Cum poți scăpa de amantă cu o cafea (p)

Are bărbatu-meu un prieten, un coleg ceva mai mare, să zicem că-i din Cluj. A venit omul la noi în Anglia la un congres odată, pe vremea când încă nu eram căsătoriți. Nu știam multe despre el, decât că avea copil mare, făcut cu iubita din liceu. Un inel pe deget la fata asta lipsește, îi spunea Horațiului destul de în serios. Mie-mi creștea inima, vă dați seama, în sfârșit unul care mă vedea material de nevastă! Să zicem că nu aș fi refuzat un inel de la Horațiul din poveste, dar voiam să vină intenția de la el, nu de la colegul cu mai multă experiență. Și într-o dimineață la cafea, ne-a povestit asta.

-Să vezi ce am pățit, mă, nu știu dac-ai auzit. Bărbatu-meu nu auzise, el e genul mai degrabă interesat de cine ce articol științific a publicat și mai puțin de cine cu cine s-a combinat.

M-am îndrăgostit, mă, zice omul deloc bulversat de faptul că Horațiul citea ceva absorbit pe facebook și eu butonam la niște farfurii murdare și uscate de cât le-am lăsat. Hm, știam că tipul e căsătorit cu mama copilului de mai sus, dar nu eram cu informația la zi și-am zis că na, oi fi încurcat eu sistemele de operare, personajele sau povestea și l-am lăsat să zică mai departe. Horațiul oricum nu reacționează foarte prompt la cuvinte din câmpul lexical al iubirii, nici filmele pe tema asta nu-i plac; lui, dacă vreți, îi puteți capta atenția cu orice legat de Jackie Chan.

-Te-ai îndrăgostit? l-am întrebat.

-Da, mă, așa mi se părea și mie. Știi că eu mă știu cu nevastă-mea din clasa a 9-a, eram colegi de bancă. Povestea aia clasică. Ne-am căs’torit în anul 2 de facultate și, până am terminat, ea era și gravidă cu Andrei. Nu prea mi-am dat seama ce se întâmplă, ea a fost prima mea femeie, eu primul ei bărbat, simplu ca bunăziua.

Am clătit repede prima farfurie și am decis să las restul la înmuiat, nu puteam rata ocazia de a asculta când vorbește despre iubire un bărbat.

Da, mă, și mi-a căzut una cu tronc. Era nou angajată, tot timpul parfumată, foarte atentă cu mine de fiecare dată când ne nimeream în lift. Culmea, mă, în lift. Povestea aia clasică din filme. S-a tot ținut după mine, într-un final am cedat. M-am dus acasă la nevastă-mea, i-am zis că nu o mai iubesc. Și i-am cerut divorțul.

M-am simțit prost, zice cu sinceritate, ca orice prost nevinovat, picat în ghearele amantei. Dar m-aș fi simțit ȘI MAI, dacă aș fi mințit la nesfârșit. Corect, un prost cinstit avem la masă, cine ar fi crezut, mă gândeam!

-Și ea ce-a zis? am întrebat referindu-mă la nevastă, dar fără să o numesc, fiindcă nu mai știam dacă e fostă, actuală ori e cazul să batem în lemn când vorbim de ea.

-Mă, a zis bine. Că dacă eu așa simt, asta e, i se rupe inima-n bucăți, dar își dăduse și ea seama că nu mai e cum era. Între noi zic. Sex făceam de două ori pe an, în vacanța dintre semestre. De gătit nu mai gătea, nici la masă nu mai stăteam în familie. În rest, cam tot ce făceam era despre și pentru copil. Ba mai avusese și socru-meu niște probleme medicale, de ea era toată ziua plecată pe undeva.

Mi-am făcut bagajele și m-am mutat la tipa parfumată. N-am vorbit de acte, fiindcă mi se părea că oricum am exagerat.

-A, deci nu ați divorțat… încercam să fac un pic de lumină în poveste, să-mi dau seama cum e cu fostele, actualele și viitoarele neveste.

Stai să vezi. I-am lăsat totul, casă, masă, mașină, libertate. Ne-am înțeles doar legat de copil, să-l iau eu în fiecare weekend. Ceea ce am și făcut. Andrei e un tip super mișto, chiar ne înțelegem bine, vrea să se facă doctor. I-am zis părerea mea, dar îl sprijin orice decide.

-Auleu, nu doctor! Ce, vrea să ajungă ca noi? n-a prins gluma, omul era în transă cu povestea.

-Și așa am făcut. În fiecare sâmbătă dimineața, mergeam să îl iau pe copil de la ea. Prima dată când am ajuns, ăsta mic nu era gata, mai trebuia să se spele pe dinți. Știi cum e cu regulile astea. Nu le poți încălca. Nevastă-mea tocmai își făcuse cafeaua, eu nu apucasem încă s-o beau, am întrebat dacă-mi poate face și mie una cât îl aștept. Recunosc că mi-a fost un pic teamă să nu-mi bage ceva în băutură, dar am supraviețuit. Nu m-a întrebat o vorbă, nici dacă sunt bine, nici dacă sunt rău, nici măcar dacă vreau zahăr în cafea. Noroc că nu voiam. De când locuiam cu Parfumata, mă trecuse pe cură de slăbit și zahărul din cafea era foarte interzis.

În următoarea sâmbătă, m-am dus cu cafeaua fără zahăr gata băută și mult chef de distracție cu Andrei. Urma să mergem la schi, era o zi perfectă pentru asta. Când am intrat în casă, ea își picura laptele în ceașca albă de cafea. Nici măcar nu m-a salutat, doar m-a întrebat dacă vreau și eu. Da, n-am apucat să beau de dimineață, am mințit fără să știu de ce. Am primit un pachet cu sandwich-uri de casă și am zburat pe pârtie tot weekend-ul de ziceai că mi-am băgat cafea în venă, nu-n stomac.

Sâmbăta de după m-a rugat să iau copilul mai târziu, fiindcă nu se simțea bine și nu l-a putut pregăti. Fițe, mă gândeam, deja vor începe discuțiile. Nici vorbă însă, când am ajuns acolo, ea avea febră 40 și abia se ținea pe picioare. Mi-am cerut scuze de la Andrei și m-am dus la farmacie după niște medicamente. Când m-am întors, mă aștepta pe masă o cafea, iar ea atâta mi-a spus: mulțumesc.

În cea de-a patra săptămână, am lipsit de la apel, fiindcă Parfumata voia să mergem în provincie la părinții ei. Să îi cunosc, cum ar veni. Am băut vreo 5 cafele în sâmbăta aia, ba în ultima chiar și zahăr am băgat. De nervi, îți dai seama. Îmi era așa de dor de copil!

Abia am așteptat să treacă săptămâna. Să vină weekend-ul și acea cafea. M-am înființat dis-de-dimineață, când s-au trezit, eu eram deja în bucătărie, așteptam. El era mic și moale, ea era nepieptănată și în pijama. Nu se aștepta să mă vadă și, pentru o clipă, cred că mi-a zâmbit. Copilul mi s-a cuibărit în brațe și ea m-a întrebat scurt: Bei o cafea. Normal, abia așteptam! Cu mult zahăr, i-am zis. Apoi a început Andrei să ne povestească de la școală de la el, am făcut planuri pentru weekend și două ceasuri mai târziu tot acolo eram. Toți trei, ca o clasică scenă din filme.

În sâmbetele care-au urmat, eu mergeam tot mai de dimineață după copil, mă furișam cu pâine caldă pentru micul dejun, ba le mai făceam și câte o omletă câteodată. Ea turna cafeaua, eu puneam mult zahăr și stăteam la povești. Până termina de mâncat Andrei, apoi până se îmbrăca și se pregătea de drum. Așa am aflat că ea închiriase un spațiu în care să-și deschidă o cofetărie în centrul orașului, era visul ei din liceu. Că s-a apucat de gătit, din plictiseală, dar toate prietenele ei o susțin. Că socru-meu e mult mai bine. Că îi place să bea seara un prosecco de la frigider și se dă cu ulei de trandafiri înainte de culcare. Mi-am amintit ce simț al umorului excepțional avea nevastă-mea și cât de bine mirosea fără parfum. Toate motivele pentru care mă îndrăgostisem de ea în clasa a 9a. Și culmea, nu mai țineam minte nici unul pentru care ne-am despărțit.

Au mai trecut câteva cafele, până când vacanța a venit și copilul s-a dus în tabără. Era sâmbătă dimineața, eu mă trezisem fără ceas la 6 fără 5. Ce om normal se trezește sâmbăta la 6?! Și atunci mi-am dat seama: eram îndrăgostit.

M-am îmbrăcat repede și m-am dus la ea acasă, chiar dacă nu aveam nici un copil de luat. Era deja în bucătărie, într-un halat, se pregătea să facă o cafea. I s-a luminat fața când am intrat.

-Deci nu ne mai despărțim?

-Nu. Nu știu pe nimeni care să facă o cafea mai bună pe pământ.

Și uite-așa s-au înmuiat toate farfuriile mele din chiuvetă, până și Horațiu își ridicase privirea din telefon. Ce a urmat nu se mai spune pe bloguri, cert e că, dacă n-ar fi, nu s-ar povesti.

Așa sper să îi văd și peste 40 de ani.

E cea mai frumoasă poveste pe care o știu, legată de o cafea bună și o împăcare între doi oameni. Am scris-o la invitația celor de la KAFUNE, un brand de cafea ”La Fântâna”, în cadrul campaniei ”Rezolvăm la o cafea”. Da, știu că La fântâna e o apă, dar iată că e și o cafea. Momentan prezentă doar în companii, nu o găsim în magazine, dar sperăm să se extindă și să ”rezolve” cât mai multe amante pe pământ 😉

Sursa foto Shutterstock, cuplu la cafea

 

Articolul anterior

Alăptarea prelungită nu cauzează carii la copii

Articolul următor

Apartamentul din Roma

75 Comentarii

  1. Deci îi place și un pahar de Prosecco mamei lui Andrei :))). Cafea și Prosecco și-s rezolvată :)))

    0
  2. Ce frumos! Desi…eu i-as fi aruncat cafeaua in ochi.

    9+
  3. Laura, cam asa as zice si eu. Dar am impresia ca ea a fost mai isteață☺☺☺ Oricum, omul de îndrăgostise. Miruna, tare faină povestea!

    1+
  4. bunica cu bundita

    Mereu am zis ca o cafea….sau mai multe, poate face minuni!!!Dar nu am crezut ca aduce oamenii inapoi!!!Frumoasa poveste,care bate filmul!!

    5+
  5. Simo

    Eu stiam un banc pe tema cafelei 🙂 Cica una il insela pe sot cu vecinul si cand a aflat sotul, vecinul ii zice: hai mai, vecine, imi pare rau, nu se va mai intampla…hai la o cafea sa ne impacam! Si tot asa de fiecare data, sotia tot il insela, sotul tot bea la cafele de la vecin pana cand decide sa mearga la medic sa ii povesteasca. Medicul, nedumerit, cum sa il ajute el in problema amantului.Dar sotul cu pricina intreaba: De fapt, dle dr, voiam sa stiu, nu mi-o face rau atata cafea? :))

    4+
  6. Să-ți spun o poveste cu cafea. Bunicul meu a fost director de spital, bunica, casnică, asa era pe vremea lor, erau născuți în ’17,respectiv’ 16. Cafeluta era tabietul lor. Dimineața, ea se trezea devreme de tot și punea de cafea. Seara, cum îl aducea șoferul acasă, el punea de cafea și stăteau de vorbă. Ea muncise toată ziua și acum el se ocupa de vase, de tot, ea se odihnea. Jucau cărți și beau cafea, astea erau viciile lor. Bunicul a ieșit la pensie tânăr, bunica îl tot cicalea. Ca să scape de gura ei, se ducea pana în centru, pe jos, sa cumpere cafea bună, măcinată. Nu beau cafea proasta și aveau ritualul lor, cum s-o facă și cum s-o bea. Așa mi-i amintesc, una două, “Titi, pune de-o cafea”. Ei și într-o zi, catastrofa, bunicul era la piață, bunica a făcut un AVC , a căzut, și-a rupt piciorul și de atunci, a rămas la pat, doi ani de zile, cu mințile aiurea. Bunicul s-a ocupat de ea, dar cafelutele și-le bea singur. Până într-o iarnă când starea ei s-a înrăutățit de am zis ca moare de mai multe ori. Și iată ca într-o seara bunica îl cere, ce altceva, o cafea. Ea care nici nu ne mai recunoștea. Și Titi pune de-o cafea, cu zaț, ca pe vremuri și beau amândoi, amintindu-și vremurile trecute, tinerețea lor și cate și mai câte. Bunicul s-a dus la culcare liniștit, dimineața nu-i mai rămăsese decât amintirea ultimei cafele în doi.

    26+
  7. Larisa

    Tare faina povestea si ma bucur ca are final fericit. Daca nu as sti cat de serioasa esti in ale scrisului, as crede ca e inventata, asa de faina-i. Din pacate, prin prisma job-ului, cunosc foarte multe familii ce se despart din pricina amantelor sau amantilor, si tot timpul am o urma de regret pentru ca nu e cu final fericit ca in povestea de mai sus, ci se lasa cu impartitul cestilor de cafea.

    1+
    • Da, mai ales se intampla celor care se stiu de mult timp si nu au apucat sa “isi traiasca viata”.

      0
      • Camelia

        Cred ca treaba asta cu trecutul vieții este doar un motiv spus asa ca sa fie o explicație care sa ascundă de fapt motivul principal, crezând ca e acceptat mai ușor. Pana la urma, problema nu era asta, ci faptul ca nu mai erau ei înșiși împreuna, s-au îndepărtat involuntar unul de altul, au uitat cum sa mai fie ei doi fericiti împreuna. Cred ca dupa ani buni de relație si tot stresul muncii si al încercării de a fi o familie perfecta/cuplu perfect, te face sa uiți ce te-a atras prima data la persoana de lângă tine si gasesti poate doar nemulțumirile.

        0
        • Da, insa pasul de la teorie la practica in cazul asta e dat de experienta. Atunci cand stii pe pielea ta ca orice relatie, cu oricat de multi fluturasi, ajunge sa treaca prin acelasi ciclu dupa o vreme, abia atunci ajungi sa nu mai pici in plass unui alt inceput. Tocmai fiindca stii ca fiecare alt inceput atrage o aceeasi continuare. Intelegi ce zic? Nu trebuie sa intri in gura lupului ca sa vezi daca musca. Iar mai ales la barbati, personal cred ca e important sa isi traiasca viata intens si cu femei cat mai diferite. Ca atunci cand se aseaza la casa lor sa fi trecut de faza, wow, ce fund fain are aia :))

          1+
  8. Mai, sunt la o cafea cu vanilie, astept pe cineva. Nu exista moment mai fain sa citesc povestile astea. Si cea spusa de tine si cea din comentarii, a Ioanei. Multumesc pentru dimineata asta 🙂

    1+
    • ❤️ Si eu sunt la Vatican, la coada la o cafea. Baietii ma asteapta pe o banca la soare, ce povesti frumoase avem cu cafea 🙂

      2+
  9. Eu ador cafelele ca spritul. Luuungi. Ca sa pot sorbi din ele pana terminam ce avem fiecare de spus. Mai spunem una alta, mai sorbim putin. Si tot asa.

    0
    • Italienii astia, domnule, au un espresso atata de scurt ca il termini inainte sa-l incepi. Sunt ceva…

      2+
      • Larisa

        Da, da! Si e si foarte concentrat. Prima oara cand am baut cafea in Italia, aveam atata energie, incat nu am mai iesit din valuri 70 de minute :)). Vezi ca au si cafea americana, care e ceva mai lunga.

        0
        • De ieri, am limitat consumul la o ceasca/si, a doua e decaf, doar de amorul artei si in ciuda amantelor, sa zic asa :))

          0
  10. Laura

    Sigur nu e inventată? Că e așa frumoasă!
    Și povestea Ioanei e faină.

    1+
    • Si daca ar fi inventata, ar fi mai putin frumoasa? 🙂 am adaptat un pic finalul, dar am si aprobare sa o povestesc! 😛

      0
  11. diana lupu

    Ce poveste…ireala! Macar de ar fi toate amantele așa intelegatoare și toți soții așa cafegii. Frumos…

    0
  12. Andreea D

    Frumoasă poveste! Mulţumesc, Miruna. 🙂

    0
    • Eu iti multumesc, stii tu, pentru ca esti langa mine. Si pentru ultimul mesaj pe care mi l-ai trimis. Doar mama si cu tine ❤️

      2+
  13. O poveste ireal de frumoasa!!! Ma bucur sa aud si povesti cu final fericit!

    0
  14. Dana Elena

    Frumoasa povestea! Si foarte bine scrisa! Multumim, o zi faina!

    0
  15. Miruna, m-am trezit in dimineata asta, am intrat pe facebook si mi-a aparut articolul tau care intr-adevar spune o poveste frumoasa <3. Insa, eu nu stiu daca as fi avut puterea sa-l las pe omul de langa mine, de atat timp, sa plece fara sa se rupa ceva in suflet. Si apoi sa-l primesc inapoi, pur si simplu. Unele femei sunt prea curajoase 😀

    0
    • Nu cred ca a fost asa simplu nici pentru ea. Viata povestita de barbati e intotdeauna diferita. Si mie imi e greu sa cred ca lucrurile revin la cum erau inainte dupa asa un soc. Poate nici nu e bine sa revina, dar nici nu mai suntem de 10 ani, sa cred in feti frumosi. Stii ce zic?

      0
  16. Cipi

    Cat de frumos!!!

    0
  17. mihaela

    Mai vreau asa articole. Multe, please. Cumpar si cafea de la fantana, daca trebuie.

    0
  18. Anca

    Ma bucur ca finalul e fericit….mi-a placut foarte tare….imi place mult stilul tau de a scrie.
    Mai scrii si pe alte siteuri sau reviste in afara de blog? Ca nu vreau sa pierd nimic.

    1+
    • Multumesc tare tare mult, ce compliment frumos! Nu mai scriu decat la mine in cap, iar multe dintre acele cuvinte vad lumina blondelor aici :)))

      0
  19. Ecarulan

    Povestea chiar e adevarata?
    Ce misto sa te indragostesti de doua ori de acelasi om!

    0
    • Da? Eu as prefera sa nu se dezindragosteasca deloc, dar na, asta e parerea mea… 😛
      P.s. Povestea e adevarata, doar adaptata prin ochii mei. Replica din final mi-am imaginat-o. Nu e buna, sa caut altceva?

      0
      • Ecarulan

        Te referi la replica cu ‘nimeni nu face o cafea mai buna’? Merge, merge.
        Eu voiam sa stiu daca e adevarat ca s-a indragostit a doua oara de aceeasi nevasta 🙂
        Ce sa zic, ‘fluturii’ aia de la inceput de relatie sunt foarte misto, daca poti sa-i mai traiesti si a doua oara cu acceasi persoana, e bine, nu?
        Ma rog, nu e deloc placut partea cu amanta, dar tot e misto finalul fericit – visez eu acum cum ar fi sa ma trezesc la 6 fara 5 de emotie ca ma intalnesc cu cineva … inloc de pentru inca un biberon de lapte 🙂

        1+
        • Da, restul e adevarat, cu intalnirile de sambata 🙂 vise placute iti doresc! Desi cred ca vor fi cuochii deschisi :))

          0
  20. Diana

    Frumoasa poveste, desteapta Nevasta! Stia ca nu dureaza, s-a inarmat cu rabdare, a gasit factorul de legatura (cafeaua)… Si e clar ca il iubea pe prost… 🙂

    1+
  21. Mihaela M

    Noi nu bem cafea deloc. Nici macar nu avem in casa. Cred ca ar fi bine sa bem. Asa…. preventiv :-))

    2+
    • :))) hahah asta e pe sistemul, creeaza nevoia, clientul nici nu stie ca are nevoie de cafea 😂😂😂

      2+
  22. Desi vazusem (P)-ul in titlu si stiam ca e articol publicitar, m-ai facut sa uit detaliul asta de la primele randuri citite. This is how it’s done, felicitari! ☺

    1+
  23. Luminita

    Foarte faina povestea. 🙂 Dar, cum zicea cineva pe aici, nu stiu daca as fi putut eu una sa il primesc inapoi, stiind ca a mai fost si cu altcineva in acelasi mod in care este cu mine. Cred ca as fi perceput totul inte noi doi ca fiind cumva schimbat, murdarit, pangarit. That’s me. In acelasi timp, daca il iubesti cu adevarat pe cel de langa tine, cred ca esti intr-un fel nevoit sa ii treci cu vederea scaparile. Pentru ca este mai important ca el/ea sa fie in viata ta. Compromise. Probabil de asta se spune: la bine si la rau.

    0
  24. Anne

    Foarte frumos scrii, sa tot citim astfel de articole publicitare.
    Iar povestea Ioanei… heartmelting

    1+
  25. Love u,Miru! Made my day 🙂

    0
  26. Eu nu mi-aș fi recăpătat soțul în acest fel pentru că nu beau cafea și nici nu mă complic s-o fac 🙂 , dar cinste mâinii care a reușit să întoarcă printr-un miros și-un gust specific de pe drumul căderii un bărbat care, în forul lui, avea nevoie doar de o schimbare de decor mai parfumat, nu de altceva…

    0
  27. Diana

    Foarte frumoasa povestea ta!
    O cafea buna e heaven, zic eu dupa 5 zile de concediu, abia astept sa ma intorc acasa la expressorul nostru drag si cafeaua perfecta, numai crappy things poti bea in deplasari, bleah

    0
  28. Vera

    A fost primul meu iubit, ne-am casatorit si am avut bune si rele. Cele mai bune sunt fetitele noastre, doua! De ceva vreme insa, casnicia noasta era formata dintr-un musafir si o bona/bucatareasa/menajera etc. Avea o Parfumata la serviciu, complet opusa mie ca fizic si comportament. Clasic… mi-a cerut divortul si s-a mutat la ea. Cafele nu bem, imi este greu cand il vad (ce bine ca e rar), mi-e sila si ciuda si-s trista in acelasi timp. Locuieste cu Parfumata, copiii ii iau rar, ca Parfumata nu este fraiera ca mine, ea ii solicita fiecare secunda pentru ei doi. A dus-o si acasa la parintii lui, banuiesc ca urmeaza un nepotel curand. The end!

    0
    • Imi pare rau ca s-a intamplat asa, cred ca esti o femeie foarte puternica, fiindca ai scris foarte echilibrat.

      0
      • Vera

        Sunt mai mult blazata. Am acceptat, desi a fost si inca e greu, ca am pierdut tot ce am visat cu mintea mea naiva: o familie pe viata, o casa a noastra in care sa ne dezvoltam familia bla bla. Stiu unde am gresit si stiu ca am gresit si eu. Nu este doar vina lui. Sper sa nu mai fiu un rollercoaster cu multe suisuri si coborasuri. Sunt inca instabila si am caderi destul de dese. Vreau liniste, ca sa pot oferi liniste si dragoste si intelepciune copiilor mei. Timpul le va rezolva pe toate, am incredere!

        1+
  29. Evelina G.

    Toată lumea lauda finalul fericit al poveștii! Dar la Parfumata nu va gândiți niciunul?? Cum i-a scăpat ei partida printre degete din cauza…unei nenorocite de cafele!:))

    0
  30. Interesant articolul, felicitari! super fain…..

    0
  31. Mayra

    Ce poveste frumoasa. ❤

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 327 queries in 1.352 s

Inline
Inline