De fiecare dată când îi critici pe alții, TU de fapt nu mănânci prăjituri cu ciocoaltă

Știți testul cu ridichile? Am auzit de el de la Domnica Petrovai. Se dau acești cercetători care voiau să facă un studiu despre percepția gustului, dar, în final, au tras niște concluzii colosale despre total altceva.

via GIPHY

Era așa: Au luat un grup de copii, l-au împărțit în două și le-au zis că unii vor merge într-o cameră, unde vor primi să mănânce ridichi, în timp ce ceilalți vor merge într-o cameră unde vor primi să mănânce prăjituri cu ciocolată. Și i-au trimis. Copiii au mâncat, fiecare cât a poftit.

Când s-au întors, au avut de rezolvat o problemă grea de matematică. Dar grea, nenică. Probabil era din culegerea aia celebră și imposibilă, Ion Petrică. O mai știți? :))

Care copii credeți că au avut mai multă răbdare să găsească soluția și care s-au enervat mai ușor și au renunțat rapid?

Cei care au mâncat prăjituri au avut mai multă răbdare și s-au apropiat de soluție, cei care au mâncat ridichi nici n-au vrut să stea de vorbă, s-au enervat și au abandonat rapid.

Concluzia: Ăștia care mâncaseră minunatele ridichi erau deja frustrați în momentul în care au fost puși în fața unei situații stresante. Cei cu burta plină de prăjituri erau mega-fericiți, deloc frustrați, au intrat cu toată forța și disponibilitatea intelectuală să rezolve problema pusă pe masă.


Doamnelor și domnilor, puterile umane sunt limitate. Autocontrolul nostru se consumă pe parcursul unei zile cam ca hârtia igienică la wc. Nu există baie cu hârtie igienică interminabilă, cum nu există nici părinte sau soț cu răbdare infinită.

Copiii care au mâncat ridichi porneau deja cu o frustrare în rezolvarea problemei, de asta le-a fost greu să se concentreze. Cei care au mâncat prăjituri cu ciocolată se simțeau mulțumiți.

Așa că, e perfect normal ca, după o zi plină la serviciu, cu task-uri și colegi dificili, cu telefoane de dat, de primit și ședințe de supraviețuit, când ajungi acasă, tolba ta de răbdare și autocontrol să fi ajuns la fundul sacului. Și să izbucnești. Soțul te așteaptă pe tine să mănânce, de parcă tu îi mesteci bucatele-ntre dinți. Copiii au senzația că vii de la spa și te iau de nouă, cățelul n-a mai făcut caca de ieri. E normal să îți vină să îi vinzi pe toți măcar pentru o oră.

Soluția posibilă e de două feluri:

  1. Fie găsești o activitate-tampon, între serviciu și ajuns acasă, prin care să îți încarci tu singur/ă bateriile. (Atenție, nu cred că se referă la o amantă! Ci mai degrabă la o oră de sport, dacă îți face plăcere – eu urăsc să transpir, deci nu mi se potrivește-, sau chiar 10 minute de stat în mașină înainte să urci. Făceam asta des în UK, după ce veneam de la job, stăteam în mașină și vorbeam cu mama 10 minute, aveam nevoie de acel timp în care să mă gândesc la altceva. Și nu aveam copii pe vremea aia, uneori nici soțul încă nu era acasă.)
  2. Fie le spui copiilor și soțului că ai avut o zi grea și ai nevoie de 10 minute, o jumătate de oră. Faci un duș, stai pe balcon, cureți o podea (gusturile nu se discută). Că e important ca toată familia să cunoască și să respecte limitele celuilalt, iar eu cred că, atâta timp cât nu ceri câte 3 ceasuri pentru tine și nu faci asta de 2 ori pe zi, sunt niște limite sănătoase și compatibile cu principiul iubirii necondiționate pentru copii.

La cât mai multe prăjituri cu ciocolată, deși vedeți că ridichile-s grozav de bune în perioada asta din an 😉

Articolul anterior

Ador faza Voi-Când-Mai-Faceți-Un-Copil

Articolul următor

Hrănește viitorul pe care ți-l dorești

24 Comentarii

  1. Gabriela F.

    De ceva vreme mănânc tone de ciocolata…se vede ce.i drept pe cantar. Dar acum am înțeles de ce 😅

    0
  2. Hmm…eu cred ca depinde si de temperamentul fiecarei persoane. Cunosc un tip caruia poti sa-i spui ce vrei, poti sa-i faci ce vrei, si el niciodata nu se supara, tot timpul este calm, gata sa-ti vorbeasca frumos si sa-ti ofere o mana de ajutor.

    Ce sa cred? Mananca oare prea multa ciocolata? 😀

    2+
    • Sau e genul care intr-o zi va strange pe cineva de gat?

      8+
      • Camelia

        Da, da, chiar e un fapt divers zilele astea in Franta. Un tip descris de toata lumea ca mega linistit, iubitor, calm etc o strange intr-o seara de gat pe nevasta-sa. Oala sub presiune.

        0
      • Ma gandesc ca este posibil ca intr-o buna zi sa se exteriorizeze complet si sa fie de nerecunoscut. Si eu ma intreb, oare cum poate fi atat de amabil?

        0
    • Nicu

      Amy, depinde si de contextele in care il vezi tu pe acel tip. Candva am fost si eu asa, in cele mai multe contexte, de cele mai multe ori, rabdator, calm, politicos, you name it, ardeleanul ideal 🙂
      Din pacate, m-am schimbat si ma aprind mult mai usor. O sa-mi caut Zen-ul si prin ciocolata cateodata, dar am nevoie de o solutie mai de durata. Poate gasesc o ciocolata cu eliberare prelungita 🙂

      Cunosc oameni, destul de apropiati mie, oameni faini, rabdatori, receptivi, care in majoritatea timpului sunt chiar asa, dar li se mai aduna cateodata baiurile* si mai refuleaza. Recunosc ca am fost surprins, cand am fost in preajma contextului care a declansat descarcarea emotionala respectiva. Pana atunci aveam alta parere, apoi mi-am zis: “Thank God, e doar om”.

      * (Traducere= probleme, griji, suparari, frustrari)

      2+
  3. Simo

    De-aia mananc eu multa ciocolata cand e barbatul acasa :))

    1+
    • Să îl frustrezi pe el??? Cred că ciocolata funcționează doar prin contrast cu ridichile. De sine stătătoare nu știu ce efecte are. Deși, ba știu. :p

      0
  4. Am mancat foarte multa ciocolata in primele 3 luni dupa ce am nascut, m-a tinut pe linia de plutire. Apoi m-am lasat ca n-am vrut sa iau proportii. Sincer, nu vad vreo imbunatatire de atunci. Timpul pentru mine il negociez cu greu dupa o zi de munca. Bebe de 8 luni nu stie ce e ala, o vrea pe mami indiferent de circumstante, sotul nici atat nu stie: dusul trebuie sa fie rapid. Simt ca am nevoie de cateva minute sa ma refac, dar trebuie sa fiu ferma pentru a le obtine 🙂

    1+
  5. Mie imi plac ridichile, de exemplu, mai mult decat prajiturile! Daca as primi prajituri, probabil as fi prea stresata si cu burta pre plina… 🙂

    1+
    • Tu ești excepția care ar fi stricat studiul. Bine că n-ai participat.

      4+
      • Bine, nu asta ar fi fost intentia mea…

        Am inteles ce ai vrut sa spui, dar oamenii (diferiti fiind) sunt motivati de chestii diferite. Adica unii functioneaza mai bine atunci cand sunt relaxati, altii functioneaza mai bine in situatii stresante, un esec, de pilda, ii motiveaza mai tare decat o reusita.

        0
  6. Camelia

    Gata, am inteles de ce luam 3 kg pe sesiune 😊

    0
    • coooorect! Și eu! Studenții la jurnalism care se infiltraseră la noi în cămin erau de vină! Ei erau echivalentul ciocolatei. Iar eu mă îngrășam din ridichi împărțite în seminarii la anatomie.

      0
  7. Cricket

    Eu sunt cu capsa pusa mai mereu, desi compensez cu ciocolata si…alt viciu (nu, nu batutura, celalalt). Poate fac asa de foame ca mananc dulciuri in loc de mancare. Trebuie sa-mi gasesc zen-ul, altfel o sa ma ocoleasca lumea pe la birou. Restul sunt obisnuiti si ma lasa in pace.

    0
  8. Larisa

    Eu as fi ales ridichile. Nu ca as uri ciocolata. Insa, nu pot gandi cu burta plina de calorii. Ma ia o stare de moleseala si nu vreau sa gandesc in momentul ala :))
    Eu am inceput sa ma educ cu privire la comportamentul pe care il am cand ajung acasa. Bineinteles ca am avut o perioada de frustrare ca eu trebuie sa le fac pe toate si ca sotul nu ma ajuta la nimic. Am izbucnit ca un vulcan de cateva ori, ne-am certat si nu am rezolvat nimic. Acum cand ajung acasa, cu toate problemele de peste zi, ma ia in brate si ma cuibaresc acolo 1-2 minute. Nu ma mai intereseaza nici sosetele de langa pat, nici vasele nespalate si nici hainele ce trebuiau sa ajunga in cosul de rufe. Imi aduc aminte de NOI.

    2+
  9. :)) ce-mi plac studiile astea! 🙂

    0
  10. as vrea sa vaz cercetatorul ce convinge pe fiica mea sa manance ridichi 😀

    0
  11. In rest, de ceva ani am inceput sa diminuez numarul de situatii enervante. Nu mai am tv. Nu mai ma apropii de anumite persoane. Am redus vorbitul la telefon la 10-15 min pe luna – nu e comunicare, mai bine ne vedem. Ma feresc de familiile unde copiii sunt loviti. Merg pe jos in loc sa stau sa astept 5 minute autobuzul in statie – miscarea ajuta dar mai ales sa nu stau si sa astept ajuta. Am simplificat rutina proprie sa dorm suficient – fie ce-o fi la 11 seara sunt in pat iar dimineata in 5 min am iesit pe usa.
    Dar cel mai mult a contat ca am invatat sa ma accept si iubesc asa cum sunt, cu 5 kg in plus, fara machiaje, cu casa cotet, dar sa stau afara :).

    Fericirea este o alegere.

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 199 queries in 0.827 s