A fost o miercuri necinstit de frumoasă, am făcut petrecere cum nu aș fi sperat.
Și fiindcă EL e acum la baie și îmi doresc să adormim ținându-ne de mână, mă grăbesc să las două rânduri aici nu pentru dumneavoastră, ci pentru Univers. Vreau să știe că îi mulțumesc.
Le cunoașteți pe bunici, mai ales pe cele materne. Care stau și în mâini să distreze nepotul, doar ca tu să mai stai o secundă pe scaun.
Cele care pot face friptură, piure și o ciorbă cu de toate, având un bebeluș curios agățat de gât, doar ca să stai și tu 5 minute în plus la baie.
Bine ați revenit pe la căși, ca să zic așa. Sper că ați sărbătorit cum se cuvine, că v-ați întors cu oase odihnite și copii obosiți 😛
Dacă aveți timp și chef, dar și fiindcă vreau să țin cumva o evidență a aparițiilor în tv măcar, poftiți înregistrarea interviului despre alăptatul în public, difuzat duminică, la emisiunea Elei Crăciun.
Cel mai bun gând al meu a fost când te-am dorit pe tine.
Cea mai grozavă inspirație a fost când te-am făcut.
O femeie care isi alapta copilul in varsta de 1 an in Albert & Victoria Museum din Londra a fost rugata de doi dintre angajatii muzeului sa se acopere. Stirea a devenit rapid virala pe internet.
I-am scris de foarte multe ori în capul meu, am visat-o poate de la fel de multe ori. Știu exact felul în care mi-a influențat viața într-un moment în care a contat mai mult ce a zis ea decât ce ar fi zis mama, tata sau iubitul meu. Deși era exact a doua oară în viața mea când o vedeam. Deși nu știa aproape nimic despre mine. Ce muzică îmi place sau cât de greu mă abțin de la ciocolată și cafea.
