O lecție de viață de la un copil minune: Cornel Amariei, la Webstock

A învățat să citească la 3 ani, la 7 construise primul său site, iar la 14 câștiga un premiu pentru o invenție legată de siguranța locuințelor. Visul său a fost să-și permită să mănânce de 3 ori pe zi la Mc Donald’s, iar la 9 ani, când i s-a implinit, și-a dat seama că mai are multe goluri în viața lui.

Cam asta a povestit Cornel Amariei, un tânăr de 24 de ani, pe scena de la Webstock fix acum o săptămână. Era prima oară când îl vedeam vorbind și mi-a plăcut enorm de el. Deși nu pic din picioare de admirație foarte ușor, mai ales când e vorba de copii care știu să citească de la 3 ani, mi se pare că cineva le fură copilăria. Dar tipul ăsta, cu părul lung și îmbrăcat ca oricare dintre noi, nu părea să fie doar de 24 de ani pe pământ.

A povestit că în anul în care a apărut al doilea copil în familia Amariei, a apărut și primul lor calculator. Că tatăl lui i-a cumpărat o enciclopedie Larousse, din care nu înțelegea el mare lucru la 1 an, dar pe care o răsfoia ca și când. Că stătea mult în brațe la sora lui de 16 ani, chestie pe care a zis-o de două ori, că stătea mult în brațe, ea îi citea și el o ruga să îi mai citească o dată. Așa, în 3 ani a învățat singur. Spune că a învățat mult mai târziu să scrie, doar pe la vreo 15 ani și nu mi-am dat seama dacă a fost o glumă sau dacă a vorbit serios.

Cornel a studiat în Germania 4 ani, de unde s-a întors în România printr-un accident, spune el. Fără să dea detalii, a zis că ceva personal l-a adus în țară, după care, surpriză, i-a plăcut. Și a rămas. Momentan e Head of Innovation la Continental și locuiește în Sibiu. Mănâncă înghețată din același loc ca mine, am văzut o poză la el pe Facebook! Cam ăsta e singurul lucru pe care-l avem în comun :p Ca să nu mai zic, deseară, când ies în oraș, m-aș putea întâlni întâmplător cu unul dintre cei mai inteligenți 20 de oameni ai planetei? Wow.

Invenția care l-a făcut celebru este ceva de care se poate să mai fi auzit: ochelarii pentru nevăzători. Produsul încă nu există pe piață, pentru că funcționează ”doar” 90% din cât ar trebuie, zice Cornel. Iar el își dorește 99%, pentru că e de părere că nu te joci cu lucruri din astea importante. Ori la bal, ori stăm acasă, cum ar veni. Totul sau nimic. Când a pornit acest proiect cu ochelarii, a zis că a căutat împreună cu un coleg ceva, un domeniu, o problemă pe care s-o rezolve și să schimbe viața cuiva. Rezultatele până acum sunt cam așa: un nevăzător a putut prinde o minge care venea spre el, pentru prima dată.

Forbes USA spune despre el că este unul dintre cei mai influenţi 300 de tineri din Europa, iar cei de la Real Leaders l-au invitat într-un alt club select: 100 de tineri vizionari care ar putea contura un viitor mai bun pentru omenire. Că a fost nominalizat de Forbes România la 30 sub 30 nici nu știu unde mai vine în lista lucrurilor importante sau premiilor pe care le-a primit. Momentan are 50 de invenții în curs de patentare.

S-a născut într-o familie, cu doi părinți cu dizabilitate locomotorie, iar casa în care a crescut era toată adaptată pentru nevoile lor. Bucătăria era camera principală și toate lucrurile erau mai jos, începând de la întrerupătoare. A zis că faptul că a trăit într-o astfel de casă i s-a părut ceva foarte special. Și că visa să construiască un robot care să le îmbunătățească viața părinților lui, să le aducă lucruri. Asta a fost motivația de început, alături de o curiozitate constantă.

Cântă la 3 sau 5 instrumente, chitara e preferata lui. A zis că o ține lângă birou și, când simte că îl bântuie rutina, zdrăngăne 5 minute la chitară și se încarcă la loc. A mai zis ceva ce m-a impresionat. Că e important ca mereu să alternezi activitățile și să înveți lucruri noi. Că a avut o perioadă când a studiat fotografia, de exemplu. Și că atunci i-a venit o idee grozavă pentru una dintre invențiile lui, pentru simplul fapt că niciodată înainte nu se mai întâlniseră un inginer și un fotograf în acelaș cap de om.
Desigur că se mai găsesc ingineri fotografi pe lumea asta, dar Cornel mi s-a părut și foarte modest.

Luăm întrebări din sală, s-a anunțat la un moment dat. Am ridicat eu mâna, o blondă din primul rând, aveam emoții să îl întreb ce voiam să știu. Era să uit și să mă prezint.
Și l-am întrebat așa:
-Ai zis că ai avut acces la calculator de foarte mic, de la aproape 1 an. Vezi, acum toți specialiștii în neuroștiințe, psihologii și subsemnata susțin că e foarte nocivă expunerea copiilor la ecrane de la vârste atât de fragede. Cum simți tu că te-a influențat, ce rol a avut calculatorul în viața ta?

Și ce mi-a răspuns a fost fabulos, puteți urmări înregistrarea, dacă vreți.
-Nu calculatorul a avut un rol, ci libertatea pe care mi-au oferit-o părinții mei. Atunci când nimic nu îți este interzis, ești mai puțin tentat să faci prostii.

Deseară ies în oraș, sper să îl întâlnesc, că Sibiul e mic 😛 Și, dacă nu, mâine de la 12, la Europa FM, Andreea Esca îi ia interviu.