel de casă i s-a părut ceva foarte special. Și că visa să construiască un robot care să le îmbunătățească viața părinților lui, să le aducă lucruri. Asta a fost motivația de început, alături de o curiozitate constantă.

Cântă la 3 sau 5 instrumente, chitara e preferata lui. A zis că o ține lângă birou și, când simte că îl bântuie rutina, zdrăngăne 5 minute la chitară și se încarcă la loc. A mai zis ceva ce m-a impresionat. Că e important ca mereu să alternezi activitățile și să înveți lucruri noi. Că a avut o perioadă când a studiat fotografia, de exemplu. Și că atunci i-a venit o idee grozavă pentru una dintre invențiile lui, pentru simplul fapt că niciodată înainte nu se mai întâlniseră un inginer și un fotograf în acelaș cap de om.
Desigur că se mai găsesc ingineri fotografi pe lumea asta, dar Cornel mi s-a părut și foarte modest.

Luăm întrebări din sală, s-a anunțat la un moment dat. Am ridicat eu mâna, o blondă din primul rând, aveam emoții să îl întreb ce voiam să știu. Era să uit și să mă prezint.
Și l-am întrebat așa:
-Ai zis că ai avut acces la calculator de foarte mic, de la aproape 1 an. Vezi, acum toți specialiștii în neuroștiințe, psihologii și subsemnata susțin că e foarte nocivă expunerea copiilor la ecrane de la vârste atât de fragede. Cum simți tu că te-a influențat, ce rol a avut calculatorul în viața ta?

Și ce mi-a răspuns a fost fabulos, puteți urmări înregistrarea, dacă vreți.
-Nu calculatorul a avut un rol, ci libertatea pe care mi-au oferit-o părinții mei. Atunci când nimic nu îți este interzis, ești mai puțin tentat să faci prostii.

Deseară ies în oraș, sper să îl întâlnesc, că Sibiul e mic 😛 Și, dacă nu, mâine de la 12, la Europa FM, Andreea Esca îi ia interviu.

Articolul anterior

Prima oală nu se uită niciodată, oricât de grozave ar fi următoarele din viața ta (P)

Articolul următor

Vopsitul sprâncenelor, un epic fail

17 Comentarii

  1. Gabriela F.

    Super bună întrebarea!… Asa ca să fiu mai sigura ca nu știu dacă iau decizii bune în ceea ce îl privește pe C. 😶

    1+
    • Bine, îți dai seama că el este excepția, nu? A și zis că are o minte foarte curioasă, că a ars foarte repede etapa de jucat pe calculator. Că și-a luat nu știu ce joc, că nu le știu pe nume, xbox, s-a jucat o săptămână, prietena îi aducea mâncarea în pat, după care l-a vândut. Waste of time.

      A zis multe chestii foarte mișto și etice și tot. Se vede că nu e un businessman, e ce trebuie acest băiat.

      1+
  2. Madalina

    Miruna, eu cred mult in moderatie. Probabil pentru ca toata viata am oscilat intre extreme, deci mi-am facut din moderatie un scop.
    Cred mult in inteligenta copiilor, in intuitia lor fantastica. Cred ca ei, mai bine decat oricine, stiu cat pot si cat vor. Ne-o dovedesc zilnic prin actiuni sau gesturi aparent marunte, dar nu si neinsemnate.
    Eu i-am dat voie copilului meu sa exploreze tableta de cand eram mic, mic. Huo! Stiu! Insa, ce crezi? A stat mereu cam 20-30 min pe tableta, mereu cu un adult langa sau sub el, apoi o arunca si nu-i mai trebuia. La fel face si azi, cand are 6 ani. Nu i-am zis niciodata ca nu e ok sa se joace pe playstation, tableta, telefon. Si-a luat mereu cat a avut el chef, daca a avut. A invatat singur sa-si descarce jocuri, sa le caute. Sa-si dezinstaleze jocurile care nu-i plac. Totul cu acord parental, evident, dar el nu stie asta.
    Cu toata libertatea lui la mult hulitul ecran, tot spre joaca libera in natura, cu lego, constructii, citit, scris chiar (ii place sa faca teme), joc cu numere, trage, natural. Eu nu spun ca toti fac asa, poate oi fi tras eu lozul norocos, insa, din experienta mea de copil limitat la tot, cu multe interdictii, cred ca un om liber si sustinut, invata sa faca alegeri inteligente si isi dezvolta propria gandire critica, atat de necesara in viata de adult.
    Cand e mereu cineva in spatele tau sa-ti puna limitele, cum inveti tu sa ti le pui, cand ajungi la maturitate si dintr-o data limitele impuse dispar?

    7+
    • E corect ce spui, doar că e foarte greu de susținut asta în practică. Pentru că, de obicei, acei părinți care oferă tabletă de la vârste fragede, văd în ele și o cale de a lua o pauză. Și atunci abuzează. Atâta tot. APoi, copilul crește și începi să-i interzici, pentru că întrece limita.
      Mno, ce să zic.
      Eu nu simt că interzic telefonul și tableta, de exemplu, pentru că pur și simplu nu știe că există acolo jocuri sau chestii interesante pentru el. Avem o singură aplicație pe care o pun la tăiat unghiile, deși ultimele două dăți n-a fost nevoie. Nu o cere singur.
      Nici nu avem televizor, asta e drept.
      Și eu cred în moderație, asta e clar. Doar că până unde duce moderația, asta e foarte diferit.

      0
      • Madalina

        Pai uite, al meu n-a intrecut limita. Nu imi aduc aminte sa-i fi luat tableta din fata cu forta vreodata. N-a fost nevoie. Si oricum, pe el il intereseaza altele mult mai mult decat tableta. Noi avem TV, dar nu avem cablu. Il folosim doar pentru filme, conectat la laptop. Asa ca uneori, duminica, daca n-avem planuri si ploua afara, ne uitam impreuna la un film. Statul afara castiga clar in fata oricarei alte activitati. Cand ai un lucru la indemana, e cu mult mai putin tentant decat atunci cand lucrul ala iti e interzis.

        0
  3. Luminita

    Si eu sunt adepta moderatiei, am fost mereu asa. Fetita mea are 6 ani si a fost expusa de mica la tableta, televizor, telefon, si recent jocuri pe calculator. Eu am fost mama singura primii 3 ani cu ea, si sa te ocupi si de copil, sa faci si curat, si mancare, si sa mai ai si un job 10 ore pe zi sunt curata utopie, din punctul meu de vedere, fara a lasa copilul deloc expus la ele. So far, copilul meu foarte putin timp si-a petrecut cu ele, in nici un caz nu au devenit activitatea ei principala. Adora sa ii citesc seara cat mai multe povesti si sa frunzarim cartile impreuna, ca sa vada pozele in timp ce ii explic, adora activitatile creative, jocurile, jucariile, pictura, dansul etc., la fel ca multi alti copii. In plus, la sase ani vorbeste deja fluent franceza, binisor romana si tot mai bine si engleza, si asta se datoreaza nu numai scolii, ci si desenelor animate si filmelor pentru copii vazute la TV. Din punctul meu de vedere, multi omit ca acesti copii vor creste in cu totul alta lume decat am facut-o noi si expunerea la tehnologie este ceva normal. Asta nu inseamna ca pe langa asta nu pot face si sport, nu pot citi si asa mai departe. Dar nici sa ii tinem departe nu mi se pare o idee buna. Sa mai adaug ceva: eu am avut in familie exemple de copii crescuti predominant in mediu rural, fara TV/calculator/telefoane decat foarte tarziu, in contact cu natura. Nu au ajuns deloc educati, din contra, iar cand au dat de electronice, au si ramasi lipiti de ele. Bineinteles ca aici intervin mai multi factori (familia, exemplele din jur etc.etc.), dar totusi.

    3+
  4. Steluta

    woa! Ce fain gandeste baiatul asta!

    2+
  5. Tragem concluzia urmatoare: atat timp cat unui copil i se ofera iubire, libertate si incredere, toate in echilibru, lucrurile pot iesi foarte bine. Desigur ca teoria si practica suna bine in acelasi context in cazurile fericite. Insa povestesc acum din proprie experienta: am avut in copilarie o biblioteca imensa si mi-am vazut parintii citind. Am facut si eu asta. Cand eram mica am prins limbile straine foarte usor si chiar si acum ma descurc sa vorbesc in una dintre ele pe care nu am invatat-o la scoala. Tot pe atunci parintii mei au vazut ca am o imaginatie foarte bogata si m-au incurajat sa scriu. Dincolo de asta, m-au ghidat frumos si am ajuns datorita lor in medii speciale unde am crescut frumos. Nu pot sa iti spun decat ca esti norocoasa ca il poti cunoaste pe acest tanar. Te imbratisez, blonda draga!

    2+
  6. Si eu l-am ascultat la TEDxBucharest in 2016 si mi-a placut enorm. M-a inspirat.

    0
  7. Carmen Ivanov

    De aia face Zoso public shaming cu voi, ca va faceti texte din munca altora si uitati sa citati sau sa puneti link. A muncit o femeie pe scena Webstock o ora jumatate, si poate s-a mai pregatit si acasa, ca tu sa-i iei munca si sa zici cum ai pus la sfarsit si tu o intrebare. Ai facut un text capusa pentru ca ai stiut sa sugi din munca femeii aleia. Ca si din imaginea Andreei Esca cu care te-ai pozat repede. Ma intreb daca ai vrut sa te pozezi si cu Bazavan si n-ai fotografie ca nu a vrut ea, ca pare mai directa si te-ar putea refuza in fata. Norocul vostru e ca nu citeste ce scrieti si nu ii pasa ca sunteti niste lipitori ca altfel am fi vazut reactia ei cum a facut zilele trecute cu ziarele care-i furau textele. Poate de aia ea face interviurile pe scena si voi sugeti de la ea, doar ca si pentru cititori e scarbos si enervant. I-am trimis link sa-ti vada textul. Stiu ca nu o sa aprobi comentariul, dar daca-l citesti e suficient.

    0
    • Irina A

      Doamne fereste, cat venin intr-un singur comentariu. A fost o conferinta publica, doamna. Oricine poate scrie despre orice a fost acolo, ca de aia e publica si nu privata. Si link este, chiar de doua ori, poate nu ati fost atenta.
      Miruna, te rog sa nu oferi onoarea de a raspunde la comentariul de mai sus.

      3+
    • Ana

      Unul dintre cele mai bolnave comentarii citite vreodata. Miruna a fost la o conferinta si a povestit despre ce a vazut/auzit acolo. A fost un eveniment public despre care putea scrie oricine. A fost prea draguta ca ti-a dat voie sa aberezi in halul asta pe blogul ei.

      2+
  8. Roxana S

    Deci nu pot sa cred. Fix acum câteva min am ascultat-o pe Andreea Esca la radio vorbind cu un tip despre ec a ochelari pt nevăzători..și apoi intru sa îmi verific mailul și încep sa citesc mailul tău..și a fost continuarea (sau începutul pe care eu l-am ratat) la ceea ce auzisem dar nu aveam toate piesele din puzzle.

    Foarte tare. Mersi pt post. 😘

    0
  9. Mihaela

    Wow, deci asa oameni exista.

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 181 queries in 1.040 s