Hrănește viitorul pe care ți-l dorești

Știți metafora celor doi lupi, așa-i?

Pe scurt, un înțelept îi explică unui puști că în fiecare om trăiesc doi lupi, într-o luptă continuă: unul bun și unul rău. Copilul îl întreabă, logic: cine câștigă? La care, înțeleptul îi răspunde: cel pe care îl hrănești.

Ce perspectivă nouă și grozavă asupra vieții. Să hrănești doar partea cea bună a ta.

Să-i dai de mâncare doar slăbănoagei care se ascunde în tine. Știți, că toți avem pătrățele pe abdomen, doar că ale unora sunt îngropate sub straturi de altceva :))

Să te îmbraci doar pentru jobul la care visezi.

Să te porți ca și când ai vrea să-l faci să se îndrăgostească de tine. (ce dacă vă știți de 15 ani și aveți împreună rate la bancă și copii frumoși)

Să-i vorbești fiecărui om ca și când e profesorul pe care l-ai iubit în școală, bunica la care ai crescut sau cineva pe cale de a-ți face un cadou de mare valoare.

Să te ierți atunci când greșești fix cum îți înțelegi copilul când face o prostie.

Să hrănești silueta pe care ți-o dorești, partenera pe care iubitul tău o merită, fiica de care părinții tăi au nevoie și mama care ai ști să fii pentru copilul tău.

Imaginează-ți viitorul prin detalii și simte bucuria pe care o vezi

Toți, împreună, la masa de Paște. Un nepot alergat de-o bunică. Mirosul de castravete proaspăt curățat. Prima vacanță la bunici. Și primul an de facultate al copilului vostru. Rochia ta superbă de soacră mare. Strângerea lui de mână la nunta de 60 de ani. Vârfurile pantofilor tăi lângă vârfurile pantofilor lui, pe-un oarecare ring de dans. Petrecerile pentru copii de la voi de-acasă. Obrajii lor roșii dintr-o poză din curte. Vocea ta strigându-i ”la maaaaaaaaaasă”. Bluza cea elegantă din seara de Ajun. Barba care te înțeapă (pentru prima dată) când te pupă fiul tău. Prima dată când fiica voastră aduce acasă un băiat. Și, neapărat, fața soțului tău în momentul ăla 🙂 Drumurile voastre la mare, cum era să uit de astea. Și la bunici. Cu multe opriri la benzinării, deși rezervorul mașinii nu cere. Cum alergi copiii să-i dai cu protecție de soare. Cum îi calci cămașa pentru balul bobocilor. Cum o duci cu mașina la prima întâlnire. Cum te uiți la el pe furiș și constați, după nici nu mai știi câți ani împreună, că, în capul tău, are tot 28 de ani. Și că tot pe el l-ai alege, chiar dacă mai uită în ce clasă vi-s copiii sau care-i locul șosetelor în dulap.

Atunci când m-am dus la primul interviu de la revista ELLE, înainte să ies din casă, m-am dat cu parfum și, țin minte că mi-am zis cu voce tare: ăsta-i parfum de beauty editor la ELLE. Câteva săptămâni mai târziu, aveam să primesc, dintre sute de candidate, fix job-ul pentru care mă parfumasem atunci.

După ce l-am cunoscut pe iubitul meu, când îmi era dor și el era departe, dădeam muzica la maximum în mașină și-mi imaginam cum dansez cu el. Îi simțeam mâinile pe talie și respirația pe obraz. Câțiva ani mai târziu, am realizat momentul în primul nostru dans ca soț și soție.

La somnul de prânz, când eram mică, înghesuiam o păpușă la pieptul meu și îmi imaginam că așa trebuie să se simtă o mamă. Mulți ani mai târziu, sentimentele acelea au prins viață mult mai frumoase decât în cele mai grozave somnuri de prânz. Căci scriu asta cu mâna stângă pe jumătate amorțită, fiindcă ține în brațe un mic pui de om.

Viitorul poate fi grozav când alimentezi varianta cea bună.