Nu am de gând să fac listă cu ceea ce îmi propun pentru anul care vine, nu vă recomand nici dumneavoastră un astfel de exercițiu. Fiindcă e un șiretlic al minții, care atunci când vede cu ochii ei niște lucruri le poate confunda ușor cu niște realități, de ajung planurile noastre să fie condamnate la a fi planuri pe vecie. Cred în puterea lucrurilor nespuse, parcă păstrează așa o energie și un potențial. Plus, nu te faci public de mândra minune. Habar n-aveți de câte ori pe săptămână îmi propuneam să renunț la ciocolată din următoarea zi.
Luna: December 2016 (Pagina 1 din 6)
Dacă tocmai ați născut un prunc în ultimii 2 ani și nu aveți încă răspuns la această întrebare, poftiți de aflați că nu sunteți singurii. Nici noi nu știm. Deși mulțumim frumos tuturor celor care-au catadicsit să ne întrebe. Ce facem, nicidecum dacă facem cu ei.
Un cititor mi-a trimis acest mail, cu permisiunea de a-l publica. A câștigat unul dintre concursurile de aici de pe blog (mi-a zis că vrea să-și ceară iubita în căsătorie de Crăciun și să îi joace o mică farsă cu ocazia asta). A promis că îmi va povesti cum a fost. Iată, s-a ținut de cuvânt.
Dar revistă-revistă, nu site. Adică, tot pe net, doar că într-un format de revistă 2.0 cum ar veni. Una vie, cu imagini care se mișcă și cu produse care se deschid. Nu cred că mai există ceva asemănător pe piața românească și mă întreb oare de ce n-or fi făcut pasul ăsta unele dintre revistele consacrate de la noi.
Primul nostru Crăciun cu Tudor. A fost mai degrabă magic pentru noi decât pentru el, probabil unul dintre beneficiile de a avea un copil. Nu au contat nici beculețele, nici bradul, nici numărul de jucării. Nici prăjiturile, nici colindele. Măcar ne-a plăcut nouă. Pentru el, nu vom ști niciodată cum a fost.
Strângi din dinți măcar 2 săptămâni înainte, cam de când începi să te gândești că vine Anul Nou și ai vrea măcar să încerci să intri cu amândouă picioarele în rochia de anul trecut. Faci cumpărături cu o săptămână înainte, de zici că e Marea Aprovizionare înainte de Era Foametei din Războiul Beculețelor Aprinse. Pui pe masă cozonaci, friptură și sarmale, de te întrebi și tu cum, Doamne iartă-mă, au reușit atâtea platouri să-ncapă laolaltă. Nimeni nu se întreabă însă cum, Doamne iartă-mă, reușim să facem loc atâtor bucate la noi în stomac!