Despre mulțumescuri

I-am scris de foarte multe ori în capul meu, am visat-o poate de la fel de multe ori. Știu exact felul în care mi-a influențat viața într-un moment în care a contat mai mult ce a zis ea decât ce ar fi zis mama, tata sau iubitul meu. Deși era exact a doua oară în viața mea când o vedeam. Deși nu știa aproape nimic despre mine. Ce muzică îmi place sau cât de greu mă abțin de la ciocolată și cafea.

Însă m-a sfătuit bine, fără să știe probabil de ce. O femeie deșteaptă.

Printr-un complot al universului, astăzi am revăzut-o întâmplător de două ori. Care erau șansele. Așa că, i-am spus.

Îți mulțumesc.

Și i-am povestit pentru ce, de parcă nu ar fi fost acolo. Bănuiam că poate nu mai ține minte, fiindcă adesea gesturi mărunte ale unora sunt colosale pentru viața altora.

Nici nu știam, mi-a spus.

Cum, nu știai?! De câte ori ți-am trimis gânduri bune, de câte ori ți-am scris mesaje în capul meu. Nici nu știi ce bine imens mi-ai făcut în ziua aia, sper tare de tot ca un la fel de mare bine să le fie întors și copiilor tăi de către cineva.

A fost un mulțumesc cu piele de găină, de care aveam nevoie ca să vindec ceva. O dorință adâncă din inima mea, care s-a îndeplinit cum se cuvine fără să pierd totul când am jucat cartea cea mai cea.

Spuneți mulțumesc. Oricine se bucură să-l audă, iar surpriza e că se bucură și cel care îl spune.

Tare de tot.

foto via Shutterstock, recunoștință mulțumesc