În primul rând, vreau să vă spun cât de mult m-am bucurat să merg undeva fără să-mi fie dor de România! Fiindcă știam că mă întorc acasă, a fost un sentiment ciudat, care nu m-a mai încercat de mult 🙂 

În al doilea rând, marea dezamăgire a acestui concediu a fost mâncarea. Am mâncat într-un restaurant care servea cică ”cea mai bună pizza din Roma” conform ghidului nostru, dar pizza aia pe care-o cumperi congelată de la Mega să zicem că era de două ori mai bună decât ce serveau ei.

În al treilea rând, înghețata nu m-a impresionat. Într-o singură zi am mâncat de două ori, iar asta mai mult de oftică, fiindcă nu știu ce schimbări mi s-au întâmplat, dar înghețata nu m-a mai leșinat de data asta, ori nu am știut unde s-o caut.

Localuri baby-friendly mai puține, în general schimbam scutecul pe unde apucam. Inclusiv într-o galerie de artă 😛

Și acum, ce ne-a plăcut.

Probabil cea mai bună pizza din lume am mâncat-o în gară la Termini, fix lângă zona unde te lasă autocarele, la o tejghea din asta care vinde la kilogram. Ne-am luat de acolo fiindcă eram foarte flămânzi și era foarte de dimineață, singura mâncătorie deschisă. Mai să leșinăm de bucurie, poate că asta a și setat așteptările de pizza în general – foarte sus. Apoi, am zis că precis eram lihniți de foame și de asta ni s-a părut așa delicioasă, așa că ne-am mai luat o tură înainte de plecare, când eram cu mațul plin. Nici o legătură cu sațietatea, aș fi putut mânca vreo două tăvi de pizza cu dovlecel sau pizza cu spanac și brânză topită. Lejer, aș fi putut.

Restaurantul e ăsta, pizza arată cam așa.

Recomandările mele de înghețată:

Gelateria Frigidarium , Via del Governo Vecchio, 112, (merci, Iulia!) unde îți trece înghețata prin ciocolată caldă albă sau neagră, care se întărește la suprafață ca o glazură crocantă și bună. Recomand ciocolata albă, merită stat la coadă! (înghețata mea nu a mai apucat poză!)

Înțeleg că o altă înghețată super bună e la Giolitti (Via Degli Uffici del Vicario 40), recomandarea a venit prea târziu pentru noi, iar coada era prea lungă, iar avionul nu ne-ar fi așteptat.

Vaticanul

Pentru muzeul Vaticanului și capela Sixtină, obligatoriu luat bilet în avans, de pe net. Altfel, coada e imensă de dimineață, nu știu dacă am mai văzut vreodată așa ceva. Cu biletele online, am trecut ca prin brânză. Nu merită luat prânzul pe care îl oferă ca opțiune la bilet, e mai ieftin la fața locului. Mâncarea e oricum proastă la Vatican, în muzeu, în afara lui, oamenii sunt destul de jegoși cum se poartă. Vorba lui Horațiu, mi-e și frică de unde mai poate sări careva cu ceva să mă jegmănească.
Basilica di san Pietro merită văzută, dar fără stat la coadă. Deși se zicea că merge repede coada, tot dura vreo 3 ore. Alternativă era să plătești bilet 15€/persoană, ceea ce noi am și făcut. Recomand să vă luați și ghid audio, costă 6 euro și vă puteți descărca o aplicație pe smartphone. Dacă aveți căști ca noi, puteți împărți un ghid la doi, deci v-ați scos banii de o înghețată!

Se poate vedea și ceea ce nu e confirmat a fi mormântul Sfântului Petru.

Totul mi s-a părut ultra comercial. Habar nu am ce ar fi trebuit să simt, cert e că nu prea am simțit. Probabil nu a ajutat nici faptul că în seara de dinaintea vizitei, am zis, hai să ne documentăm și noi un pic și ne-am pus să urmărim ceva pe youtube despre secretele Vaticanului, în care era vorba fix despre un preafericit pedofil care penetra băieței nevinovați și pe care biserica l-a mușamalizat până în sfânta zi de astăzi. Bleacs.

Dilema cărucior/manduca

Manduca a câștigat detașat. Ați avut dreptate cei care ați zis să lăsăm acasă căruciorul. L-am purtat pe Tudor cu drag și pe rând, am avut mereu haine de schimb, în cazul în care transpira. S-a întâmplat o singură dată. Am mers mult pe jos, în medie 13 km/zi, cu el la purtător. Străzile arătau cam așa, multă piatră cubică, denivelări serioase, înghesuială mare de tot. Cu cărciorul ar fi fost un coșmar, mă enervez doar imaginându-mi.

Ne-au durut mai mult tălpile decât spatele, oricum pretext bun pentru un masaj cinstit seara, după ce adormea copilul. Programul lui a fost super, dormea cam de 2 ori, câte 2 ore în manduca și apoi -buștean seara, în pat. Cred că de la aer, acasă nu are niciodată 2 reprize atât de lungi de somn.

Zborul cu avionul și bebeluș

Deși am zburat la niște ore nu tocmai potrivite – dimineața foarte devreme și seara foarte târziu, s-au dovedit a fi perfecte, fiindcă juniorul a dormit buștean și la dus și la întors. Vecinii nici nu au știut că au bebeluș alături, iar mamă-sa a dormit dusă și ea.

Per total, ne-a plăcut tare de tot la Roma, primul nostru concediu adevărat în trei! A fost mai ușor cu copilul decât ne așteptam, a fost comod cu manduca, deși obositor uneori. Am băut multe cafele, am mâncat prost, dar ne-am plimbat mult și am povestit unul cu altul cât nu am povesti acasă într-o lună. Ne-am reamintit cât de frumoasă e viața fără net, doar cu noi, mai ales acum, în formulă completă.

Mai multe poze, faceți click singuri, să nu ziceți că vă spamez cu poftă de concediu.