O îmbrățișare de la mine pentru mine

O îmbrățișare de la mine pentru mine miruna ioani

Am în cap un articol care se numește ”De ce sunt cea mai bună mamă”, îl tot scriu parcă de un car de ani. Am nevoie de el tot mai des în ultima vreme, dar știu sigur că e un articol bun, unul care ar primi câte 3 like-uri de la fiecare dintre voi. Apoi, mai scriu un articol care se numește ”De ce sunt cel mai bun dentist”, în care tot adaug câte un succes înregistrat nu de vreo plombă care a stat, nici de un vreun dinte care a ieșit întreg din alveolă, ci de câte o felicitare cu mulțumesc pe care o primeam. Articolul ăsta e mult mai nou decât celălalt, are abia câțiva ani vechime și e foarte vizual, cam ca o poză care face mai mult decât o mie de cuvinte. E peretele meu de la cabinet, cu felicitările pacienților lipite, e dulapul cu biscuiți primiți de la ei, sunt îmbrățișările pe care le primeam într-un mod atât de atipic de la englezii distanți și formali. 

Cred că ar trebui să încep și articolul numit ”După furtună, apare și soarele pe strada ta, copilă”, chiar dacă eu sunt o doamnă cu acte-n regulă și parcă mă târăsc la umbră, în baston. Dar adaug câte o liniuță la câteva săptămâni, chiar dacă pare un material foarte bine documentat, muncit din greu, tratat cu maximă seriozitate. ADAUG CÂTE O LINIUȚĂ, da? Cred că va ieși ceva bun. Chiar dacă uneori vorbesc eu cu mine, cu voce tare pe stradă și lumea se uită ciudat, chiar dacă uneori port pijamale până la prânz și aproape niciodată nu-mi fac patul dimineața, chiar dacă adesea îmi fac inventarul tuturor păcatelor în gând, de parcă, repetându-le, ele ar dispărea, chiar dacă simt că nu merit nimic bun din tot ceea ce am, fac un efort, mă mai dau de trei ori peste cap și reușesc să-mi strâng brațele în juru-mi. Aproape ca într-o îmbrățișare adevărată. Aproape ca și când m-aș iubi și pe mine.

O îmbrățișare de la mine pentru mine miruna ioani

Poate încercați și dumneavoastră într-o zi. Și facem un articol comun, numit ”Cum m-am reîndrăgostit de mine”.

foto Unsplash

Articolul anterior

Ce pastă de dinți alegem pentru bebeluș și copilul mic?

Articolul următor

Fața mea, când alăptez noaptea și-l văd pe soț cum doarme fără ca nimeni să-l tragă de-o țîță

22 Comentarii

  1. Mi-a fost dificil sa invat sa ma iubesc si sa ma respect pe mine ca om (d-apoi ca mama). Si inca ma descopar.

    Nu e usor.

    Ma incurajez ca fiecare vorba/situatie care ma deranjeaza este o relevatie, e un moment de trezire ca am ceva in suflet acolo neimplinit si neiubit si neacceptat.

  2. Camelia

    Da, definitely pe lista to-do…

  3. Da, definitely pe lista to-do…

  4. Frumos mai scrii, Miruna! Am vrut la fiecare articol citit sa comentez, dar parca toți mi-o luau înainte si nu mai era loc. Era “aglomerație” la tine-n blog 😊. Ma destind de fiecare data citindu-ți articolele. Mulțumesc pentru starea de bine pe care o împarți cu larghețe 😘🤗🌹

  5. Eu am constatat ca pe masura ce inaintez in varsta am o parere din ce in ce mai buna despre mine si ma plac din ce in ce mai mult :)))
    Cred ca sunt niste etape care nu prea pot fi arse, in tinerete nu ai timp sa te gandesti, ca inca iti cauti sinele, cat e copilul mic esti pe un fel de survival mode, abia dupa ce incepe sa se stearga la fund singur parca incepi sa rasufli si te mai preocupa constient, nu din inertie…

    • Doamne ajuta, nu iti dai seama cat iti multumesc pentru acest insight! Mai avem pana la sters singur la fund, dar mi se pare cea mai realizabila chestie in acest moment!

      • Fiecare etapa cu farmecul ei. Cand incepe sa si-l stearga singur, de regula posesorul fundului se prinde ca exista ca omulet independent si cu drepturi, brusc iti creste feminitatea si iubirea de sine, ca ai doi barbati in casa (sort of) 😁

  6. Loredana

    Cata dreptate ai!si cum ai mai spus si in alt articol,conteaza sa vezi ca nu esti singura!
    E adevarat,tine de varsta si moment.cand e copilul mic noi traim numai pt el.
    Imi place mult cum scrii.te pup.

  7. CristinaM

    De ceva luni nu prea imi vine sa ma imbratisez… inainte de casatorie si bebe ii tot spuneam sotului ca o sa fiu o mama execrabila… urasc cand am dreptate

    • Cred ca suntem cei mai mari critici si sabotori pentru noi insene. Accepta asta, dar asa cu toata fiinta ta si o sa vezi cum te simti atunci. Propria ta minte te saboteaza. Nu ii da voie.

  8. Cricket

    Offf, iti zic doar atat: eu nu ma voi ridica niciodata la nivelul impus de mine chiar daca realizez ca e utopic. In general si in special ca mama simt asta. Cineva m a intrebat candva ce nota mi as da ca mama? Sa zicem ca era jos de tot atunci, acum sa fi ajuns pe la vreun 5 in zilele bune. Astept articolul 🙂

    • Scrie-l tu. Care-s punctele pe care le bifezi pt 5? Stii ca e cel mai greu de luat, nu?

      • Cricket

        Ziua e lina, nimeni nu se enerveaza, copilul rade mult, papa si isi face somnul. O rutina moale si dulce. Asta ar fi 5-ul meu. Si ca sa fiu amuzanta, eu nu prea am luat 5 la viata mea, mereu peste 9, cate un 8 rar. La facultate s a mai schimbat, dar unde nu invatam absolut deloc pt ca nu consideram necesar din diverse motive.

  9. Elena

    Eu dupa ce am devenit mama am decis sa ma ingrijesc mult mai mult ca inainte, cu toate ca in unele zile nu apuc deloc, sa fac ceva in plus pentru relaxarea mea. Cred ca ni se aprinde acel beculet la creier uneori in viata si stii ca atunci este nevoie de acea schimbare.

    • Citesc fara invidie acest comentariu, ci cu pura admiratie, fiindca a nimerit bine in aceasta seara la mine: m-am spalat pe dinti 5 minute intregi, m-am spalat si prin alte locuri, plus demachiat si hidratat fata cu 2 creme consecutive, da?!?
      Cine e ca mine, cine e ca mine! 😌

  10. Tu esti cel mai aspru critic al tau si asa o sa fie mereu. Cateodata ar trebui sa fim intelegatori cu noi insine.

  11. Eu tocmai citesc Parinti linistiti copii fericiti si autoarea exact asta sustine inca de la inceput- ca trebuie sa avem grija si de noi (sa avem ceasca plina sau macar sa ne amintim sa nu o lasam goala prea mult timp). Totul, pentru a fi parinti mai buni ptr copiii nostri 🙂

    • Tu, Laura, cred că ne afectează și vremea asta. Eu simt, pe de o parte, că zăpada e ca o păsuință, fiindcă nu eram gata să mă dezbrac de greutățile iernii, pe de altă parte îmi e dor de soare și simt, cumva, că vremea zăpezii a trecut.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 168 queries in 0.480 s