Cum să ajuți copilul să nu aibă frică de spital, de medic și dentist (p)

Doamnelor și domnilor, blogul ”și blondele gândesc” vă prezintă în exclusivitate noua pastilă AntifricăDeSpital, cu variantele AntifricăDeMedic și AntifricăDeDentist, toate aduse în România prin amabilitatea companiei N-aiSăVeziAșaCeva.

Stăpâniți-vă entuziasmul, țineți mâinile în buzunar și maușii sub controlJ Ce ne dorim cu toții nu se găsește în magazine. Tot pe umerii bieților de noi cade, ca multe altele, de fapt. (Eu m-aș mulțumi și numai cu o pastilă de spălat rapid pe dinți un copil de 2 ani, că altfel, sincer vă spun, cele 2 minute ale noastre durează minimum 30.) Așa că, n-avem decât să venim cu idei de înlocuire, cu metode, tehnici și tot felul de alte artificii de vorbire ca să le dăm încredere copiilor noștri în tot de înseamnă spital, medic și dentist.

Nota autorului serioasă: De-a lungul vremii, mi-au trecut pragul foarte mulți copii. Unii mega cuminți, alții extra-chirăiți. Pe unii i-am convins, cucerit, marcat. Un anumit băiat de 5 ani voia să mă ia de nevastă atât de mult, încât îl apuca săptămânal durerea de măsea. O fată de 17 ani și-a recâștigat încrederea în dentist pe scaun la mine, după care a mers și și-a rezolvat multe alte probleme (inclusiv cele vreo 30 kg în plus), pentru care mi-a mulțumit câteva luni mai târziu. Așa că, îmi permit să fac următoarele observații, nu în calitate de specialistul din franzelă în materie de anxietate la copii, ci în postura de observator și doritor sincer ca lor, copiilor, să le fie mai bine și totul să se termine mult mai ușor.

Lucruri care ajută copilul

• Atmosfera de acasă (un copil care crește într-un mediu tensionat este el însuși tensionat, nervos, țipă, își controlează și reglează cu greu emoțiile puternice; se vede extraordinar de bine pe copil cum e acasă, în familia lui. Asta e mai greu de schimbat.)
• Siguranța mamei (fricile părinților legate de spitale și medici sunt foarte des proiectate în mintea copilului. Dacă știm că există o problemă reală, poate vine dintr-o traumă din copilăria noastră, să căutăm să o vindecăm. Altfel, sunt șanse mari să o dăm mai departe următoarelor generații.)
• Mentalitatea familiei (aici îi pot lăuda mult pe britanici, care au încetățenit acest mers la dentist de când sunt mici. Face parte din viața lor la fel cum e mersul după pâine. Iar rezultatele se văd, în timp ce copiii noștri ajung pentru prima dată la dentist când își fac buletin.)
• Să ștergem următoarele expresii din vocabular:

”Dacă nu ești cuminte, îți face injecție”

Injecția nu trebuie prezentată niciodată ca o pedeapsă ori ca o amenințare. Să ne gândim că injecția e o cale diferită de a administra un medicament, de fapt, care e menit să ne facă bine. Cu alte cuvinte, e ca și când i-am spune: ”Dacă nu ești cuminte, îți dă o pastilă.” Nu prea are sens, nu?

”Dacă nu te îmbraci, te îmbolnăvești și mergi la spital.”

Spitalul să nu fie niciodată asociat cu răul cel mai mare. Noi înțelegem că spitalul e doar un simbol, o destinație care înseamnă, de fapt, că te-ai îmbolnăvit atât de tare, încât nu mai poți sta lat și transpirat la tine în pat și, ghici ce, nimănui nu-i place să stea în patul altuia când e bolnav. Dar un copil nu va înțelege toate astea. El va înțelege doar: e rău să ajungi la spital. The final destination.

Și nu e așa. Spitalul e un loc unde intră bolnavii și pleacă sănătoșii. Sau, mă rog, într-o lume ideală ar fi așa. Dacă noi îi spunem orice altceva copilului, chiar dacă intențiile noastre sunt 100% bune, contribuim doar la o imagine negativă pe care și-o construiește în mintea lui.

”Nu-ți fie frică, nu-ți face nimic.”

Dacă aș avea un bănuț pentru fiecare dată când un părinte i-a spus asta copilului în timp ce intrau pe ușa cabinetului meu… Propoziția asta e pura expresie e fricii părintelui și fundația pe care se va construi teama copilului mai târziu. El, copilul, nici nu își pune problema că tu, părintele, l-ai putea duce într-un loc unde să îi fie frică, deci unde cineva i-ar putea face vreun rău. Asta, până când, tocmai l-ai avertizat că se poate.

• Cărțile despre mersul la spital, medic și dentist (Fiindcă mersul ăsta e, Doamne-ajută, un one-off, nu prea ai cum să exersezi cum te porți la spital. Dar puteți citi povești despre asta; noi chiar acum avem o carte de la Usborne cu teme diverse: la spital, la dentist, cu avionul, etc. Scopul e să se familiarizeze copilul cu mediul, să mai dispară un pic factorul de necunoscut. Băiatul meu e fascinat.)
• Jocurile pe rol. Ăsta e următorul nivel: iepurașul merge la medic că are roșu-n gât. Maimuța vine la dentist (chiar există o maimuță cu niște dinți de plastelină, precis o știți). Dacă a existat un episod în care copilul nu a cooperat, poate faceți un joc de inversare a puterii, în care voi să fiți pacientul și să nu vreți un tratament, iar copilul să vă convingă că e bine pentru sănătate etc.
• Mersul la medic și dentist de mic, neapărat văzut alți oameni din familie cum sunt consultați, injectați, cu explicații tot timpul.

Ce mai funcționează, deși nu sunt de acord:

1. Aveam pacienți (mici) care negociau foarte bine. Era acest băiețel de vreo 9 ani, care după fiecare vizită la dentist primea un Happy Meal de știți-voi-unde. Sau această fetiță căreia maică-sa îi promitea mereu câte o mărime și mai mare din înghețata preferată. Genul ăsta de recompense nu e bun, fiindcă nu mă luau și pe mine. Glumesc. Nu e bun, fiindcă se ajunge la o confuzie de valori. Nu stai cuminte la dentist ca să primești înghețată, stai cuminte la dentist ca să rezolvi o problemă. Nu îi faci un favor nimănui, e important copiii să înțeleagă asta.
2. Aveam pacienți care negociau foarte prost. ”Dacă nu stai cuminte, nu te mai uiți o săptămână la televizor.” Sau ”nu îți mai cumpăr Xbox” sau cum îi mai zice la gameboy varianta după 2000. Nici asta nu e bine, din aceleași motive ca sus.

Varianta ideală e să i se povestească mult și repetitiv copilului ce urmează să i se întâmple, în cuvinte simple, pe care să le înțeleagă, cu justificări oneste și corecte, fix ca oricărui om care are dreptul să știe ce i se întâmplă. Îmi amintesc destul de bine cum, la 4 ani, am fost operată de polipi doar cu anestezie locală, adică un spray în gât. Am stat, n-am zis nici pâs, am plâns un pic când mi-am suflat nasul, fiindcă am umplut o batistă cu sânge și m-am speriat. Dar numai mama știe cât mi-a explicat fiecare pas înainte.

Ce voiam să vă spun. Dacă aveți un copilaș pe care vreți să-l împrieteniți cu spitalul, medicul și dentistul, vedeți că Sun Plaza organizează weekend-ul ăsta joaca de-a doctorul într-un oraș adevărat, construit la scară mică, pentru copii. ”Orășelul lui Sunny” este replica unei metropole, cu toate clădirile reprezentative: spital, școală, bancă, poliție, coafor, supermarket. Chestia asta te face să vrei să-ți duci copilul acolo întrebându-te oare cui o să-i placă mai mult :)) (E pentru copii între 4 și 12 ani, io n-am cum să mă încadrez în categorie oricât de bine m-aș machia)

Sâmbătă între orele 16.30-19.30 și duminică între orele 10.30-14.30, serii de câte 15 copii vor îmbrăca halate albe și, timp de 25 de minute, se vor juca ”de-a doctorul”. Cei mici vor avea mini-truse medicale, vor consulta o păpușă (primind cu acest prilej noțiuni de anatomie), vor învăța să folosească termometrul și stetoscopul, să execute diverse tipuri de bandaje, să facă injecții și să verifice reflexele cu ciocănelul. La sfârșitul sesiunilor, toți mini-medicii vor primi stickere-ecuson inscripționate, pentru a dovedi că au îndeplinit misiunea. Iar în tot timpul ăsta, părinții pot face o nebunie: să bea câte o cafea 25 de minute numai ei doi 😉

Dacă vă place, poate ne vedem pe-acolo, deși nu cred că m-ați recunoaște. Doar o să am 12 ani, v-am zis.