Cum să ajuți copilul să nu aibă frică de spital, de medic și dentist (p)

Cum să ajuți copilul să nu aibă frică de spital, de medic și dentist miruna ioani

Doamnelor și domnilor, blogul ”și blondele gândesc” vă prezintă în exclusivitate noua pastilă AntifricăDeSpital, cu variantele AntifricăDeMedic și AntifricăDeDentist, toate aduse în România prin amabilitatea companiei N-aiSăVeziAșaCeva.

Stăpâniți-vă entuziasmul, țineți mâinile în buzunar și maușii sub controlJ Ce ne dorim cu toții nu se găsește în magazine. Tot pe umerii bieților de noi cade, ca multe altele, de fapt. (Eu m-aș mulțumi și numai cu o pastilă de spălat rapid pe dinți un copil de 2 ani, că altfel, sincer vă spun, cele 2 minute ale noastre durează minimum 30.) Așa că, n-avem decât să venim cu idei de înlocuire, cu metode, tehnici și tot felul de alte artificii de vorbire ca să le dăm încredere copiilor noștri în tot de înseamnă spital, medic și dentist.

Nota autorului serioasă: De-a lungul vremii, mi-au trecut pragul foarte mulți copii. Unii mega cuminți, alții extra-chirăiți. Pe unii i-am convins, cucerit, marcat. Un anumit băiat de 5 ani voia să mă ia de nevastă atât de mult, încât îl apuca săptămânal durerea de măsea. O fată de 17 ani și-a recâștigat încrederea în dentist pe scaun la mine, după care a mers și și-a rezolvat multe alte probleme (inclusiv cele vreo 30 kg în plus), pentru care mi-a mulțumit câteva luni mai târziu. Așa că, îmi permit să fac următoarele observații, nu în calitate de specialistul din franzelă în materie de anxietate la copii, ci în postura de observator și doritor sincer ca lor, copiilor, să le fie mai bine și totul să se termine mult mai ușor.

Lucruri care ajută copilul

  • Atmosfera de acasă (un copil care crește într-un mediu tensionat este el însuși tensionat, nervos, țipă, își controlează și reglează cu greu emoțiile puternice; se vede extraordinar de bine pe copil cum e acasă, în familia lui. Asta e mai greu de schimbat.)
  • Siguranța mamei (fricile părinților legate de spitale și medici sunt foarte des proiectate în mintea copilului. Dacă știm că există o problemă reală, poate vine dintr-o traumă din copilăria noastră, să căutăm să o vindecăm. Altfel, sunt șanse mari să o dăm mai departe următoarelor generații.)
  • Mentalitatea familiei (aici îi pot lăuda mult pe britanici, care au încetățenit acest mers la dentist de când sunt mici. Face parte din viața lor la fel cum e mersul după pâine. Iar rezultatele se văd, în timp ce copiii noștri ajung pentru prima dată la dentist când își fac buletin.)
  • Să ștergem următoarele expresii din vocabular:

”Dacă nu ești cuminte, îți face injecție”

Injecția nu trebuie prezentată niciodată ca o pedeapsă ori ca o amenințare. Să ne gândim că injecția e o cale diferită de a administra un medicament, de fapt, care e menit să ne facă bine. Cu alte cuvinte, e ca și când i-am spune: ”Dacă nu ești cuminte, îți dă o pastilă.” Nu prea are sens, nu?

”Dacă nu te îmbraci, te îmbolnăvești și mergi la spital.”

Spitalul să nu fie niciodată asociat cu răul cel mai mare. Noi înțelegem că spitalul e doar un simbol, o destinație care înseamnă, de fapt, că te-ai îmbolnăvit atât de tare, încât nu mai poți sta lat și transpirat la tine în pat și, ghici ce, nimănui nu-i place să stea în patul altuia când e bolnav. Dar un copil nu va înțelege toate astea. El va înțelege doar: e rău să ajungi la spital. The final destination.

Și nu e așa. Spitalul e un loc unde intră bolnavii și pleacă sănătoșii. Sau, mă rog, într-o lume ideală ar fi așa. Dacă noi îi spunem orice altceva copilului, chiar dacă intențiile noastre sunt 100% bune, contribuim doar la o imagine negativă pe care și-o construiește în mintea lui.

”Nu-ți fie frică, nu-ți face nimic.”

Dacă aș avea un bănuț pentru fiecare dată când un părinte i-a spus asta copilului în timp ce intrau pe ușa cabinetului meu… Propoziția asta e pura expresie e fricii părintelui și fundația pe care se va construi teama copilului mai târziu. El, copilul, nici nu își pune problema că tu, părintele, l-ai putea duce într-un loc unde să îi fie frică, deci unde cineva i-ar putea face vreun rău. Asta, până când, tocmai l-ai avertizat că se poate.

  • Cărțile despre mersul la spital, medic și dentist (Fiindcă mersul ăsta e, Doamne-ajută, un one-off, nu prea ai cum să exersezi cum te porți la spital. Dar puteți citi povești despre asta; noi chiar acum avem o carte de la Usborne cu teme diverse: la spital, la dentist, cu avionul, etc. Scopul e să se familiarizeze copilul cu mediul, să mai dispară un pic factorul de necunoscut. Băiatul meu e fascinat.)
  • Jocurile pe rol. Ăsta e următorul nivel: iepurașul merge la medic că are roșu-n gât. Maimuța vine la dentist (chiar există o maimuță cu niște dinți de plastelină, precis o știți). Dacă a existat un episod în care copilul nu a cooperat, poate faceți un joc de inversare a puterii, în care voi să fiți pacientul și să nu vreți un tratament, iar copilul să vă convingă că e bine pentru sănătate etc.
  • Mersul la medic și dentist de mic, neapărat văzut alți oameni din familie cum sunt consultați, injectați, cu explicații tot timpul.

Ce mai funcționează, deși nu sunt de acord:

  1. Aveam pacienți (mici) care negociau foarte bine. Era acest băiețel de vreo 9 ani, care după fiecare vizită la dentist primea un Happy Meal de știți-voi-unde. Sau această fetiță căreia maică-sa îi promitea mereu câte o mărime și mai mare din înghețata preferată. Genul ăsta de recompense nu e bun, fiindcă nu mă luau și pe mine. Glumesc. Nu e bun, fiindcă se ajunge la o confuzie de valori. Nu stai cuminte la dentist ca să primești înghețată, stai cuminte la dentist ca să rezolvi o problemă. Nu îi faci un favor nimănui, e important copiii să înțeleagă asta.
  2. Aveam pacienți care negociau foarte prost. ”Dacă nu stai cuminte, nu te mai uiți o săptămână la televizor.” Sau ”nu îți mai cumpăr Xbox” sau cum îi mai zice la gameboy varianta după 2000. Nici asta nu e bine, din aceleași motive ca sus.

Varianta ideală e să i se povestească mult și repetitiv copilului ce urmează să i se întâmple, în cuvinte simple, pe care să le înțeleagă, cu justificări oneste și corecte, fix ca oricărui om care are dreptul să știe ce i se întâmplă. Îmi amintesc destul de bine cum, la 4 ani, am fost operată de polipi doar cu anestezie locală, adică un spray în gât. Am stat, n-am zis nici pâs, am plâns un pic când mi-am suflat nasul, fiindcă am umplut o batistă cu sânge și m-am speriat. Dar numai mama știe cât mi-a explicat fiecare pas înainte.

Ce voiam să vă spun. Dacă aveți un copilaș pe care vreți să-l împrieteniți cu spitalul, medicul și dentistul, vedeți că Sun Plaza organizează weekend-ul ăsta joaca de-a doctorul într-un oraș adevărat, construit la scară mică, pentru copii. ”Orășelul lui Sunny” este replica unei metropole, cu toate clădirile reprezentative: spital, școală, bancă, poliție, coafor, supermarket. Chestia asta te face să vrei să-ți duci copilul acolo întrebându-te oare cui o să-i placă mai mult :)) (E pentru copii între 4 și 12 ani, io n-am cum să mă încadrez în categorie oricât de bine m-aș machia)

cum poți ajuta copilul să nu îi fie frică de dentist miruna ioani

Sâmbătă între orele 16.30-19.30 și duminică între orele 10.30-14.30, serii de câte 15 copii vor îmbrăca halate albe și, timp de 25 de minute, se vor juca ”de-a doctorul”. Cei mici vor avea mini-truse medicale, vor consulta o păpușă (primind cu acest prilej noțiuni de anatomie), vor învăța să folosească termometrul și stetoscopul, să execute diverse tipuri de bandaje, să facă injecții și să verifice reflexele cu ciocănelul. La sfârșitul sesiunilor, toți mini-medicii vor primi stickere-ecuson inscripționate, pentru a dovedi că au îndeplinit misiunea. Iar în tot timpul ăsta, părinții pot face o nebunie: să bea câte o cafea 25 de minute numai ei doi 😉

cum poți ajuta copilul să nu îi fie frică de dentist miruna ioani

Dacă vă place, poate ne vedem pe-acolo, deși nu cred că m-ați recunoaște. Doar o să am 12 ani, v-am zis.

Articolul anterior

Nu există părinți răi

Articolul următor

Prima dată când copilul meu a mâncat ciocolată

22 Comentarii

  1. Ce faina ideea! Si al meu are frica de doctor, desi acum a inceput sa se joace de-a doctorul si eu sunt pacientul (prea perfect, acum citind ce ai scris tu, eu iau imediat tratamentul lui, fara comentarii)

    Dar are 3 ani si 3luni, deci nu, si mai e si racit,

    Poate la anul!

    0
  2. Din motive de lipsa alternative am luat copil la gineco, dentist, control medical, donatsange etc. Copila stie ce se intampla, dar tot nu vrea sa dea sange pt analize (are alergii). Nu se simte confortabil dar nici eu nu ma simt bine la doftori, we doar copie ce fac parintii (si nu ce zicem).

    By the way, inca o frica ce I am transmis o (fara sa vreau) este frica de caini. Oare cate alte frici I am transmis si nu imi dau seama?

    1+
  3. oana

    J. plangea cand mergeam la dr. sa-l consulte pana cand bunica lui (medic) l-a ascultat ea , i-a luat temperatura etc (era racit) si l-a lasat si pe el sa-i faca la fel ei. Cand ne-am intors in sheffield si a fost urmatoarea data la medic, i-a chiar zambit si zicea ‘tic tic’ cand i-a ascultat respiratia. Acum are o trusa de medic si ne ‘consulta’ pe toti:)))

    2+
  4. oana harabagiu

    Foarte faină ideea. Fi-miu are o singură problemă, analizele. E cel mai cuminte la consult, la vaccin, la dentist sau la oftalmolog, până ajungem la momentul analize. La 2 ani a făcut pneumonie și i-au prins foarte greu o venă pentru antibiotic. De atunci nu contează ce-i zic, cât îi cânt sau îi explic sau ce fac, momentul analize e cu circ maxim 🙁

    0
    • Cred, e o trauma in spatele lui. Poate reusiti sa refaceti in joaca acel moment, el sa inverseze rolurile sau sa spuna ce simte sau cumva sa rescrieti trecutul. Nu stiu cum se procedeaza cu un copil totusi mic.

      1+
  5. CristinaM

    Pacat ca nu ni se aplica :(, prea mic bebe.
    O sa am copil cuminte la dentist fiindca si eu si taica-su am avut, avem si vom avea probleme dar mergem regulat la dentist, fara frica (sper totusi copilul sa nu me mosteneasca).
    Problema or sa fie restul medicilor… eu sunt foarte reticenta, reusesc greu sa comunic, nu ma “omor” dupa asistente desi fac destul de mult misto pe seama lor cand imi iau sange … adevarul ca dupa ce ma intepat de 2 ori, mi-a cautat vena cu acul si in definitiv a chemat o colega… sau am avut vanataie o luna cat palma… ceva trebuia sa fac si eu…

    1+
    • Da, îmi pare rău că ai pățit asta, ideal ar fi să nu reamintești creierului tău mereu povestea asta un pic traumatizantă, cu atât mai puțin să te audă copilul că o spui 😉
      Nu îi mințim că nu îi doare, mereu le spunem adevărul, dar adevărul obiectiv, încercând să blocăm orice input personal sau orice filtru al experienței noastre 😉

      0
      • CristinaM

        Sigur nu o sa repet in fata lui… desi sper sa nu-mi mosteneasca venele, sa le fi luat de la taica-su 😀

        0
  6. mihaela

    Greu, foarte greu cu doctorii. A mea cat a fost mica mititica nu zicea nimic, acum e tot mai greu sa o fac sa coopereze. Trebuia sa stea la o ecografie si nu am putut. S-a speriat si a plans de mi s-a rupt inima in mii de bucati. Doamne cat putem sa suferim pentru copiii nostri. Eu nu cred ca este doar dragoste ce simtim pentru ei, cred ca este un sentiment diferit, fara nume, care incorporeza aproape toate celelalte sentimente.

    1+
  7. Gabriela F.

    Salut ☺când eram rezidenta profa de la gastro înainte de gastroscopie fara anestezie…ii spunea copilului stai liniștit e doar o spagheta…wtf…e un pachet întreg!!! Cum sa nu ii fie frica apoi…?de tot ce înseamnă halat alb? 😓
    Și apropo…o iau razna.copilul meu își pune ursulețul in fund…mi se pare cam brutal…să fie din cauză că nu are mișcări fine…sau așa percepe el că îl pun eu😶😶😶nu știu cum să interpretez…

    0
    • Of, Doamne. Bine măcar că nu punea două asistente să țină copilul imobilizat. Sper ca între timp aceste proceduri să se facă doar sub sedare.

      0
      • Gabriela F

        Aaaa….nu…o rezidenta…😶la colono eram doua….horror…tăceam toate că nu poți să spui că nu doare..dar lipsa personal…lipsa spatiu…lipsa timpului părinților să stea langa copil până își revine…adresabilitatea mare…nu exista scuze…doar motive…😶

        0
  8. Roxana

    A mea e ok la medic,avand in vedere cate resume am eu legate de medici. Ne-am jucat de-a doctorul de cand era mica.. ea consulta toate jucariile, le punea apa de mare…nici la analize nu avem probleme.
    Apropo de “nu-ti face nimic”, din contra, I-am spus de fiecare data exact ce o sa ii faca si cam cat de tare doare.. Noi avem o scala pe care punem note pentru durere..☺️
    In jurul varstei de 7 ani a cazut de la inaltime..1.70 ..la un loc de joaca. La ecograf a fost un medic extrairdinar… o lasa sa puna mana putin pe aparat si o intreba daca vede animalute la ea in burtica…

    1+
    • wooow, cred că ați tras o ditamai sperietura!

      Da, fix asta mi-am dat seama că nu am scris în articol. Să nu mințim pacienții, să le spunem mereu adevărul, fie că sunt copii sau adulți. Doar așa le putem câștiga și păstra încrederea. E valabil și pentru părinți.

      0
  9. Cristina

    Dar ce te faci cand la jocul de rol, cand eu eram pacientul care trebuia sa deschida gura la dentist, si copilul ma roaga sa deschid gura, eu zic nu si el zice bine? 🙂
    Pana la urma a cooperat, a ajutat mult si faptul ca a mers prima data la dentist cand avea 1 an si nicio problema, iar medicul dentist ii este cunoscut din afara cabinetului.
    La orice interactiune cu medicii a reactionat bine, pentru ca i-am explicat intotdeauna, cu mult timp inainte, ce urmeaza sa se intample, i-am spus cand il va durea si cat de tare il va durea, am mers impreuna la analize si m-a tinut de mana si mi-a zis serios: “mami, nu trebuie sa iti fie frica”, iar cand a fost nevoie de o operatie, a intrat in sala linistit si le-a spus medicilor sa-l opereze mai repede, ca el pentru asta a venit 🙂 Acum, la 6 ani si jumatate, cand simte ca nu se simte bine si ma vede ingrijorata, imi spune sa sunam medicul sau sa mergem la spital.

    1+
    • Grozav! Grozav, ce mă bucur să aud asemenea povești 🙂 Nu că ați avut probleme pe la spitale, înțelegi tu.
      E bine că îl duci la dentist.

      0
  10. F faina initiativa ♥ conteaza mult, pt ca multi nu cunosc alternative la ce stiam noi. Fara frica, deci

    0
  11. Irina

    Si noi planuiam prima vizita la dentist sa fie calma si roz, dar iata ca nu e sa fie. Are 17 luni.
    A cazut nu stiu cum, a urlat ca din gura de sarpe, si cand s-a linistit, mi-a scuipat un colt de masea in mana. 🙁 Mi-a stat inima si m-au trecut transpiratii reci.
    Are cei 8 dinti din fata iesiti, par intacti, desi nu m-a lasat sa pun mana sa-i verific daca se misca. Are si 3 premolari iesiti, din care cred ca pe unul l-am simtit ascutit, deci presupun ca ala s-a spart/rupt.
    Am sunat la Dentestet 4 kids pt programare, mergem azi la 5. La ce sa ma astept? Mi-e groaza. Ce sanse mai are maseluta? Ce ii face unui copil asa mic? Anestezie generala? Vai, imi vine sa plang… :((
    Pare ca o doare ceva, n-a vrut sa manance cand i-am oferit o gustare, a vrut nani si sa suga 🙁
    Help?!

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 182 queries in 0.309 s