Atunci când ai respectat programul alimentar anti-constipație cu rigurozitate, după ce ai făcut toate combinațiile posibile de lapte cu pepene și urăști toate fructele cu p și presupusele lor efecte laxative, când îi dai deja supradoze de Debridat, Duphalac și Dulcopic și nimic nu mai funcționează. Când supozitoarele și microclismele provoacă un tantrum de ți se rupe inima, când copilul face caca rar și greu, când primul lucru care te întreabă la telefon bunicul e dacă a avut scaun nepoata, de zici că-i subiect de dezbatere națională. Când copilul tău face, în sfârșit, și tu povestești cu lacrimi în ochi despre asta.
Cam așa erau, pe scurt, situațiile fiecăreia dintre cele (să fi fost) opt mame prezente la workshop-ul Otiliei Mantelers despre cauzele emoționale pentru constipația la copii. M-am dus din pură curiozitate, din cauza formării mele medicale având un strop de reținere față de explicațiile astea științifico-fantastice.
M-a uluit ce am văzut acolo și vreau neapărat să vă povestesc.
În primul rând, orice copil care suferă de constipație cronică ar trebui dus la medic, cu asta a început și Otilia, ok? Constipația se tratează, deci copilul ar trebui să aibă un regim bogat în fibre alimentare, să bea suficientă apă și să facă mișcare și nu mă refer cu degetul pe tabletă.
Dar fac o paranteză:
Apa și constipația
Iată recomandările pentru aportul de apă, ale Institutului de Medicină al Academiilor Naționale:
- 0 până la 6 luni: 700 ml (lapte matern / formulă pentru sugari)
- 7 până la 12 luni: 800 ml
- 1 până la 3 ani: 1300 ml
- 4 până la 8 ani: 1700 ml
Aceste valori indică aportul total de apă pe zi, care include apa conținută în alimente și nu numai apa singură.
Vă rugăm să înțelegeți că aceste valori sunt un ghid și nu o cerință directă. Deci, nu vă obligați copilul să bea cantitatea exactă de apă stabilită în fiecare zi, deoarece fiecare copil variază de la un caz la altul.
O să recunosc că m-am șocat puțin, fiindcă 1300ml/ zi la 2 ani mi s-a părut totuși ENORM, așa că am căutat mai departe. Și am dat peste acest tabel:
Această metodă raportează necesarul de fluide la greutatea copilului, utilizând cerința medie de 100 ml de apă pentru fiecare 100 de calorii metabolizate. Deși acest calcul este utilizat pe scară largă, au fost unele păreri contradictorii în privința sa. În primul rând, necesarul de fluid a fost determinat sub forma administrării intravenoase și nu pe cale orală sau enterică. De asemenea, nu este valabil pentru nou-născuți, copii supraponderali sau copii mai mari care se apropie de dimensiunea adultului. Tabelul 1 rezumă cerințele privind fluidul utilizând această metodă.
Am închis paranteza cu apa și constipația.
Ce ziceam mai sus nu sunt povești.
Ajută mult să puneți pe hârtie care a fost meniul copilului în ultimele 3 zile. Indiferent dacă a fost weekend sau vacanță, dacă a mers la grădi ori la bunici. Stomacul nostru nu știe că mâncăm acasă. E un exercițiu interesant, când l-am făcut eu ultima dată, mi-am comandat urgent un crock pot.
Deci atunci când te zăpăcești cu toate metodele medicale și băbești, e timpul să cauți în altă parte.
Otilia spune că problema cu constipația poate fi, de fapt, cauzată de o frică a copilului. Că trebuie tratată ca o frică și vindecată într-un mod asemănător. Am plecat de acolo înțelegând că fix așa cum unii copii ”controlează” părinții prin refuzul de a mânca și mofturile aferente (lucruri care vin tot din niște cauze emoționale), și constipația poate funcționa la fel. Asta nu înseamnă deloc că ea, constipația, nu e ceva foarte real, care le cauzează adevărate blocaje și fizice și psihice sau că nu îi doare pe bieții de ei.
Acum, fiecare situație din familie e diferită, fiecare își cunoaște limitele și posibilitățile lui. Dar există câțiva pași comuni care pot fi făcuți pentru a reuși în lupta cu constipația.
Trebuie să vă mai spun că atelierul Otiliei s-a întins pe 2 săptămâni, deci au fost 2 întâlniri. De la una la alta, mamele au venit cu feedback. La început, când a expus fiecare dintre ele problema, s-a lăsat cu plâns, iar Otilia a zis că, din experiența ei, problema s-a rezolvat în 70% dintre cazuri, iar de restul nu știe nimic. Asta nu înseamnă că s-au rezolvat, dar nici că au avut probleme în continuare.
Părerea mea personală e că atunci când e vorba de copilul tău și ești disperat, merită să încerci orice nu îi face rău. Le recomand inclusiv mamelor care au copii cu demineralizări dentare, să încerce cu ulei de șoricel virgin, deși nu îmi explic mecanismul de acțiune. Dar alte mame se jură pe el.
- La medic. Asta e regula dintâi, pe care o repet just in case. Pot exista complicații, dacă e o constipație cronică se poate ajunge la inflamații cronice sau distensii de intestin, mega- și dolicolon, plus alte povești asemănătoare.
- Fără microclisme sau supozitoare. Foarte mulți copii au fost traumatizați de acestea, mamele au confirmat.
- Luarea responsabilității asupra părintelui.
Aceștia ar fi primii pași.
Te duci acasă și îi ceri iertare copilului că l-ai microclismuit, dar nu pe un ton vinovat și slab, ci pe un ton ferm, de căpitan cu un plan de bătaie: ”Uite, îmi pare rău că te-am chinuit atâta cu microclismele și supozitoarele astea, știu că nu îți plac, îți promit să nu îți mai pun și adio. Și lasă că rezolv eu cumva problema asta cu constipația. Tu să nu îți mai faci griji, de acum mă ocup eu.”
Se pare că în momentul în care mama ia asupra ei responsabilitatea scaunului, copilul se eliberează de presiunea ”de a face”. Dacă stăm să ne gândim un pic, presiunea asta e enormă și e doar asupra lui. Singur-singurel trebuie să o ducă la bun sfârșit, nu poate nimeni face în locul lui. Plus că se vorbește despre asta în casă, ba în unele familii nu se iese din casă din acest motiv, bunicii sună să întrebe, etc. E o eliberare foarte importantă la nivel emoțional. Cumva, am comparat-o cu atunci când voiai să-l rogi ceva pe tata, dar nu îndrăzneai. Și zicea mama: Lasă, că vorbesc eu cu el. Știți ce bine era?
Următorii doi pași
1. Timpul Special
Otilia ne-a învățat importanța Timpului Special. Vă zic în două cuvinte, sunt sigură că la ea pe blog puteți citi mult mai elaborat.
Timpul Special e atunci când părintele dă drumul la timer să numere 5, 10 minute sau cât poate el. Iar în timpul ăsta face numai ce vrea copilul. E la dispoziția lui. Închide telefonul. Nu face nimic din ce ”ar trebui”. Ci doar ce vrea copilul. Iar în timpul special nu respectăm nici regulile obișnuite. Exemplu: dacă pruncul vrea la cofetărie, deși regula familiei voastre e să nu consumați dulciuri din ălea bune și cu zahăr mult, în Timpul Special, puteți merge la o prăjitură. Fiindcă acum Copilul e The Boss.
Secretul cu limitarea de timp e ca să reziste părintele, ajută mult să știi că mai este doar un pic. La început pot fi 5 minute, nu tuturor le e atât de ușor să coboare pe covor, apoi puteți crește la 30. Și chiar dacă 5 minute par puține, sunt totuși mai mult decât nimic. Și vă conectați la copil, vă părăsiți lumea de adult.
Reluarea legăturii cu mama, în special, revenirea în spațiul ăla unde se simt protejați și în siguranță sunt calea către vindecarea de multe frici. E foarte posibil ca după un asemenea timp petrecut împreună să urmeze o descărcare sub forma unui tantrum neașteptat, însă explicația e simplă. E ca atunci când îți vine să plângi și cineva te ia în brațe. Începi să plângi și mai tare, fiindcă te simți în siguranță.
2. Jocul cu Caca
Joc de roluri, la care copilul este spectator.
Două animăluțe se întâlnesc: renul și căprioara.
-Căprioaro, vrei să mergem să ne jucăm în parc?
-Da, sigur că vreau, renule.
-A, ia stai un pic, că-mi vine să fac caca. Î- îîîi-pîrrrrrrrț, mă duc repede că nu mai poooot.
Făcute cu sunete și fețe de scremătură cât mai haioase, e important să râdeți amândoi.
După care renul se pune pe poziție, face caca și se simte foarte eliberat, fericit, ce bine!
La următorul joc, puteți să-l întrebați pe copil: să facă renul caca sau nu? Și, în funcție de cum vrea copilul, se screme renul de-i ies ochii din cap sau face caca și toată lumea-i fericită.
Într-o următoare fază, căprioara poate merge să vadă ce formă a făcut renul, de exemplu. Data viitoare poate pune mâna pe caca. În joacă sau chiar în realitate (nu vă oripilați, vă rog, ar fi ideal ca orice formă de scârbă față de caca sau de actul defecației să fie ținută sub control și exprimată DELOC. Unul dintre copiii mamelor prezente avea această frică din cauza scârbei unuia dintre părinți, care reacționa foarte urât și la simplul miros de caca, inclusiv vomând. Mama a înțeles în timpul atelierului asta și până la următoarea dată, fetița se vindecase complet. Mama chiar ne povestea că, după prima dată când s-au jucat de-a caca, copila s-a dus direct la oliță și a făcut. Iar după aceea, jocul funcționa ca un buton.)
Dar, steluță: când puneți mâna pe caca, nu puneți cu curiozitate, cu teamă, ci cu satisfacția aia șmecheroasă c-ai făcut ceva interzis. Uaaaaaaaaaaa. Să-i fi văzut fața Otiliei când a pus degetul pe un caca imaginar. Priceless.
Cam despre asta a fost prima zi.
În săptămâna următoare, Otilia a vorbit despre pus limite la caca, dar ne-a atenționat că asta se face numai după succese anterioare și în anumite condiții speciale, pe care nu mi le-am notat. Nu vi le-aș putea povesti fără să greșesc.
Povestea fetiței care începuse să aibă scaun după fiecare joc a fost cea mai impresionantă. Mămica a zis că nu le venea să creadă și că soțul, care fusese cel mai Toma Necredinciosul, și-a înghițit cuvintele și făcut trei cruci. De ușurare.
Toată întâlnirea a fost ca o ședință de psihoterapie în grup, mamele au făcut exerciții de listening partnership și și-au răspuns la foarte multe întrebări. S-a lăsat cu lacrimi și numere de telefon schimbate.
A mai vorbit despre trantrumuri și felul în care ele trebuie gestionate. Că toate crizele de furie ale copiilor sunt dreptul lor de a se exprima și nu e rușinea mamelor. Să îi lăsăm, să fim alături de ei, nu suntem niște părinți mai buni dacă le zicem să tacă fiindcă ne facem de rușine.
Am făcut exerciții de gestionat un tantrum. A fost mega interesant. În perechi, una (copilul) urla ca un toddler care descoperă că are papuci în loc de sandale, iar cealaltă (mama) face față și atât. Ocazie cu care am aflat cât de mișto e să urli și să dai din picioare, ar trebui să încercați și dv într-o zi. Iar cu ce am rămas așa ca vorbă de suflet, a fost că Otilia a zis că și mamele au nevoie de un loc pentru a se descărca. După ce primești toate furiile copilului și nu te lași afectată, șantajată, îți păstrezi calmul ca în cărțile scrise de experți, ai și tu nevoia normală să spargi o farfurie în capul cuiva. Glumesc, Otilia nu a zis chiar așa, dar ați înțeles mesajul. Poate faci sport, poate sex, poate asculți muzică, poate te ascultă și pe tine cineva. Un terapeut, un soț, o prietenă. Ideal, toți trei. Fiindcă supapele mamelor sunt foarte periculoase când explodează înțepate de mii de ace în același timp.
Otilia e o ființă minunată și avem o grămadă de învățat de la ea. Nu știu când reia aceste ateliere; ca să aflați, urmăriți pagina sau blogul ei. Știu însă că oferă consultanță și răspunde la întrebări pe Skype sau la telefon, dacă sunteți de prin alte părți.
Căcare ușoară vă doresc.
foto Shutterstock
Iulia D.
Foarte util articolul, dar urarea de la final face toţi banii! :))))
Miruna
Vorbesc serios. Doar cei care nu au suferit vreodata nu stiu ce vorbesc 😉
Iulia D.
Știu ce zici, eu număr zilele pentru fi-miu și mă bucur ca la Loto când e… Nu mai zic după cezariană cum a fost!
Miruna
Wooooow, daaa!!! Ce subiect!!! Constipatia de dupa cezariana! Omg
Gabriela F.
Din experiența mea nu foarte vasta…dar în acumulare 😅…cred că factorii psihologici și alimentatia sunt principalele cauze… Și când faci ancheta alimentara te crucesti de ce poate manca un copil la doi ani…
Cele mai tari răspunsuri la anamneza ( în primul an de rezi) la întrebarea cum e scaunul un răspuns a fost de lemn , iar altul Chicco 😅😅😅
Miruna
Chicco???? 😂😂😂 nu inteleg.
Gabriela F.
Scaunul e Chicco ( marca ) …ce nu înțelegi??? 😅😂că așa m.a întrebat și mama😅
Miruna
Aaaa, da, corect :))) tăntălana de mine :))
CristinaM
Foarte tare si utile informatiile; bine ca ai mentionat despre scarba… noi, in mare parte, suntem relaxati si destul de amuzanti cand e vorba de caca doar ca au existant momente cand efectiv mi-am simtit stomacul in gura si am verbalizat, sotul asemeni si mai des comparativ cu mine… o sa incercam sa rarim momentele, nu mi-am dat seama ca pot dauna atat de mult
Miruna
Copiii sunt diferiti, dar da.
Roxaba
Stiu cum e!! Fiecare kk in primele 6 luni era sarbatorit cum se cuvine si se lasa cu lacrimi!! La noi explicatia alimentatia(doar lapte praf, eu nu am avut strop de lapte) si greutatea mica la nastere, 2 kg. Medicul considera ca nu are putere sa impinga… la un moment dat am incercat sa ii pun un ceai in loc de apa si sa facem laptele,dar nu mai manca. Apoi am incercat sa il facem putin mai diluat,nu a mers. La 6 luni am introdus cerealele , era si copilul mai mare si am scapat de problema. Apoi totul a fost doar alimentatie.
Miruna
Ma bucur ca ati scapat, nu in toate cazurile e treaba emotionala. Imi pare rau ca nu ai putut alapta.
Adriana
😂Bun articolul, Miruna! Și la noi este un subiect “national”. În loc de “Bună…Cum a fost la serviciu ” este “a făcut caca azi?😂😂😂. 😘
Miruna
Of, sper sa fie de folos.
o femeie
Primele 5.5luni au fost cu scandal. Nenea Nelu kknelu venea de 1-2 ori pe sapt. cu supozitoare cu masaj pe burtica, cu exercitii de picioruse, cu plans 2 ore inainte de un kk etc. Cica e normal la unii copilasi alaptati…nu constipatie ca era moale dar treaba era scandaloasa rau de transpiram pt orice kk. La indicatiile pediatrei pt a ajuta problema cacarii ,diversificarea a inceput la 5.5 luni cu suc de morcovi crud si suc de mere = M I R A C U L O S. Daca as fi stiut ca se poate sa vina zilnic, la ora fixa, fara chinuri/urlete pt 2 ore inainte…
In rest, cum copiii mananca multe legume si fructe, astea contin multa apa (mai multa cele crude, pt ca piureurile fierte sunt mai “concentrate”).
Altfel, o vecina a dres constiparea la bebelus de beberon doar adaugand 2-3 linguri de apa in plus in biberon, la fiecare masa.
Roxana
Doamne ma regăsesc în totalitate..am incercat povestea cu renul.A fost încântată stătea si ea pe olita(Cu pampers ca i frica sa il mai dea jos),dar a spus că nu vrea sa faca :(.Cand simte ca îi vine sa faca atat de tare strânge din fund de se inroseste toată la față.
Miruna
Of, draga de ea! Ar fi bine de vazut exact de ce ii este frica. Nu o poti lasa asa. Daca nu e de cauza medicala, dupa cum spui, caut-o pe Otilia.
Alina
La fel era si la noi, Roxana,tot asa, copilul cu pampers, strangea din fund cand ii venea sa faca.Am scris mai jos, cum am depasit noi problema.
Larisa
Buna ziua.In articol ati scris ulei de soricel virgin, va referiti de fapt la ulei de sofranel virgin?Am
Tot cautat dar nu gasesc,va rog mult sa ne dati mai multe detalii.O zi buna
Miruna
era o glumă 🙂
Pentru mame de gemeni
Nu imi este clar pentru ce varsta a copilului este adresat articolul. Personal nu am probleme cu facutul. Insa unul dintre gemeni are momente cand zbiara din baie sa il stergem noi 😀 Si nu iese cu ora din baie pana nu mergem la el.
Alina
Dragelor, poate va ajuta cum am depasit noi problema. Fetita mea s-a confruntat cu constipatie de cosmar intre un an si doi ani. Manca foarte variat, bea apa, consum de fibre bun. Am facut toate analizele, investigatii pt tolerante la lactoza, gluten, hemoroizi etc etc, totul ok. La fel spuneau doctorii, posibil cauza emotionala. Ne jucam de-a caca, povesti cu caca, nimic nu parea sa ajute. Pana cand..surprise, a inceput postul Craciunului si sotul tinand post, nu am mai gatit cu carne cateva zile. Copilului i-am dat ba legume,ba ou, branza. Cateva zile fara carne au reglat complet scaunul. De atunci pediatra ne-a zis: carne de doua ori pe sapt, o bucata cat palma ei maxim. Nu pot sa spun ca respectam 100% dar suntem pe acolo, sau incercam 2 zile pe sapt fara carne iar cand mananca multa carne, am grija sa le dau fructe in iaurt, salata de fructe etc. Cand nu respectam(de craciun la tara a mancat carne si covrigi) mai avem cate un episod de constipatie, dar trecem repede peste. Daca este moale caca, iese singur dupa cateva alergari, sarituri, indiferent de teama emotionala a copilului.Va spun precis, am testat. Cand e tare caca, atunci e problema.Mult succes sa depasiti problema pentru ca stiu cat de greu este.
Daciana
Mă confrunt cu aceași problema, fetita mea de 2 ani și 8 luni, de 2 saptamani refuza să facă caca,îmi zice k o doare fundu după un episod de constipație,acuma luăm laxative,manca fructe,manca mâncare cu fibre,bea și apă și supe și tot nimic,am incercat și bai cu apă călduță să facă în vanita,nu funcționează nimic,e pe baza emotionala dar nu știu cum să depășim momentul,va rog să mă ajutați cu sfaturi,suntem deja la a doua clisma.
Miruna
Daciana, e super că tu cauți soluții dincolo de clisme și laxative. Mulți copii în jurul acestei vârste au problema asta. Uită-te la motivele care ar putea să o fi adus aici, dacă nu găsești singură o soluție, caută ajutor. Otilia Mantelers e minunată, ți-o recomand din inimă.
Daciana
Mulțumesc pt sfat.As putea oare sa o contactez prin mail pe doamna Otilia?
Dana
Buna! Pe noi ne-au ajutat recomandarile dr Ana Roman( are pagina Ana Roman skin). Am facut analize de paraziti, microbiom, etc. In functie de ce a iesit in analize ne-a dat tratament. In analizele clasice nu ne iesise nici o cauza care sa explice constipatia. Trebuia fiziologic rezolvat, sa fie caca moale, la partea emotionala lucram acum, sa depaseasca frica.
Daciana
Mă confrunt cu aceași problema, fetita mea de 2 ani și 8 luni, de 2 saptamani refuza să facă caca,îmi zice k o doare fundu după un episod de constipație,acuma luăm laxative,manca fructe,manca mâncare cu fibre,bea și apă și supe și tot nimic,am incercat și bai cu apă călduță să facă în vanita,nu funcționează nimic,e pe baza emotionala dar nu știu cum să depășim momentul,va rog să mă ajutați cu sfaturi,suntem deja la a doua clisma.multumesc!
Lorena
Salutare! Am fost in situatia asta 1an si 2 luni…foarte greu a fost. Din prima zi in care a spus ca nu vrea sa faca am banuit ca e ceva emotional…am trecut prin tot felul de etape. Dupa ce am eliminat cauzele medicale, documentat cu tot felul de articole de acest gen, jocuri pe tema asta, mers la psiholog, psihiatru pediatru la un moment dat, ca sa aflam de ce nu vrea pentru ca m-am simtit epuizata de orice varianta mai pot incerca si depasita de situatie…acestia nu m-au putut ajuta in acea faza, am renuntat si la pista asta. Momentul revelatiei a fost dupa un caca facut cu scandal, acasa. Avea aproape 3 ani jumate, s-a dus sa se joace cu o jucarie si ii spune “asta nu a fost o treaba prea buna, pentru ca miroase foarte urat!”…desi am discutat cu el si pe tema mirosului, am aprofundat discutiile si dupa ce i-am explicat in amanunt lucrurile, imi spune: “imi mai spui povestea o data?” . I-am repetat, iar in cateva zile treaba s-a rezolvat…cu parfumul dupa noi si in general doar acasa, doar cu părinții se intampla treaba, dar se intampla.
Privind in urma, un mare impediment a fost sa aflam motivul, pentru ca le 2 ani nu prea stiu copilasii sa raspunda la intrebarea “de ce?” Si a trebuit sa descoperim noi si asta ne-a luat timp. Ne-am dat seama ca are si un simt olfactiv foarte foarte dezvoltat.
Doamne iti multumesc ca a trecut, nu doresc niciunui parinte sa se confrunte cu asta. Nici nu va imaginati la cate complicatii poate duce…nu poti merge la gradi cu el pt ca il trece si nu vrea…la cumparaturi, in vizite…ajunsese sa se abtina cu zilele, avea o ambitie de nedescris. Acum e bine, cand aud propozitia “vreau sa fac caca!”, spun :”ce bine! :)”