Când am intrat în mall, am luat-o pe partea cu rampă, ca să evit scările și să mai profit de cele 30 de secunde în care mai puteam răspunde la un email în timp ce fac altceva. Știu. O să mă certați, o să-mi spuneți că nu e bine, că e periculos. Și nu o să vă contrazic. Știu. Dar timpul e atât de prețios, încât am început să răspund selectiv la telefoane, mi-am impus o regulă nouă: zero vorbit la telefon când e copilul treaz, practic, m-am transformat în acel om care preferă să-i dai un mail decât să vorbească cu gura cu tine.
Și intrasem în mall. Nu să mă întâlnesc cu Moș Crăciun, că mai e o aniversare întreagă până atunci. La noi lunile decembrie și ianuarie sunt pline de sărbătoriți și golitoare de portofele. Nu că m-aș plânge, sănătoși să fim, s-avem oameni pentru care cheltui banii! Și i-am văzut la o masă din mijlocul mall-ului, genul ăla de insuliță unde stau de obicei tarabe cu huse pentru telefoane mobile sau șosete sau pungi de cadouri. Știți genul. De te întrebi cine-o fi fost deșteptul căruia i-a venit această idee măiastră să pună niște mese cu scaune fix în inima holului, cât să se împiedice lumea de ele. Apoi, te gândești, ce om sănătos la cap s-ar așeza undeva unde s-ar împiedica toți ceilalți de el. În fine. Erau acești doi oameni puși la o masă aici, în plină expunere, erau practic mai ceva decât în vitrină.
Dar tu, Miruno, la ce pierzi timpul tău atât de prețios, preocupându-te de inteligența celui care a amplasat niște mese într-un loc în care niciodată nu te-ai așeza? Uneori mă întreb de ce mă întreb lucruri ca o blondă veritabilă ce sunt.
La întoarcere, căci mă învârt prin mall ca nuca-n căldare, nu prea știu de capul meu, bine că mai țin minte cum se procedează cu cardul, altfel v-aș scrie din închisoare, deci la întoarcere, trec razant prin același loc cu mese multe în sufletul omului puse. Și îi văd pe ăștia doi, nene. Tot acolo.
Auzi, dar voi n-aveți treabă, e totuși joi pe la amiaz? Nu vă e măcar foame? Pseudolocalul în care v-ați așezat -mă îndoiesc că- are o bucătărie. De fapt, mă întreb și de unde iau apa cu care spală paharele. Și iar mă întreb de ce mă întreb lucruri. Care, deși sunt blondă, nu mă privesc.
Când colo, n-am fost atentă o clipă și, pac, văd un pupat. Dar unul din ăla cu râs înainte, cu cap aplecat strategic pe lateral, cu mâini care ar vrea să se atingă. Știți genul, da?
Cred că știm cu toții genul. ĂLA de pupat atunci când te văd toți și nu îți pasă de nimeni, când lumea ta e o muzică neîntreruptă de rate la bancă, schimbat de scutece și cumpărat pâine de la magazin. Când principalele tale semne de-ntrebare sunt cum să faci să ajungi mai aproape, nu ca să verifici dacă e epilat, ci ca să te încălzești. De iubire, de celălalt, de fiecare milimetru din pielea lui. Când săruturile sunt încă stângace, fiindcă nu vrei să fie nici prea-prea, nici foarte-foarte. Când nu vorbești nimic, ci doar ai asculta, când i-ai călca toate cămășile și i-ai crește toți pruncii pe care ți i-ar face cândva. Când simți că ai putea aștepta o viață după un semn, după orice, dar neapărat de la acel cineva.
Știți genul, ziceți, mai știți?
foto via Pixabay.com
Gabriela H
Mi-ai amintit de mine în liceu, când stateam la caloriferul din hol cu gagiul meu de atunci. Mama, și ce ne mai pupam! Dar doar pupat, nu era cu mana pe sub bluza/fusta sau băgata în pantaloni. Și ne știa tot liceul și pana și mama (mătușa era profesoara la acel liceu), dar nu ne alunga nimeni. Ptr ca eram copii și inocenți.
Multumesc pentru aceasta amintire!
Miruna
wooooow, mi-ai amintit că noi aveam o sobă în clasă. Și toată clasa se strângea acolo, de parcă avea lipici… de fapt, lipiciul era să prinzi loc lângă băiatul pe care îl plăceai…
883
Pentru ce ne învârți cuțitul în rană?! Deși nu mă consider bătrână, acel sărut ce ai descris mai sus pare că a fost acum o mie de ani…..defapt au trecut doar 7…
Oare unde se pierd gesturile astea drage pt suflet? Ne plictisim de partener?
Miruna
nu cred că ne plictisim, e doar o altă etapă. Care are farmecul ei, de ce să nu recunoaștem. Fluturașii au cam plecat în țările calde, dar au rămas altele pe noptieră. Nu cu fluturașii trăim, să știi. Dar e bine și foarte important ca ei să fi existat.
Bibi
Paisprezece ani si jumatate. Paidprezece. Nici nu stiu sa scriu cu litere… Dar ma mai face sa-mi aduc aminte din cand in cand… 🙂
Miruna
Ce figură ești. Se vede emoția în acel ”paidsprezece” 🙂 mulți înainte!
Elena
Hmmm….in adolescenta mi a placut tare mult de un baiat, dar din pacate lui de mine nu…foarte dezamagita am fost si visam la un sarut din asta cum ai povestit…timpul a trecut dar amintirile au ramas. Referitor la luna decembrie si la mine la fel este cu multe zile de nastere. Sa fim sanatosi, ca pe restul le facem noi! O seara frumoasa
Miruna
La mulți ani și la mulți bani!
CristinaM
Fuse, fuse si se duseeeee… Incerc sa-mi amintesc cand, dar…
Miruna
bine că fuse. E mai mult decât nimic.
Madalina
Vai de mine ce patanie cu primul sarut…mi-a trebuit vreo 2 zile sa ii spun ca eu nu stiu sa sarut (parca era ceva atat de complicat😊)…a fost dragut si mi-a zis ca ma invata 😂😂😂….si apoi cu tremurici la fiecare pupat. Face parte si asta din farmecul vietii😉
Andreea
Pfff Miruno ce pofta mi-ai făcut. Acum 7 ani cand l-am cunoscut, ne pupam si noi asa prin mall-uri fără sa ne pese de nimeni si de nimic. Venisem acasă intr-o minivacanța, îmi luasem si concediu de studiu pt examenul de membership, in total vreo 3 saptamâni. L-am cunoscut in prima seara din concediu, la o ieșire in My Way. S-a lăsat cu mult dans cum nici nu cred ca am mai dansat de atunci, si cu mult pupat 🙂 A fost un concediu de studiu intens :)))
Larisa
Eu sunt o norocoasa,dupa mai bine de 10 ani uneori mai am parte de ”acel sarut”. Da stiti de ce? E plecat cate 2-3 luni si la intoarcere ne tine magia 1 zi…2…
Otilia
Mi-e dor si mie de niste fluturasi, dar asta e…au fost acum 15 ani…😂 Acum abia reusim sa vorbim tot ce e de vorbit. Mai avem putina rabdare sa creasca minunea noastra si cu siguranta ne vom regasi…
Cricket
Hehe, acum 4 ani jumate nici nu vedeam pe unde merg de fericire. He was my dark knight…tall, dark and handsome. He still is si cu mine e greu de trait. Cateodata ma intreb unde e fata aia cu parul lung, nebuna, amuzanta, sexy si rea…vb aia. Poate o gasesc cand mai creste copilul si ne pupam iar asa, ca la inceput 🙂