Nu fac de obicei din astea, dar acum e o situație specială. Am primit acest mesaj pe adresa redacției. Știu că o să răspundem cu empatie, cu gândul mai puțin la noi și mai mult la situație. Mie îmi e greu să fiu obiectivă, fiindcă mi se pare nedrept de ușor felul în care ”scapă” bărbatul după un divorț, inclusiv sau mai ales în ceea ce privește copiii. Dar poate reușiți voi:
Bună Miruna! Sunt într-un mare impas și am nevoie de un pic de ajutor și eventual niște sfaturi obiective…Problema e foarte delicată, deci aș vrea să rămână o situație anonimă. Poate poți să publici ceva pe blogul tău, îl citesc de niște ani și știu că ai cititori de bun simț.
M-am despărțit de tatăl copilului meu acum 2 ani, nu ne mai înțelegeam. Încă nu am divorțat.
Inițial a fost un tată bun, care își petrecea timpul liber cu cel mic (care are acum 6 ani). În timp, cam în 6 luni, contactul s-a redus la un minimum absolut, doar la cererea mea, dacă aveam eu ceva de făcut și aveam nevoie să stea cu el câteva ore, rar de tot peste noapte.
Tatăl și-a făcut o relație nouă. Fără acordul sau știrea mea, a introdus iubita în viața copilului meu, n-am văzut-o niciodată, nu știu cine e, cu ce se ocupă, pe scurt, habar n-am cine e cu copilul meu atunci când eu nu sunt cu el.
De fiecare dată când am încercat să discut omenește cu tatăl și să-l rog să fie mai conectat la copil, mi-am luat o palmă virtuală peste ochi. Vorbim doar pe mail, altfel nu există nicio cale de comunicare, iar față în față nu discută niciodată nimic, efectiv fuge de mine.
Acum 2 zile, după ce am luat copilul de la el, am aflat de la cel mic că tati are un nou bebeluș cu iubita.
Copilul s-a născut acum o săptămână, nici eu, nici cel mic nu am știut nimic despre un viitor copil, deși sarcina durează 9 luni, deci timp era suficient.
Când i-a prezentat bebelușul, de nevoie, pentru că cel mic a intrat la tată în casă, nu i-a spus că e fratele lui, nu i-a explicat nimic în afară de faptul că e nou-născut și bea lapte la biberon.
Pe lângă șocul veștii și revolta că nu putem comunica nici măcar aspecte esențiale pentru viața copilului nostru, mă macină un milion de gânduri.
Cum aș putea să procedez în așa fel încât să îi fie cât mai bine copilului meu? Nu are o relație strânsă cu tatăl, nu dorește să îl vadă, nu întreabă niciodată de el, nu cere să vorbească cu el.
Peste tot se proclamă dreptul tatălui, drepturi peste drepturi, dar mama e mereu doar cu obligațiile?? Nu avem un program de vizitare, deoarece, atunci când am avut, nu era respectat. Așa că l-am ignorat, pentru binele nostru, că să evităm situațiile în care îl așteptăm pe tati cu orele, apoi aflăm că nu vine.
Practic el vrea să pocnească din degete și eu să execut.Deci, vizitele nu și le face, pensia alimentară hotărâtă de el prin acord scris cu avocații nu și-o plătește. Nu sună niciodată să întrebe de copil. E practic o fantomă care din când în când mai face pe bona la solicitarea mea sau rar de tot mai apare cumva pentru 2 ore în viața copilului.
Știu că tatăl e tată, dar oare e ăsta un tată care merită să fie tată, având în vedere că se scaldă într-o mare de minciuni?
Câtă încredere să am în asemenea mincinos, să pot să îmi mai las cel mai de preț om din viață, pe mână lui, cât timp eu nu știu nimic despre viața lui? Adaug și că nu au activități comune, deci îl pune la TV în cele 2 ore de stat împreună.
Cum ar proceda alte mămici în situația asta? O punte de comunicare e imposibil de creat, iubita e din cale afară de geloasă.
Mulțumesc!!!
Gabriela F.
Eu răspund din experiența mea de copil din familie divorțata. Un tata care a plecat când eu aveam 5 ani…care venea habar nu am la cat timp să mă întrebe daca mama se vede cu bărbați…și să o amenințe pe mama că am să cresc eu și am să îl aleg pe el…asta din pacate a fost multă vreme teama mamei mele…apoi a dispărut că măgarul in ceata…și a reapărut de fapt eu am reapărut în viața lui ii dusa de un unchi la nunta unei verișoare…atunci s.a purtat ok…am stat o săptămână la el…ulterior revenind în vacanță de iarnă când după două zile m.a lasat la o mătușă și dus a fost. Ulterior a reparut mai răruț că e mai drăguț…acum după 28 de ani de la divorțul lor regretă că nu îl caut, mă sună când are nevoie de un sfat medical, vrea să își vadă nepotul iar la nunta mea a spus că a fost un prost.
Mie mi.e greu acum că nu l.am avut…ca și copil nu i.am simțit niciodată lipsa dar acum ca adult ii simt lipsa din educație…dar apoi mă gândesc că ar fi fost dramatic să fi existat în educația mea…mama nu l.a vorbit niciodată de rău, mereu a afirmat că atunci când s.a măritat cu el nu și.a mai dorit nimic de la viață… Mereu mi.am dorit sa fiu și eu așa când am să mă mărit și așa a fost…sper sa avem totuși alt final.
Fii tare pt că fiul tău are nevoie de tine. Eu l.as lasă să intre în viața copilului doar când vrea el și fără să il fac pe copil să îl aștepte. Când vine vine când nu va mai veni va fi alegerea lui pe care la un moment dat o va regreta. ( PS Tati mi.a dat bani doar după ce am intrat la facultate…până atunci ci îi era teama că îi va folosi mama pt ea…ca să vezi cum gândesc…)
Daniela
Eu as lasa totul asa cum este. I-as vorbi copilului frumos despre tatal lui (desi i-as crapa capul, copilul nu este de vina cu nimic iar noi, ca mame trebuie sa ii protejam indiferent de sacrificii). Sincer, nu l-as mai lasa la el nici macar de nevoie. Daca exista bunici, acestia sunt cea mai buna solutie. Asa iti dai seama daca tatal lui chiar isi iubeste copilul. Daca da, va cauta el solutii sa isi vada copilul. Daca nu, este pana la urma un castig pentru copil. Macar nu se mai simte bagat cu forta in sufletul tatalui. Spun asta pentru ca am cunostinta despre doua astfel de situatii. Tati care efectiv nu au vrut sa mai auda de copii. Acestia au crescut fara tata, iubiti de mama si de bunici, sunt sanatosi la cap si cu familii frumoase.
Alure
De acord. Copilul creste in armonie. Nimeni nu se cearta, se jigneste sau se bate, iar copilul sa asiste la tot
Larisa
Tatii se lupta pentru copiii lor doar atât timp cât vin la pachet cu mama și încă mai existe sentimente pentru aceasta. Sunt putine cazuri când tatii solicita un program de vizita bine stabilit, vizite la școala, la serbări, vacante împreuna cu copilul. Pentru plata pensiei de întreținere, mamele au la îndemâna formularea unei plângeri penale pentru abandon de familie, dacă nu s-a achitat de aceasta obligație mai mult de 3 luni. In rest, părerea mea, de copil crescut fără tata de la 15 ani, este sa lase lucrurile sa curgă. Nu ii este ușor acelui omuleț sa meargă intr-un mediu in care nu este acceptat sau este doar tolerat. Cu siguranța el simte asta.
Madalina
Îmi place enorm prima fraza a comentariului.
Miruna
Si mie, desi exista si exceptii.
florin matyas
Nu te vrea fată. E dreptul lui să nu te vrea. De ce tragi de el dacă nu te vrea? Lasă-l în pace. Tu trăiește-ți viața și asta e.
Nimeni pe lumea pe asta nu te poate obliga să trăiești cu cineva în aceeași casă dacă nu vrei.
A fost, s-a dus. Gata! Nu are rost să insiști dacă el te ignoră. Mai sunt câteva mii de femei in situația asta. Bărbatul le ignoră total si nu plătește pensie alimentară. Ce sa faci? Nu toți bărbații sunt milionari sau miliardari. Ghinionul tău. Trebuia să te gândești dinainte. Dacă te desparți să îl jumulesti de bani. Altă dată o să te gândești de două ori.
Un copil poate să crească cu un singur părinte. Nu îi musai să îl crească doi părinți. Atât de mulți oameni mor în accidente, de cancer, de tot felul de boli. Copiii rămân singuri. Unii sunt crescuți de bunici. Alții ajung la orfelinat. Alții ajung pe străzi și dorm în canale.
Așa că ai grija de tine. Ai grijă de copilul tău. Iar despre bărbat… E deja mort pentru tine. Pune-i cruce și trăiește-ți viața!
Ps. Mihai Viteazul a crescut fără tată și uite ce personalitate mare a ajuns. Iar Vlad Țepeș a crescut printre turci departe de părinți. Nici măcar telefon nu există pe vremea aceea. Așa că ești o norocoasă că ai un copil sănătos și este sănătoasă.
Anonim
Domnule Florin, multumesc mult pentru sfaturi, asa e, doar mama e, pana la urma, mai greu de inlocuit, dar nici macar ea nu e vitala in viata unui copil.
Cat despre supozitiile initiale, nu ne mai vrem reciproc, de aici si despartirea 😊. Financiar omul e ok, are o afacere proprie, nu plateste de teama ca fug eu cu banii, dar pana la urma, nu asta e problema cea mai mare. De 2 ani ne descurcam asa, nu ne lipseste nimic, nu am depins niciodata de el, sanatate sa fie, cum bine spuneati dumneavoastra.
Doar ca vorba aia, sa fie bine ca sa nu fie rau. Ca mama, evident ca ma doare cand vad ca lucruri banale, care nu costa nimic, nu pot fi facute, de dragul omului pe care tu, ca parinte, ai decis sa-l aduci pe lume. Copilul a fost dorit intens in familie, de ce sa ne purtam acum ca si cand a fost un accident?
Si da, e o mare problema atunci cand tatal identifica copilul cu mama si isi respinge copilul de suparare ca mama nu s-a supus regimului si a preferat divortul.
Numai bine!
Mihaela M
Mie nu mi se pare că îl vrea pe el, dacă îl voia, nu mai divorța sau găsea metode ca să se împace. În plus, chiar nu reiese din text acest lucru. Ea vrea un tată pentru copilul ei și o relație normală, atât cât se poate, între ea și omul de care o leagă un copil. Într-adevăr mor mulți oameni, dar el e în viață, nu e mort. Mie mi se pare o lipsă totală de responsabilitate și maturitate.
Cât despre pensia alimentară, l-aș da în judecată. Copilul a fost dorit, nu l-a făcut de una singură, măcar atâta implicare să existe.
Iasmina
Doamne fereste ce mentalitate 😰😰😰scuza ma da noi femile singure facem acest copiii ??? Ea nu il vrea pe el pt ea … vrea timp pt copilul sau cu tatal sau … pensia alinentara ajuta la intretinrea copilului ca si asa e greu sa fi mamica singura …. mai bine taceai filozof ramaneai
Miruna
Florin, nici mie nu mi se pare că se cer sfaturi pentru a recâștiga soțul. El e demult plecat cu sorcova. Acum, cel mai important e copilul care suferă de fiecare dată când nu înțelege ceva (apariția bruscă a unui frate nu ți se pare destul lucru?), de fiecare dată când tati promite că vine și nu mai apare, de fiecare dată când va asista la scene în care fratele său are parte de un tată prezent și el nu și tot așa. Mămica întreabă ce poate face ea în această situație pentru copilul ei, nu pentru bărbat. Cred că e destul de evident că nu e mai gândesște la el ca la un soț, ci doar ca la tatăl copilului ei.
Diana
Tu nu ai inteles nimic din ce a povestit mama si sper sa nu faci vreodata un copil, pentru ca e clar ca faci parte din categoria oamenilor neasumati, si ti se pare perfect normal sa faci un copil si sa nu iti asumi cresterea lui. Tot mama e de vina ca are pretentii la pensie alimentara? Daca ceri pensia alimentara pe care chiar el a stabilit-o inseamna ca il jumulesti de bani? Fereasca Dumnezeu de astfel de “oameni”!
alexa
Ce comentariu misogin !! De unde ati tras concluzia ca doamna in cauza ‘trage de el’. Si cum adica ghinion ca nu plateste pensia alimentara, e vina ei ca nu s-a gandit inainte sa isi ia un milionar?! WTF… Doamna a spus doar ca iresponsabilul nu se ocupa de copilul LUI si actiunile sale afecteaza copilul. Mama ar dori sa stie cum ar putea sa caute o punte de comunicare,nicidecum nu a cerut mila si pomana de la el. Tatal este responsabil sa plateasca pensia alimentara,altfel trebuie dat in jduecata, punct! Din pacate si el probabil ca si dvs, un misogin care crede ca barbatii au numai drepturi si nicio resposabilitate.
Darius
Com tau ma șochează!!
Esti un om cu mintea încuiată! Fata nu dorește atenție pt ea , ci pt copilul ei … dar daca nici atata lucru nu înțelegi, creierul tau e cat o nuca ! Da , clar e cat o nuca ! Auzi la el , sa l jumuleasca de bani …pai copilul ala trebuie întreținut de ambii părinți, ca fata nu l a facut singura ! Asa sunt bărbații niste lasi si fug de responsabilități!
Ana
Daca as avea la cine sa apelez sa ma ajute cu copilul, nu as mai apela la tata. Nici nu as mai face eforturi sa-l introduc in viata copilului. Probabil ca ai incercat deja sa intelegi de ce copilul nu intreaba de tata. Mi se pare important, pt copil, sa intelegi. Din felul in care ai scris, imi pari foarte echilibrata. Sa ai incredere in tine si in ceea ce simti. Copilul tau este norocos cu asa mama 🙂.
Anda
Eu sincer nu as mai insista sa las copilul la el, mai ales daca intre ei nu exista nici o relatie si copilul nu intreaba de el. Daca unul dintre ei doi (tata si copil) cere sa-l vada pe celalalt, e una, dar sa fortezi niste intalniri nu vad rostul. La ce surprize ti-a facut fostul pana acum, e foarte probabil sa iti dezamageasca fiul de multe ori in viitor, si cu cat creste mai mare si intelege mai multe, cu atat dezamagirile vor fi mai mari. Mai ales ca va fi un fratior mai mic prezent acolo care clar va fi numarul 1 si atunci fiul tau sigur se va simti dat la o parte cu adevarat. Deci mai bine evita bataia de cap si cauta pe altcineva care sa stea cu el cand e nevoie.
Eu as cauta o alta prezenta masculina in viata baietelului, care sa ii serveasca de “role model”, cineva mai aproape de cuvantul asta si pe care se poate baza. Nu e neaparat sa fie un tata vitreg, poate fi un bunic, un unchi etc. Zic asta pentru ca imi imaginez ca asta e motivul pentru care iti doresti ca ei doi sa aiba o relatie.
Alure
Si noi suntem intr o situatie asemaatoare. Fetita are 6 ani si jumatate. Nu am mai vb nici macar la telefon de vreo 2 ani, atunci cand ar fi vrut sa o vada, dar impreuna cu iubita. Pt ca nu am fost de acord, n-a mai dat nici un semn. Nu o suna, nu o vede, nu se implica, nu plateste. E posibil sa fi uitat de existența ei chiar…
Nu mai insista cu el. Incearca sa gasesti alte persoane de gen masculin, ca sa ii fie aproape baiatului. Tatal tau, unchi, verisori etc… Sa iasa impreuna.
In cazul nostru, fetita iese impreuna cu fratele meu si prietenii lui, merg in parc, ies sa manance undeva, merg in vizite pe la prieteni cu copii.
Anonim
Macar ti-a spus ca vine sa o vada insotit 😀. Asta nici macar detaliul asta nu si l-a asumat, si a bagat-o pe doamna cu forta in viata copilului, miseleste, fara ca eu sa stiu sau macar sa am dreptul la o opinie.
Daca ar fi facut lucrurile cum trebuie, transparent, n-as fi avut nimic impotriva. Pana la urma, viata merge mai departe pentru toata lumea si nu ma deranjaza sa fie o persoana in plus careia sa ii pese de copilul meu. Dar secretele nu-s pe placul meu, mai ales cand sunt pe spatele copilului meu.
Cristina Balaceanu
As incerca sa apelez la altcineva atunci cand am nevoie sa stea cu copilul:
Atunci cand ar aparea, l-as intreba pe copil daca vrea sa mearga la el;
CU SIGURANTA l as da in judecata pt neplata pensiei alimentare. Ma doare in cot daca are sau nu bani, sau ca mai are el in 10 copii. Nu e problema mea.
Un pic de detasare si indiferenta cred ca nu strica. E ff greu pt copil, dar as incerca pe cat posibil sa suplinesc lipsa unui parinte care oricum nu e de ajutor.
miranda
Draga mamica cu copil,
Singurul si cel mai intelept lucru pe care il poti face este sa divortezi la tribunal, sa iti ceri drepturile in instanta si iti vezi de viata ta ca si cum fostul sot nu ar exista. Am trecut prin asta si iti garantez: revolta si plangerile nu rezolva absolut nimic! Daca fostul doreste sa isi vada copilul il va cauta, daca nu doreste este inutil sa te lupti cu morile de vant. Iti vei face rau atat tie cat si copilului, vei consuma energie si timp inutil. Chiar nu are importanta daca si-a refacut viata, daca a facut alt copil, daca a anuntat sau nu – pentru ca, asa cum mai scria cineva aici, nu poti obliga pe nimeni sa fie mai bun decat vrea sau mai inteligent decat poate. Din moment ce v-ati despartit pt ca nu va mai intelegeati (asa ai scris), este evident ca nu exista nici o cale prin care dorintele tale sa fie acceptate si indeplinite de el; daca ar fi dorit asta, nu v-ati fi despartit. Este un om fara constiinta sau fara caracter, asta vrei sa spui? E lumea arhiplina de astfel de oameni, si nimeni nu-i poate schimba, singurul lucru pe care il putem face este sa ne departam de ei. Daca ai avut (si tu, ca multe dintre noi) nesansa sa concepi un copil cu un astfel de om, asta e, mergi mai departe. Si inca ceva: nu uita ca in copilul tau exista o parte din fostul sot, din trasaturile lui de caracter, din personalitatea lui, atat in bine cat si in rau. Sa fii pregatita sa descoperi, odata cu trecerea timpului, acest lucru…mai putin placut. Mult succes!!
Nicolle
Miranda spune foarte bine, un divort la tribunal poate regla toate “problemele” legale dintre voi 2 si copil. E o energie negativa in plus dar trebuie rezolvata. Cu stabilirea unui program nu sunt de accord ca afecteaza copilul, si chiar daca are doar 6 ani el intelege foarte bine situatia, poate chiar mai bine decat tine.
Sotul meu e divortat si are un copil de 7 ani, el face parte din categoria celor care le pasa de copilasii lor, dar nu toti sunt la fel.
Cert e ca din toata povestea aceasta copilul sufera, eu nu as apela la ajutorul tatalui atunci cand nu am cu cine sa-l las.
Esti o luptatoare si sunt sigura ca viata o sa-ti aduca si surprize placute, hraneste-ti puiul cu energie pozitiva, cu optimist si explica-i ca tati desi nu e acolo il iubeste, creste un baiat care la maturitate sa nu faca greseala tatalui sau.
Succes mamica draga!
IULIA G
Draga cititoare, iubire cu forta nu se poate! A fost primul gand ce mi-a venit citind povestea ta. Cand copilul merge la tata cu siguranta el simte indiferenta lui si asta il raneste. Nu mai bine sa fie ferit de asta? Tu te stradui sa le intretii relatia dar se vede ca nu functioneaza. Inteleg ca el a fost un copil dorit de voi aman2. Sa inteleg ca EA a fost cea care l-a indepartat de copilul tau? Chiar am vazut recent un film rusesc pe tema asta, tatal nu-si iubea copilul, apoi a avut un copil cu amanta si nici pe acela nu l-a iubit deloc, spre dezamagirea ei. Noi scriem aici obiectiv, dar tu esti in situatie si sunt sigura ca te dor toate astea si te macina! Putere si rabdare! Cu tine si copilul! Si eu am copil de 6 ani:)
IULIA G
Draga cititoare, iubire cu forta nu se poate! A fost primul gand ce mi-a venit citind povestea ta. Cand copilul merge la tata cu siguranta el simte indiferenta lui si asta il raneste. Nu mai bine sa fie ferit de asta? Ru te stradui sa le intretii relatia dar se vede ca nu functioneaza. Inteleg ca el a fost un copil dorit de voi aman2. Sa inteleg ca EA a fost cea care l-a indepartat de copilul tau? Chiar am vazut recent un film rusesc pe tema asta, tatal nu-si iubea copilul, apoi a avut un copil cu amanta si nici pe acela nu l-a iubit deloc, spre dezamagirea ei. Noi scriem aici obiectiv, dar tu esti in situatie si sunt sigura ce te dor toate astea si te macina! Putere si rabdare! Cu tine si copilul! Si eu am copil de 6 ani:)
Claudia
Acel om e mort pentru tine. Eu nu l-as mai cauta in veci. Stiu ca e greu sa cresti un copil singura. Dar sunt multe mame singure care sunt si mult mai fericite singure. Mai mult ca sigur copilul se simte in plus in acea casa. Daca vrei sa ii dai si tu palme de la distanta, da-l in judecata ca nu si-a platit pensia alimentara. In rest, vorbit mult cu copilul. De bine de tatal lui. Mergi mai departe. Scoate-l de tot din minte si sigur vei fi mult mai fericita. Cum? Muta-ti focusul pe tine. Cumpara-ti flori. Haine vesele si colorate. Schimba-ti culoarea parului. Danseaza. Bea un pahar cu vin. Fruntea sus si ai sa vezi ca exista si viata dupa divort. Una chiar mai frumoasa spun cele ce au trecut prin asta!
Alexa
Eu as duce copilul la un psiholog sa aflu care rău e mai mic – sa nu își mai vadă tatăl sau sa sufere ca tatăl nu îl iubește
Asta doar tu și un pshiholog puteți decide
Referitor la bani – i as oferi doua alternative: faceți un cont din care nici unu nu poate scoate bani ci doar copilul la 18 ani și pune banii acolo sau îl dai in judecată
Și da
Copilului ii trebuie un role model masculin însă nu el este acela
Și trebuie sa treci peste orice intenție de a schimba oamenii – nu este posibil. Totodata poate nu are intenții rele ci chiar nu poate mai mult
oana harabagiu
E greu să dai sfaturi în astfel de situații, căci fiecare caz este unic. De asemenea nu știm decât o parte a poveștii, celuilalt participant la situția nu i-am auzit discursul. În plus când nu ești în situația de mamă despărțită de tatăl copilului și tatăl posesor de o mare durere în dorsal, iar e bine să nu dai sfaturi. Fi-miu nu l-a văzut pe tac-su de un an, nu ptr că m-am opus eu, ci ptr că tac-su nu și-a manifestat nerăbdarea. Da, s-ar putea să aflu într-o zi că e cu alta și că are un copil. e dreptul lui, așa cum e și dreptul meu să-mi refac viața fără să-i dau lui socoteală. aud de multe ori chestia asta: cum să-mi las copilul cu tatăl care nu comunică cu mine. Păi are aceleași drepturi ca și mama. Da, poate face greșeli, da, poate nu este atât de matur să dea la spate relația cu tine și să se te separe de copil, dar asta poate să apară în timp, sau nu. Fi-miu nu m-a auzit niciodată vorbindu-l de rău pe tac-su, dacă au vrut să se vadă sau să vorbească nu m-am opus. Cine-s eu să judec? Prezența în viața altcuiva, inclusiv a copilulu, ne-o construim singuri. Când va crește copilul va alege el ce fel de relație va dori să aibă cu fiecare dintre noi și-și va regla conturile cu noi!
Miruna
Da, tatăl are aceleași drepturi ca și mama, doar că mama are mai multe obligații decât drepturi. Cam ăsta-i adevărul peste tot.
Anonim
Clar copilul nu m-a auzit si nu ma va auzi niciodata spunand ceva rau la adresa tatalui, a iubitei tatalui sau a oricui din familia tatalui.
Ceea ce ponderez e latura de asteptari pe care copilul le are de la tata. Tatal zice mereu da, promite bazaconii, apoi se face ca ploua. Si da, atunci intervin delicat si ii explic celui mic realitatea, la nivelul la care poate el sa inteleaga ca nu tot ce zboara din gura tatalui devine realitate. Si aici e o alta problema, in sensul in care eu duc o lupta de titan in a-i explica celui mic ca o promisiune e o promisiune si ca, vrei nu vrei, trebuie sa o duci pana la capat. Apoi vine tatal si ii promite o tampenie si nu se materializeaza.
mai
Din text reiese ca voi n-ati divortat inca? Daca-i asa, e musai sa incheiati casatoria cu toate aspectele legale si ce-i mai important, pensia alimentara.
Se pare ca el e prins in noua relatie si incearca sa se dea la fund in ceea ce priveste responsabilitatea fata de copilul vostru. Tu preiei si indatoririle lui, chestiune foarte convenabila pentru el.
Spune, copilul asta a fost dorit de amandoi sau l-ai facut tatic cu de-a sila (mai rar, dar exista si femei din astea)? Ca daca si-a dorit acest copil el trebuie responsabilizat, in nici un caz nu trebuie sa te porti ca o lady cu un nesimtit (i-as spune gunoi, dar… ).
El trebuie constrans prin orice mijloace sa isi faca datoria. Nu plateste pensie? Dat in judecata. Dureaza prea mult, poate lucreaza la negru? Sunat, amenintat, scandal la el la usa. Stiu, o sa spui ca nu te cobori la asa ceva… dar ce ai de pierdut? Copilul tau o sa vada, poate nu atunci, dar mai tarziu, un exemplu de curaj, de lupta impotriva nedreptatilor, chiar daca pe moment poate ti se pare ca iesi sifonata.
Ai nevoie sa stea cineva cu copilul? Solicita-l. Oricand. Oricat de des. Reaminteste-i ca-i si treaba lui.
Are nevoie copilul de ceva? Cauta-l. A, nu raspunde? Mergi la el acasa. Suna-i parintii, prietenii sa-i bage mintile in cap. Ce-o sa spuna actuala? Ce-ti pasa tie? Ea a stiut de la inceput in ce se baga, nu? Fericirea si linistea ei nu trebuie sa insemne nefericirea ta.
Si copilul tau are drepturi si nu-i nega realitatea – ca are un tata praf – ca sa-i protejezi emotiile. Va intalni situatii mult mai grave si e baiat, cand va creste o sa i se para normal sa-si paraseasca si el copiii pentru o noua relatie, ca doar asta a vazut si nimeni nu i-a aratat ca nu-i asa.
Anonim
Buna! Copilul a fost nu dorit, ci foarte dorit. Actuala e cea care l-a taiat de pe lista lui de prioritati, dar clar nu e vina ei si nu am resentimente fata de ea.
Suntem in proces de divort, a tot tras de fiecare oportunitate de a amana divortul.
Stam in Spania, unde legea spune ca dupa 2 luni de pensie alimentara neplatita, merge direct in puscarie.
Da, face multi bani la negru, in acte e sarac lipit, dar se rezolva si asta cu detectivi financiari, care sapa si in piatra seaca.
I-am dat 2 ani sa fie om, am zis sa nu fac lucruri care sa il afecteze, pentru ca e tatal copilului meu, si daca sufera el, sufera si copilul.
Dar se pare ca el chiar isi doreste sa aiba probleme mari, sau poate mizeaza pe faptul ca eu sunt prea “lady” ca sa-l tarasc intr-o mocirla iremediabila.
Vedem ce decide judecatorul.
Miruna
Nu înțeleg cum ați agreat pensia alimentară dacă nu sunteți divorțați? DOar verbal, ai vreun act pentru asta? Două cititoare de pe fb au recomandat să cauți urgent un avocat bun. Una dintre ele este avocat și e prietena mea, dar nu știu dacă are vreo importanță în Spania.
Anonim
In Spania, atunci cand decizi sa te desparti, pentru a putea parasi caminul conjugal se semneaza un acord de separare. Acordul se face intre soti, in prezenta avocatilor sau a mediatorului, dupa caz, si cuprinde: pensia alimentara, custodia, programul de vizitare. Cu acel acord se merge in tribunal, si in cazul in care ambele parti decid amiabil sa respecte acordul, de pronunta divortul. In cazul nostru, acordul initial era de custodie comuna si pensie alimentara (veniturile tatalui sunt mult mai mari decat ale mele, iar legea spune ca in caz de divort, copilul nu trebuie sa resimta diferente financiare).
Acordul nu a fost respectat de catre tata, stiam ca nu se va tine de custodia comuna, asa ca practic mi-am dat timp sa demonstrez ca tatal nu respecta custodia comuna si sa cer custodie totala (ceea ce se intampla acum). Prin nerespectarea acordului, avocata mea a mers la tribunal si a inaintat o cerere de divort neamiabil cu dovezi de neglijenta din partea tatalui.
Valentina
Sunt an antro situatie la fel doar cu doi copi am stat 15 ani si má abandonatu dupa o zi pe alta cand am aflat de amanta a si plecat urma sa ne casatorim baiatu Meu avand 10 ani acum doi ani si o fata de 6 luni cand nea lasat dupa la cateva luni am trecut printrun
Cancer má salvat duemnzeu dar anca nu Ami revin si nici baiat acum 12 are tatal prietenu lui la abandonat era tata bun si así iubea enorm copilu pe baiat ca fata no iubeste si la crescutt noi locuim an Barcelona si depndem de el financiar el un an nu nea dat de mancare decat casa platea pentru ca Io nu lam
Lasat sa ia copi cu amanta si nu vroiam sa urce an lipsa mea desigur sa stea cu copi abia Duoa un an a cedat acum me da saptamanal de pata si plateste vheltuielee toate haine la copi dar a venit la amceputt sa vada copi mai mult acum a rarito doar vine jos la scara lasa bani si pleca copilu Meu are episoade urate tipa da cu pumu an usa noapte ca ai este dor de el si tatal ia zis daca vrei sa me vedem vino dormi cu mine si copilu e mare nu vrea cu amanta asta ales el nu e obligat
Copilu sa vada a fost de cateva ori la el si ei beau si al lasa singur an camer nu mai vrea copilu acolo si vine sai vada f rar fata practic singura am crescuto dar baiat findd crescuttñ de el cum el nu así mai iubeste copilu nu anteleg barbati am o durere an suflet si plang fff mult si de zi si nu an fata la copil dar cand al vad trist má angenuchiaz si iam mai scris la tatal antoarcete anapoii ca aveam nevoie de tiñe si nu vrea nu mai este acelas el este sarb si amanta sia adusooñ de la el si sta an spatee la bloq de noi Io nu anteleg de ce a venit aici sa má distruga si nu prea íes decat cu taxi sau putine ori ca nu vreau sa vad si sufar entom as pleca acasa an tara ca aici nu am oe nimeni absolut pe el aveam doar cu el an 15 ani am stat si e o schimbare soc pentru mine anca al iubessc si aveam ancredere ca má iubeste si bagam
Mana
Am foc oentru el dar acum situati de fata sunt blocata acii áre baiat scoala e obisnuit aici Io cu medición care mau salvat sidtem bun daca más antoarce acasa ar fi soc oentru Mine si Copil si nici aici vreau sa depind de el ca mié este team ca depindem de el si nu e ok caderea va fi dureroasa daca ar face Copil si nu am mai avea bani ce sa fac
mihaela
La fostul loc de munca am avut o colega divortata. Frumoasa, desteapta, cu copil si divortata. Sotul cu relatie noua si copii. Nu ii platea pensie alimentara. A strans din c** si a facut din copil om, la anu’ are mari sanse sa intre la automatica. De multe ori, sotul ar fi vrut sa se intoarca, dar cum ziceai si tu, barbatul sa aiba chiar asa totul dupa plac? Divorteaza si ai grija de copil, de tine. Te imbratisez cu tot dragul.
Cristina
Situatia se regaseste si in cazul nostru, mai putin partea cu pensia alimentara pe care o plateste constiincios (inca) si lipsa unui nou copil.
Am inteles, cu ajutorul unui terapeut, ca nu este treaba mea sa gestionez relatia copilului cu tatal lui. Eu am grija de relatia mea cu copilul. Refuzul constant al tatalui de a isi vedea copilul, desi copilul a insistat in nenumarate ocazii, a dus la lipsa de interes a copilului pentru tata. Copilul poate sa il sune oricand, si lucrul acesta se intampla din ce in ce mai rar.
Comunicarea noastra, ca adulti, este imposibila, nici macar la mesajele scrise nu raspunde. Am invatat in timp sa accept ca pentru el copilul nu este la fel de important ca pentru mine, ca asta este ceea ce el poate sa ofere.
Am dus copilul la psiholog, am creat acel sat care te ajuta sa iti cresti copilul – le am pe mama si pe fosta soacra alaturi, am prietene si vecine care fie il iau de la scoala cand nu pot eu, fie il tin la ele cand am treaba si reusim sa ne descurcam minunat. Si chiar suntem amandoi mult mai bine decat atunci cand era si tatal in ecuatie.
Miruna
Simt un echilibru între rândurile tale, cred că este un echilibru pentru care ai plătit ceva și pe care l-ai căutat mult, dar ce bine că l-ai găsit!
Gabriela F.
Te admir!
Mihaela M
Frumos, ce frumos și sănătos gândești! Bravo!
Carmen
Am trecut prin situatie asemanatoare, divortati de la 6 ani ai fetei, nu a contribuit niciodata la cresterea si educatia ei, in cei 21 ani scursi de atunci nu a sunat-o niciodata la zile de nastere, sarbatori, etc. Pana la 9 ani ai copilei am dus-o eu la ei (el si parintii lui) in vacanță apoi copila a spus ca nu mai vrea acolo niciodata. A inceput sa o caute disperat de cand ea a ajuns medic si nu locuieste in țară. Fata l-a blocat pe toate mijloacele de comunicare. Nu este suparata pe el dar spune ca omul acesta nu o cunoaste dupa cum nu il cunoaste nici ea pe el, situatie la care s-a ajuns datorita lui. A avut nunta, eu personal am incercat sa o conving sa il invite, a urmat un refuz categoric. Si-a dorit sa mearga la altar la bratul tatalui vitreg cu care are o relatie extraordinara (i-a fost alaturi in toate momentele importante pentru ea, examene, probe rochii de mireasa …)
Stiu ca iti este greu, am fost 15 ani mama singura. Rezolva legal despartirea si cere dreptul copilului, pensia alimentara. Eu nu am facut asta si copila m-a intrebat de ce. Nu, banii nu suplinesc prezenta tatalui dar sunt un drept al copilului.
Sănătate iti doresc să iti poți creşte puiul, sa-l vezi mare si sa te bucuri de el si de viață!
Diana
Am cateva prietene apropiate divortate, cu povesti mai mult sau mai putin asemanatoare, mereu cu o alta aparuta in peisaj de la care a plecat totul.
Ce pot sa spun e ca ele nu au reusit sa isi incheie in mintea lor capitolul si sa se linisteasca pana cand nu s-a incheiat divortul si partajul si relatia copilului cu tatal a intrat pe fagasul hotarat prin custodie. Relatia lui cu tatal nu e ceva ce poti controla sau sa aiba sens sa te implici. Trebuie sa-i definesti tatalui cu ajutorul legii cat timp poate petrece cu el si o lista de lucruri pe care nu are voie sa le faca (ti le alegi tu), restul asta e, il ajuti pe copil sa inteleaga daca e nemultumit de chestii. Nu-ti risipi energia in relatia lor, comcentreaza-te pe viata ta. Am o colega ai carei copii prefera compania tatalui pt ca ea este mereu trista si obosita in vreme ce tatal si iubita lui sunt mereu veseli si fericiti… Si da, initial el si-a pus mana in fund si-a plecat…
Inca un lucru :absolut toate, toate relatiile functioneaza dupa aceleasi principii, e cu give and take. Iarba e mai verde in alta curte pt ca e udata, nu pt ca e mai buna curtea aia. Iubita si relatia noua e perfecta cat e in competitie, ulterior va fi tot cu give and take 😁 tu concentreaza-te pe viata ta, incheie legal si mergi mai departe, copilul are nevoie de mama fericita
maddy
parerea mea e ca timpul petrecut de tata cu fiul lui legitim e optional, afectiunea la fel, dar plata pensiei alimentare nu. pensia alimentara e dreptul copilului si ar trebui sa`l obligi legal sa isi asume aceasta responsabilitate.
Roxana
Off…
Imi dau si eu cu parerea… de fapt ce as face eu.. nu l-as vorbi de rau pe tata sau frate si alte rubedenii,dar i-as explica fiului meu ca familia este ca un triunghi,iar in fiecare capat suntem noi. Fiecare latura este o relatie,iar relatia dintre mine si tatal lui s-a rupt iremediabil. El este liber sa il sune pentru ca relatia dintre ei se va rupe atunci cand copilul va dori acest lucru. Se va satura sa astepte si sa fie dezamagit. Din pacate , noi mamele sau tatii(dupa caz) nu putem lua asupra noastra supararea, frustrarea sau suferinta copiiilor. E posibil ca el sa fie mai puternic decat crezi tu. Daca simti ca e nevoie de un terapeut,iti pot recomanda pe cineva extraordinar.
Te imbratisez cu drag !!!
Roxana
Scuze… am uitat un aspect .. ca sunteti in Spania. Stiam pe cineva extraordinar in Bucuresti
Anonim
Va multumesc tuturor pentru gandurile voastre si pentru incurajari. M-ati ajutat enorm si am simtit multa caldura si iubire!
Va imbratisez cu drag pe toti, multumesc Miruna pentru gestul tau! Sper sa pot inapoia atata bunatate!
Maria
Eu una nu înțeleg bărbații de ce mai fac copii dacă nu sunt capabili să fie tați. Adică este foarte usor să lași tot greul pe umerii unei mame. Dar totuși copilul nu l-a făcut mama de una singură.
Mihai
Și cum este când fac un copil din dragoste, este lumina ochilor mei și mama îl ia de lângă mine și pleacă cu el la amant ???
Miruna
Of, Mihai, îmi pare tare rău. Groaznic, asta e.
Mihai
Cu toate că plătesc pensie și cumpăr copilului tot ce are nevoie ea nu vrea să mi-l de-a deloc și vrea ca, copilul să-i spună tată amantului.De ce doamnelor dați mereu vina pe tați ?
o femeie
Eu scriu din experienta mea de copil cu parinti divortati. Tatal a aparut de 2 ori in viata mea: fix cand mama a vrut sa isi refaca viata. Coincidenta, nu? . Mie nu mi-a placut insa ca mama il vorbea de rau, si ceilalti il vorbeau de bine (vorbim de un om cunoscut in oras, fiind mare afacerist si gagicar 😀 ).
In cazul dat din articol, cred ca mama se cramponeaza prea mult de ce face tatal si ce sa explice el copilului sau el sa faca. Daca tatal nu a vrut sa spuna ca bebe e sora, treaba lui, daca vrea sa vina cu alta sau nu e iar treaba lui – e momentul sa inchei capitolul in viata ta. Copilul vede si pricepe suficient ca doar are 6 ani, asa ca as lua viata asa cum este, as vorbi in continuare frumos despre tata dar l-as tine pe un loc secund – pus cruce la ce nu face el ca doar viata continua si dincolo de alegerile lui (bune sau proaste). Mai constructiv ar fi din partea mamei sa se ocupe de propria viata si sa fie armonie si liniste, clar copiilul va alege ca reper pt restul vietii mediul linistit si armonios, si asta se poate construi si alaturi de bunici sau prieteni sau vecini.
Ce as propune tatalui pt bani, e sa puna intr-un cont pt copil cu blocaj -sa nu scoata decat copilul la 18 ani cu mesajul ca sunt banii de la tata. Chiar si 200 lei (cat e minimum impus de lege) se aduna. Altfel daca mama nu se ajunge financiar pana la sf lunii as recomanda calea legala – la tribunal recupereaza tot ce nu e platit din urma – tot din experienta zic, am fost de ceva ori prin tribunale, eu fiind copilul cerand IAR pensie alimentara.
Monica Grigoriu
Si asta al tau fost, este un fel de Nicolae Guta cu 10 mame si 10 de copii, mai bine copilu il faceai cu un Arab, si stiai o treaba buna. Cel mai bun sfat este acesta du-te la Acces Direct pe Antena1 ca sigur o sa te sfatuiasca cum trebuie 😉Mitosereanca si Mara Banica. Mult succes!!!
Cristina Neacsu
Asumati-l singura, crestel singura, da-i educatie. Da-l pe sot in judecată, Tribunal obtine drepturile copilului si asta este situatia.Life go on. 🙂
Antonica
Multumim mult. Va rugam sa ne spuneti ce pot face si ceilalti barbati (majoritari) ce se afla in situatia inversa celei prezentate.
Bianca Gosav
Din păcate, multe divorțuri vin, în plan adiacent, cu solicitari sofisticate din partea soților privind custodia copiilor minori. Ei împart timpul minorilor pe săptămâni, zile, ore, iar în unele cazuri, in mod aberant, se raportează chiar la minute. Aceste acțiuni nu pot rămâne fără consecințe din perspectiva dezvoltării copilului.
Cred ca părinții, dacă exista și cea mai mica posinilitate de reușită, nu ar trebui sa își împartă cu rigurozitate timpul petrecut cu copilul, solicitând instantei sa stabilească un program de vizita minor.
Sunt multe articole despre program de vizita, solicitări aberante privind custodia copilului și despre divort.
Eu am citit câteva interesante pe avodivort.ro – https://avodivort.ro/afla-cate-tipuri-de-divort-exista-care-sunt-motivele-si-ce-consecintele-sunt/