Uneori ne povestim unul altuia ziua aceea, de parcă celălalt nici n-ar fi fost acolo vreun pic. Alteori povestim ziua aceea cum or fi văzut-o alții, care au fost prezenți fără să știe de ce.
Luna: January 2018 (Pagina 1 din 5)
Primul lui hohot de râs așa pe bune a fost la Sibiu. Nu mai știu cât timp avea pruncul, dar era mic, fiindcă încă stătea pe spate. 4, 5 luni? Taică-său era lângă el, pe pat, eu eram în picioare, în cameră erau prezenți și cei doi bunici. Dintr-o scălâmbăială în alta cu mama mea, bunica lui, ea a început să râdă în hohote, el a prins firul și de acolo s-a dus. O hăhăială grozavă! Nu se atingeau deloc ei doi, doar se priveau în ochi. Ce lecție de conectare! Înainte de Cuvânt a fost Bucuria. Fiindcă doar asta a fost acolo, atunci. O anumită vibrație dintre ei doi, la care ne-au primit cumva și pe noi, ceilalți prezenți la scenă. A fost fabulos. Unul dintre primele semne că în ghemotocul de câteva kilograme se trezește conștiința băiatului meu. Că ne vede și ne simte. Că e fericit în familia lui. Am râs și am plâns toți adulții atunci în camera aia, dar rămâne între noi.
Ce am observat atunci (Premisele pentru o sesiune de râs pe cinste)
Aceasta nu este o poveste despre cum umblă un bebeluș cu o foarfecă sau un cuțit. Aceasta este o poveste despre încrederea-n copilul meu.
La masă, bebelușul se întinde după cuțit.
-Nu umblăm cu cuțitul, iubitule mic. Știi că sunt foarte periculoase cuțitele, că taie și că doar adulții le folosesc.
Ești așa sensibilă, Miruna! mi-a zis cineva odată. Ar trebui să fii și tu mai relaxată.
– O, dar nu sunt sensibilă, doamnă. Sunt doar nefericită, i-am spus.
La prânz, am pregătit articolul pentru seara asta. Era despre râsete și voie bună. La câteva minute după ce l-am terminat de scris, am citit pe facebook despre mama înjunghiată la grădiniță de fostul soț. Și nu am mai fost bună de nimic după aia.
O mamă oarecare scrie pe un grup oarecare această poveste clasică: e obosită, copilul vrea numai cu ea, soțul nu o ajută. Îi e greu. Ei s-au îndepărtat. Dorm în paturi separate. Nu s-au mai atins de când el i-a dat plasa cu pâine și degetele li s-au încrucișat scurt, pe mâner. Povestesc doar despre scutece și cine face băiță. Când vorbesc altele, se ceartă. Așa că nu mai vorbesc. Ea a plecat de vreo 3 ori până acuma de la el, dar s-a întors fiindcă nu prea are bani să trăiască. Și viața e grea cu un copil. Vrea sfaturi, vrea sprijin, da, de pe facebook, că altfel n-are pe nimeni. Postarea e anonimă, deci poate fi oricare mamă, poate chiar una dintre noi.
