Cum o oală murdară poate face o femeie fericită

femeie fericita miruna ioani

Mă luptam cu o oală mare în chiuvetă, pe care o lăsasem la înmuiat înainte și nu mai pridideam să scap de spuma care creștea în loc să se clătească. Din sufragerie se auzeau roți de mașinuță cum se freacă de parchet și râsete de om mic împreună cu om mare. Și când spuma caldă mi-a învelit amândouă mâinile-n chiuvetă, mi-am dat seama că ăsta-i un moment fericit.

Ce paradox! Să fii fericit în timp ce speli o oală care nici nu încape în mașină. Să fii fericit în timp ce alți oameni de-ai tăi se joacă fără tine, în sufragerie. Sincer, nu știu prin ce minune s-a întâmplat să fiu prezentă în povestea asta, căci nu pare un tablou în care m-aș fi potrivit vreun pic. Eram cea mai singuratică dintre prietenele mele, veșnic fără iubit, cu cele mai multe kilograme-n obraji și cele mai slabe speranțe. Și, iată-mă. Ce paradox, măi, lumeo, câte ne-ai pregătit!

Astăzi, după foarte multă vreme, am fost deodată la cumpărături într-un hypermarket de departe, la care nu mergem niciodată, fiindcă e mare și avem aproape unul mic. Întâi am băut o cafea cu extra spumă de lapte, apoi ne-am pierdut printre rafturi, nu ne-am enervat nici măcar o clipă (deși eram foarte aproape de asta în momentul în care nimeni nu știa să ne spună unde găsim cafeaua; v-am zis, pentru noi, era un hypermarket nou), a fost ca-n visele mele de copilă. Am plecat cu pungi de cartofi, morcovi și ceapă, de zici că eu eram bubulina-gospodina! De fapt, am simțit că am umplut alte rezervoare nevăzute, cu lucruri simple, pe care le faci când iubești: petreci orice timp împreună. Fără să eficientizezi nimic, fără să prioritizezi ceva, fără să compensezi altceva. Din toată graba asta cea de fiecare clipă, adesea avem senzația că trăim de la o zi la alta, că ne cumpărăm doar ce mâncăm astăzi, deși știm sigur că și mâine o să ni se facă foame. Parcă prea rar ne bem cafeaua împreună, deși știm sigur că fiecare și-o toarnă pe propriul gât la un moment dat, de dimineață.

Știți, când el era în Anglia și eu eram în București, fantezia mea cea mare era să mergem împreună la alimentară, să mă ajute și pe mine cineva să car plasele pe scări. Sau să mă aștepte când ies seara de la școală. Să-mi mute și mie prin casă cineva ceva. Între timp, parc-am uitat destul de multe dintre aceste vise, nu știu ce amnezie brută m-a luat. Mă apucă niște nervi câteodată, de nu știu ce anume să încep să sparg. De multe ori pățesc din astea și v-o spun chiar așa, ca să vă liniștiți. Să nu credeți că viața cuiva e vreo perfectă. Și pentru că v-aș invita să vă gândiți: Ce anume din ce aveți acum n-ați fi crezut niciodată acum niște ani c-o să trăiți?

Eu n-aș fi crezut că să spele în chiuvetă o oală mare ar putea face fericită vreodată vreo femeie pe pământ.

Articolul anterior

Cum tratăm constipația de cauze emoționale, la copii

Articolul următor

Maternitățile ar trebui să se asigure că bebelușii sunt bine îngrijiți după ce ies pe ușă

25 Comentarii

  1. Oana

    N-am crezut ca o sa ma mut din Timișoara în București pentru rezidențiat. Și ce să vezi, I did it!

    3+
  2. Dana

    E o mare realizare cand ajungi sa te bucure lucrurile marunte. Sunt cele mai faine momente si te face sa te simti viu. Cat despre absenta de la jocul in trei, ma supara ca absentez dar asta e viata. Ca sa raspund la ultima intrebare: tot ceea ce am acum, familie, casa, viata de zi cu zi, candva credeam ca sunt doar vise sau nu vor face parte din viata mea. 😉😑😊

    3+
  3. Camelia

    Viza de State 🙂 asta a fost un vis si nu mi-am inchipuit ca o sa ajung vreodata la New York. Am ajuns, mi-a placut, dar nu prea :))) m-am intors.
    Ca o sa traiesc in Franta. Tin minte perfect o prezentare pe care am facut-o despre castelele de pe valea Loarei si cum am fost singura din clasa care n-a avut bani sa mearga in excursie in Franta sa le viziteze. Ghici unde locuiesc acum? Fix pe valea Loarei.
    In schimb eram absolut convinsa ca o sa fiu maritata cu doi copii pana la varsta asta :))) sunt celibatara cu o pisica :)))

    16+
    • inca nu am ajuns pe valea Loarei, nu e pe lista de visuri, zici ca merita, a? 😀 😀 D

      0
      • Camelia, ❤️❤️❤️ Iti doresc ca viata sa iti aduca tot ce ai nevoie, pe rand, ca sa te poti bucura pe-ndelete. Doamne-Doamne nu ii uita pe oamenii buni.

        1+
        • Camelia

          Ehh, eu sunt bine oricum. Cum spunea Madame Simone: “I’ve got my hair, got my brains,got my smile, got my boobies, got my freedom, I’ve got a life…”

          2+
      • Camelia

        Merita macar o data, sunt castele grozave, circuit de bicicleta pana la ocean, mancare buna si multe crame pe drum.

        0
  4. Gabriela F.

    I.am trimis lui bărbatu.mio să citească articolul 😅

    1+
  5. Cristina

    Imi aduc aminte cum in sesiune, dupa cate o zi de invatat, seara ma relaxam spaland o ditamai tava lasata la inmuiat. Senzatia de tava spalata cu apa calda, frecata cu buretele de sarma ca sa nu ramana nicio urma de arsura si apoi pusa la uscat imi limpezea mintea obosita de atata invatat.

    Nu as fi crezut niciodata ca o sa ma iubeasca si pe mine cineva, asa o parere proasta aveam despre mine. Si uite ca m-am si casatorit 🙂

    9+
  6. Diana Preda

    Îmi amintesc de fanteziile cu cumpărăturile făcute împreună și reparat chestii prin casă…soțul meu moare de râs când îi spun că mi se pare sexy cu surubelnita în mână. Nici eu nu mă vedeam măritată cu doi copii, și câteodată am senzația că trăiesc visul altcuiva…

    6+
  7. Andra

    M-a lovit și pe mine un moment din asta de fericire maxima azi, când stăteam unul lângă altul pe canapea jucând biliard impreuna, fiecare de pe telefonul lui. Duminica dimineața, în chiloți, amândoi tolăniți în poziția cea mai comoda și cu telefoanele in mâna. În niciun șablonul de fericire dar asa e viata câteodată.. 🙂

    1+
  8. Greta

    Când mă apucasem de la zero de germană, la 28 de ani, mă-ntrebam dacă mi-oi găsi vreodată de lucru în țara asta. Dacă vreun angajator o decide că are nevoie de mine și m-o plăti pentru ce fac. 11 ani mai târziu, mă pregătesc să plec într-o delegație de câteva săptămâni în vestul Germaniei, ca să pun pe picioare un întreg departament la noul sediu pe care compania unde lucrez îl înființează.
    Nici în cele mai fanteziste vise n-aș fi crezut că o să fiu în stare să fac așa ceva.

    23+
  9. Nu imi aduc aminte nicio fantezie din asta. Zau. Nici nu imi place sa spal oale asa ca gatesc des salate, e sanatos si la moda 😀 .
    Altfel, lista groasa am pt unde sa ma duc in vacante. Anul asta ating inca niste visuri 🙂

    2+
  10. zaluda

    Chiar daca sunt recunoscatoare pentru ce am, articolul tau ma ajuta sa fac un inventar pe ziua de azi.Asadar acum vreo 11 ani cand avem 19 ani am luat-o de la 0 intr-un oras nou.Am luat in bagajul meu 1% incredere in mine, 0 prieteni, 0 iubire, 0 adapost, multa durere si dezamagire. Aveam insa multa determinare, speranta si un fundament educational bun.
    Astazi am ceva mai multa incredere, locuiesc intr-un oras pe care il ador, am cativa prieteni dar buni, am o casa a mea pe care am amenajat-o dupa propriul meu plac, am un job care imi place si in care simt ca valorez ceva.Asemenea ca tine ma bucur ca la mine acasa pot sa fac cele mai banale lucruri cu un barbat care ma rasfata in fiecare zi cu iubire si nu pot sa nu zambesc cand ma gandesc la noi doi.Sunt atat de bogata astazi!

    6+

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 178 queries in 0.364 s