Mamelor care vor să lucreze de-acasă: freelancing cu un ochi la calculator și-o lingură în oală

E tot mai greu, mamelor care vor să lucreze de-acasă. 😛 Data viitoare când vă doriți să fiți propriul vostru șef, să fiți location independent, gândiți-vă din nou. E ora 11 noaptea și eu lucrez. După o zi întreagă în care nu am ieșit din pijama. Și nu vă imaginați că e fiindcă am dormit.

Nu e nici prima și, cu siguranță, nici ultima dată. Mă simt mai obosită decât după 12 ore de muncit, fiindcă realitatea e că-i mult mai greu să le tot iei și să le lași, să-ți amintești unde le-ai lăsat și să te reconectezi la șirul ideilor de-atunci. Să corectezi ce ai făcut deja o dată sau să te-ntrebi ce mama spanacului ai vrut să zici.

E cam așa.

Azi am început prima dată răspunsul la un mail -pe la prânz. L-am terminat de editat și am dat send acum 20 de secunde.

Între timp, am schimbat scutece de vreo cincizeci de ori, am făcut copilului vreo doișpe dușuri (e o fază, nu întrebați). Mi-am lăsat gândurile și mi le-am adunat de vreo douăsutecincizecișidouă de mii de ori.

Știți, nimeni nu vine peste voi la birou să vă spună că copilul s-a căcat.

Nimeni nu vă trage de ce țîțe mai aveți rămase.

Nici măcar nimeni nu vă întreabă ce mâncare este în frigider. Unde e Tudor sau ce halim deseară.

Nu vă sună telefonul fără motiv, nimeni nu se lungește la vorbă doar fiindcă știe că ”tu ai timp”.

Îmi dau tot mai mult seama care-i rostul de a avea un birou. De fapt, e mult mai mult decât un spațiu. Este un timp. Dacă ați ști de câte ori am negociat bugete pe mail în timp ieșeam pe ușă, cu o mână pe copil și cealaltă pe-o trotinetă. Sau de câte ori am trimis texte urgente la client în timp ce amestecam într-o oală să încălzesc un pireu. Imaginea business a unei femei location independent, care e propriul ei șef e ca un film porno regizat de-un bărbat. N-are nicio legătură cu realitatea.

Cel mai mult îmi doresc în momentul ăsta respectul celorlalți pentru scrisul meu. Scrisul ăsta al meu care e la fel de serios și când nu e campanie, eu am tot timpul de livrat ceva. Nu urmăresc cifre și statistici, fiindcă e o boală de care nu vreau să mă molipsesc. Exact cum ziceam acum o vreme: să nu vă luați un job pentru bani, ci pentru ceea ce puteți învăța de acolo. Să nici nu scrieți pentru like-uri, ci pentru felul în care vă face să vă simțiți când ați terminat.

Sunt zile în care domnul soț mă întreabă la telefon:

– Ce ai, că aud niște clopoței?

– Nimic, doar am scris ceva de care sunt destul de mulțumită.

Chiar dacă-s în pijama și e amiaz, chiar dacă rufele încă nu-s întinse și nici grătarul făcut. Scrisul are acest efect asupra mea.

Și fiindcă îmi place atât de tare, simt că ceilalți mă pedepsesc fără să vrea. Sau poate-s prea diferită în lumea mea.


Nu cer sfaturi, doar mă plâng. Fix pentru momentul ăsta, când am terminat și mă simt așa 🙂

foto Shutterstock

Articolul anterior

Faceți oricâte poze și filmulețe doriți copiilor voștri dezbrăcați, doar nu le publicați pe net

Articolul următor

De ce două femei care iubesc același bărbat nu se pot înțelege bine: războiul dintre soacre și nurori

25 Comentarii

  1. Gabriela F.

    Pupici cu energie 😘😘😘e minunat ce faci! Sunt convinsă că e greu! Dar să știi că eu aștept seara să îți citesc articolele…erau zile când doar asta aveam in cap…nu îmi așteptăm soțul cum îți așteptăm articolul…intre timp am o certitudine dumnezeiasca ( nu întreba!) că soțul meu nu mai are amanta…și nici posibilitatea să o aibă pe aceeași…și sper sa se vindecat…pe veci de această boala…așa că acum îl aștept și pe el…dar tu ai fost mereu acolo pentru mine când nu aveam cu cine vorbi live…când nimeni nu știa de probleme mele ( acum știe tot orașul) …și îți mulțumesc! Nu o mai car in spate de mult …dar acum am dat.o jos definitiv…sper sa ne ajute Dumnezeu sa ne canalizam pe relația noastră care a fost in groapa rău de tot…dar sper din suflet că se vede luminița….iar tu ești minunata pentru mine!!!

    1+
    • Ma bucur enorm sa citesc asta, fiindca vazusem un comentariu de-al tau mega trist la printesa urbana, am si compus raspuns, apoi am vrut sa iti dau mail, apoi am zis ca n-am niciun drept, acum ma bucur ca a fost totul doar o furtuna. Bine, un cutremur, mai bine zis.
      Adevarul e c toate casniciile (si cele fericite) au momente dificile. Dar cei care le depasesc ajung sa isi dea seama ca totul a fost, de fapt, doar preludiul la ceva mult mai profund decat si-au imaginat vreodata.

      :))) e un citat aproximativ dintr-un film.

      Dar si eu scriu gandindu-ma ca oare ce o sa zici :))

      0
      • Gabriela F.

        Îți mulțumesc! A fost cutremur…ne.am zgâlțâit de ne.o luat naiba…sper că de acum sa fie mai bine…că și eu la asta mă gândesc…că la toți nu greu da nu la toți la fel vorba cantecului ( ii o melodie populara care îmi place tare mult 😅).
        Iti mulțumesc mult 😘

        0
  2. Daniela

    Este adevarat ce spui. Si eu mi-am reinceput serviciul si simt ca sunt in vacanta cand ajung la birou. Partea proasta este ca, oricat de mult imi dau interesul, atunci cand ma intorc acasa nu mai reusesc sa ma reconectez cu copilul meu decat putin inainte de somn lui. Este suparat pe mine ca l-am lasat. Oare o sa treaca faza asta? Sunt avantaje si dezavantaje. In momentele astea as fi preferat un job acasa :).

    PS: Sa stii ca scrisul tau nu este in zadar. Seara de seara si eu iti astept articolele pentru ca imi fac bine. Pupici

    0
    • Sunt sigura ca e o faza de adaptare pentru toata lumea. Ce noroc pe puiul tau ca te are pe tine, sper doar sa ai si tu pe cineva sa te tina de mana pana trece.

      0
      • Daniela

        Sincer, nu prea am pentru ca cei din jurul meu au impresia ca, daca este cuminte copilul, este suficient. Nimeni nu se intreaba si nu intelege ce este in sufletelul si mintea lui. Si in ale mele. Dar trecem noi cumva peste. Nu degeaba suntem mame 🙂

        0
  3. Mada

    O imbratisare mare de tot, de aici de la mine pana la tine! 😊 Hang in there!
    Ps: esti grozava pe atatea planuri!!! 😘❤️

    0
  4. Mihaela

    Si eu m-am intors la serviciu si imi este greu sa traiesc fara presiunea pe care o aveam cand eram cu copilul. Chiar e mai usor acum, dar mi se pare nedrept sa fie asa. Stiu ca nu are logica :)))

    0
  5. Maria

    O imbratisare mare de tot.
    Si un apel :”cea mai buna mama din lume”, hai la Bucuresti!

    0
  6. Cris

    Eu merg zilnic la birou, dar mai bag cate o zi de acasa, cand sunt cei mici cu chef de stat in casa, sau bolnaviori, sau pur si simplu zic eu sa mai petrec timp cu ei extra. Deci la birou e concediu :)))
    acasa invariabil mai pun ceva de mancare pe foc (pt ca nu-i asa sunt acasa si ar fi grozav sa fac si ceva de mancare), mai mergem si pe afara la alergat cu trotineta sau adunat flori. Asta intre 3 mailuri. Seara dupa ce adorm, termin mailurile sau prezentarile sau ce a ramas de facut, sau verific diverse. Acelasi program e valabil si pt sotu’, in zilele de working from home :)))

    0
  7. Nicolle

    Miruna stiu ca tu esti medic dentist, vei reveni in domeniu?

    Sper ca nu am inteles eu gresit, stiu ca ceea ce faci acum e ceea ce-ti doresti/place/adori … ai prins ideea. Intreb pentru ca uneori studiem si ajungem sa profesam ceea ce toata viata am visat si brusc schimbam macazul.

    0
    • E o intrebare care nu ma lasa sa dorm zilele astea, probabil voi reveni, ca am inceput sa visez noaptea 🙂

      0
      • Miruna, ce mă bucur să aud! Mie îmi fac tare bine textele tale, chiar dacă poate nu pe toate le percep așa cum au fost ele emise, să zicem, până la urmă toți le trecem prin filtrul propriilor noastre vieți. Din tot ce iese printre rânduri, dar și după ce te-am întâlnit, eu cred că poți face minuni în cabinet pentru o grămadă de oameni și dacă și tu simți să te întorci, e minunat 😀 Atâta voiam să zic, gata.

        0
  8. Eu sunt mama denaturata, m-am intors mai devreme la munca pt ca m-am plictisit acasa. Macar am scapat de constipatie :D.
    Daca as fi fost mai organizata treaba mergea mai bine acasa:)))

    Altfel, cu job si casa si copil si hobby-uri, nu mi-a ajuns asa ca am extra activitate acasa:)) – am mare noroc ca ma trezesc de felul meu devreme (prima in casa) si fac cu drag asa ca merge tzais chiar daca ma trage cineva de pijamale.

    0
  9. Primul meu contract din viata de antreprenor, l-am negociat fix asa: între scutece schimbate, cu niste piure pe bluza si vorbind la telefon din camera cealalta, ca sa nu se auda ganguritul copilului. E greu, dar parca satisfactiile sunt mult mai mari 🙂

    0
  10. Ari

    Felicitări pentru articolele scrise. Sunt precum confesiunile unei prietene. Ne fac sa cădem din nou cu picioarele pe pământ, atunci cand ii invidiem/admiram pe altii care din exterior par sa se descurce mai bine decat noi. Iti citesc articolele cu plăcere.

    0
  11. Eu am lucrat ca freelancer de acasa vreo doi ani, cat intre 1-3 ani ai copilului, si acum part time am 3 zile de birou, 2 de acasa, dar doar cat e el la scoala. Cand eram freelancer, el mergea la cresa, respectiv gradi, il luam cat de devreme puteam, dar e omoratul creierilor si nervilor si te imbolnavesti daca o mai tii mult asa. Mai bine cateva ore in care esti 100% prezenta, cu el, decat tras de tine sa faci toate. Acum al meu e mare, dar sa stii ca se supara, in vacanta zilele de acasa nu-s acoperite de after school, deci trebuie sa lucrez 3 ore cu el pe langa mine si nu ii place si se exprima f frumos in cuvinte,desi intelege si ma lasa sa lucrez… Vara asta vorbesc cu seful sa lucrez 8h in zilele de birou si sa nu lucrez in zilele de acasa pe timpul vacantei, because copilul e mai important…

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 180 queries in 0.555 s