Știam că va fi memorabil într-un fel sau altul. Prima lui întâlnire cu una dintre bucuriile vieții, așa cum este ciocolata pentru mine. Convingerea asta se împletea puțin cu o curiozitate firească: Oare cum a ieșit acest băiat adorabil dintr-o mâncătoare disperată de ciocolată, ca mine, și un consumator de la distanță, ca bărbatu-meu? Să vedeți.
Eram doar noi doi, copilul și cu mine. El era ultra-mega obosit, nu dormise deloc la prânz, eu fusesem plecată vreo 5 ore, deci cam toată ziua de joacă, dacă înțelegeți ce vreau să zic. Mă simțeam vinovată și îndrăgostită peste cap de acest om mic și pufos, dar în același timp eram obosită și înfometată, încât am servit un colț de pâine peste părul copilului care nu mi se dezlipea din brațe. Eram la fel de sigură că aș putea să mor fie de foame, fie de dor. Dar asta-i altă poveste.
Acum, scena propriu-zisă, că ce v-am spus mai sus a fost doar de context. Vreau să țin minte fiecare detaliu o veșnicie.
Mâncam niște praline fine, ca orice femeie de 1 martie, care apreciază ciocolata mai mult decât florile. Le iubesc pe acestea din urmă, dar, la o privire cât se poate de realistă, florile au un mare dezavantaj: nu-s de mâncare. Deci ciocolata câștigă. 🙂 Și cum savuram eu așa, convinsă fiind că nu o să poftească nimeni (nu e prima dată când o comit în fața întâiului născut), cineva mic cere să guste.
To cut the long story short, îi dau.
Are 2 ani și câteva zile, știu că nu e bine, dar nici groaznic de rău dacă îi dau o dată, plus că ciocolata asta era bună tare, avea un strat de cranț caramelizat pe ea, mă știți doar că-s leșinată după ciocolată, dar altfel destul de pretențioasă. Cu ce drept puteam să-mi țin copilul în ceață în fața acestui răsfăț?
A mestecat pe frontali prima dată. A mai cerut un pic. Fața lui nu era tocmai extaziată. I-am mai dat o bucățică ruptă destul de zgârcit. Simțeam pericolul cum îmi suflă în ceafă. A mestecat-o încet, pe molari…
După care a cerut să se spele pe dinți.
#truestory #endofstory #băiatulumama #nuseamănăcumine
dar și… #MyJobHereIsDone
foto Shutterstock
Otilia
Eu cred ca nu l-ai nimerit cu ciocolata potrivita…😉 La fel am facut si eu cu fetita mea (1 an si 10 luni) la o zi de nastere unde tortul era de ciocolata. Nu puteam sa nu ii dau sa guste. A luat o gurita si in secunda doi a scos-o afara…si de atunci spune “Nu piace ciocolata!” 😀
Miruna
Hm, poate el e genul mai vanilie. Nu știu ce să zic, ciocolată e bună tare. Să zicem că, după ce el a adormit, zero ciocolată supraviețuitoare.
Elena
Si eu i am mai dat galustei dar tot asa foarte putin, desi face doi ani luna viitoare. Ii place mult. Sunt de parere ca oricat i am feri noi tot vor da ‘spargerea’ odata si odata. Asa ca mai bine sa stie gustul si logic ca nu ii dau des!
Miruna
Cred că, pe măsură ce cresc, vor cere tot mai tare. Dar, până atunci, zic și io ce zici și tu :p
Steluta
😂😂😂😂😂😂 mai multa ciocolata pentru tine!
Ioana
Cam pe la 2 ani i-am dat si noi si i-a placut :), dar ce a urmat dupa nu prea… A fost atat de agitata si plina de energie, parca era drogata. Noi am fost socati. Apoi am cam evitat sa ii dam, dar cu timpul nu a mai fost la fel de agitata, mai ales ca primeste cacao sub diferite forme o data pe saptamana la gradi. Oricum ii dam foarte rar, niciodata inainte de ora de culcare.
Gabriela
Așa am pățit și noi cu băiețelul nostru, era foarte agitat după ce îi dădeam ciocolată.
Andreea
Nu știu cât avea Tudor (al meu) când a mâncat prima dată, i-a plăcut dar n-a mai cerut a doua bucată 🙂 Manâncă ocazional, că dacă mie nu-mi place, nu prea am în casă și cred că e mai degrabă fan înghețată, acolo dacă ar fi după el, sky is the limit 🙂
Simona Schwab
La primul copil, am incercat sa fac totul ca la carte. Eram disperata sa fie totul asa cum e bine si recomandat. Pana a facut anemie primul nascut si doctorita ne-a recomandat sa-i dam in fiecare zi o bucatica de ciocolata neagra, cica asta ajuta la acumularea de fier in organism… Asa ca acum, la al 6-lea, nu prea mai am atatea limite la cresterea copilului. Ii dau sa guste orice , inclusiv tort de ciocolata cand e ziua cuiva, dar lejeritatea si relaxarea a devenit regula generala si viata e mult mai placuta pentru copii in acest fel. Si nu fac nici ei excese de vreun fel, nu s-au imbolnavit de la nimic de mancare… suntem ca familiile de pe vremuri. 🙂
Zina7
Fetita mea a nancat prima data ciocolată neagră pe la 8 luni .A găsit o ciocolată întreagă într-un dulap si o ros pe ambalaj pana o dat de ciocolată era pentru prima dată când o fost linistită 5 minute singura si eu fericită ca in sfarsit si copilul meu ma lasa sa respir 5 minute
De aia nu am vrut să o deranjez. Cand am vazut-o neagră pe la gurita deja linsese destul de mult din ciocolată. Eu era sa fac infarct ( si ciocolată neagră si inainte de 1 an ). Am avut noroc ca nu s-o intamplat nimic – in afara de faptul că o dormit aproape toată noaptea dupa ( dar asta se intampla destul de des la noi in perioada respectiva). Acum daca gaseste ciocolată pe canapeaua din sufragerie o ia si zice – mama, tata- si o pune singura in dulapul de dulciuri. De la un an am început să îi dau si dulciuri ( ca eu manac extrem de multe dulciuri si nu reuseam mereu sa ma ascund de ea). La început cerea de des si plângea daca nu primea. Acum ( are 2 ani fara o săptămână) nu mai mănâncă ciocolată si alte dulciuri numai decât de rar.
Diana
😃 al meu cam la varsta asta a gustat ceva expresso 😁 eram in UK, la Jamie Oliver’s si comandasem tiramisu to share. Mai mancase facut de bunica-sa, medic pediatru 😁 care nu punea cafea si uitasem ca in tiramisu se. Se uita chelnerul la noi insistent, l-am ignorat, pana cand, dupa ce devorase juma de portie, n-a mai rezistat (chelnerul) si a venit sa ne spuna ca are f mult expresso 😁
Needless to say, ne-am petrecut seara cu un copil care a alergat prin casa vreo ora strigand ‘nu pot sa ma opresc, nu pot sa ma opresc’ 😃 we all survived, suntem sanatosi, bine, multumim. Sa-i fie de bine 😃
oana harabagiu
Eu îi dau și încerc să-l educ ce e de calitate și ce nu. Nu pot să înfulec cu amândouă mâinie și lui să-i spun că-i face rău :). Dacă tot e să avem vicii, măcar să fie de calitate 😛
Ana
😂😂😂 Am râs cu poftă de reacția lui. Tare drăguț a fost. Al meu, tot băiat 2,5 ani, nu-i place ciocolata. I-au plăcut doar bomboanele de pom cu jeleu.
😉
o femeie
nu stiu cand a mancat prima data ciocolata ca sigur nu de la noi dar ne-a zis ca primea de la bunici, pe ascuns.
De cand cu copilul am redus la maximum aceasta delicatesa din motive de dinti (si copilul cu probleme dentare ne mosteneste, chiar daca zahar nu a mancat inainte) – dar evident ca regulile noastre nu au fost respectate de bunici, ca ce stim noi.
Personal eu consider incorect sa mancam noi si sa nu dam copilului, mai bine nu mananc nici eu decat sa pun copilul in situatia de a cere. De ex. am oprit berea cu fructe pentru ca i-a placut si ei 😀 😀 😀
Miruna
opaaaa, nici nu știam că există 😛
Ioana
L-ai imprietenit bine cu periuta de dinti, nu gluma! :)) El cere acum singur sa fie spalat dupa ce papa ceva?
Miruna
nu, că de asta m-am mirat și eu! Uneori mai cere, dar cred că e un fel de joacă pentru el.
Natalia
#epreadevremesatebucuri, atata iti spun :)). #neverendingstory Povestea foarte faina, ca de obicei.:)
leblondechateau
Eu, când mi-am lăsat prima dată copilul mic cu soțul, l-am instruit: copilul e cuminte, tocmai ce a mâncat, e schimbat. Vă jucați, iar dacă începe să plângă, îl legeni puțin și adoarme. Plecasem pentru o oră. Totul a fost bine, i-am găsit dormind amândoi. Eu întotdeauna îi zic soțului meu că cea mai bună meserie pentru el e cea de adormit copiii.