Prăjitură cu fragi sau zmeură și spumă de bezea, rețetă din caietul de comori al bunicii

I-am spus că am pus poza pe facebook și că m-ați bătut la cap și că vreau rețeta. Așa că a venit la mine, lângă calculator, și-a deschis caietul de comori cu rețete scrise de mână. Nu e ăla antic și de demult, căruia îi zburau foile pătate de zahăr ars, e unul mai nou, cu coperți de mătase și fir pe post de semn de carte. Îmi amintesc acum câțiva ani când și-a transcris rețetele, doar ea e gospodină ordonată și nu ne permitem niciunii să se piardă din comori.

Când să se așeze, își dă seama că și-a uitat ochelarii.

-Mă duc să ți-i aduc. Unde sunt?

-Nu, lasă, că mă descurc și fără.

Are 89 91 de ani și-a alergat prin curte toată ziua după un motociclist de un pic peste 2.

Aluatul:

• 300g făină
• 200g unt
• 2 gălbenușuri
• 100g zahăr

Se amestecă astea bine toate, se frământă și se pune la rece.

Crema de vanilie:

• 5 gălbenușuri
• 150g zahăr
• 2 linguri de făină sau amidon
• 400ml lapte
• 2 prafuri de vanilie

Se pune laptele pe foc cu vanilia. Separat se freacă gălbenușurile cu zahărul și cu amidonul sau făina. Se toarnă încet, câte un pic din laptele cald în compoziția de gălbenușuri (frecate bine, ați înțeles?) să se dizolve un pic și pe urmă se toarnă în laptele clocotit.

Bunica: -Dar cine face știe face sau nu știe?

*rollying eyes

La cremă se referă, că în lumea ei e de neconceput să nu știi face o cremă cel puțin la fel de bună cum îi iese ei aia proastă.

-E doar o cremă, nu e limba chineză.

(Asta era ea, ca să n-avem confuzii de cine ce-a zis.)

Continuăm. Se amestecă întruna până se îngroașe.

Tips and tricks, deși bunica nu le zice așa:

1. În rețetă nu scrie, dar ea pune în aluat, cică e facultativ, dar foarte bine venit: 2-3 linguri de smântână, cel mai bine de pe laptele fiert. Ăla adevărat, de la vacă, nu din cutie.
2. Și încă un secret la aluat: un vârf de amoniac dizolvat în puțin lapte rece. Asta se toarnă în compoziția de aluat.

După care vine momentul celor 7 albușuri. Care se bat cu 300g zahăr, de zici că-s niște mușchetari. Foarte bine, adică, până când se întăresc.

Gata compoziția.

Tava o puteți unge sau îmbrăca în hârtie de copt. O tavă normală dreptunghiulară, zice bunica, e evident că deja s-a prins că orice detaliu e important și să nu facă presupuneri despre noi.

Se întinde aluatul și se pune în tavă. Se bagă în cuptor și se coace, citez, nu de tot, dar cât să se întărească să poți pune crema.

Când e aluatul nu de tot rece, se toarnă crema rrrrece peste aluat, se pun fructele peste cremă și albușurile bătute spumă deasupra. Și se dă la cuptor.

Întrebare: -Cât la cuptor?

Răspuns: -Păi, depinde de cuptor. (LOL) Câte o jumătate de oră, trei sferturi de oră.

Întrebare: -La ce temperatură?

Răspuns: (dă din umeri)

-Io n-am cuptor din ăla. Io pun mâna (întinde mâna drepți, ca un căpitan) și știu.

Și bunica vă urează poftă bună!

Atenție, se taie rece. Iar înainte să plece mă întreabă dacă mi-a zis de cele trei linguri de smântână, neapărat strânsă de pe laptele fiert.

Are totuși 89 91 de ani, aleargă prin curte și citește fără ochelari. Zic că e destul de bine. Plus că face niște prăjituri demențiale, cele mai bune de pe pământ. Pandișpanul e demențial, l-aș recunoaște dintr-o mie. Iar spuma aia de bezea crocantă deasupra și moale la interior e ceva cum doar o bunică ar putea face. Deși vă puteți încerca norocul și voi.

-Mulțumesc, o să public dimineață. (îi spun destul de încântată de ce-a ieșit)

La care, bunica, din ușă:

-Să publici? Credeam că te apuci de copt!

haha

ahahahahhahahahahhahahahahahhahahahhahahahhaha