Moda bunelor intenții care mă fac să mă simt o mamă de rahat

bun-venit-semn

M-am săturat să tot aud diverși binevoitori cum îmi observă, analizează, judecă și apoi critică anumite comportamente în relație cu copilul meu. Începând de la vecina de la bloc, care-mi aruncă ”n-are și el un fes pe vântul ăsta”, până la mătușa care-mi spune c-o să-i dau țâță până la 3 ani și jumătate? Cu trecere prin toate acele etape de la ”vai, îl lași să mănânce singur” și până la ”vai, îi dai cu lingurița, îi distrugi viața”. ”O să vezi tu ce-o să pățească”. ”Doar și voi ați făcut așa când erați mici”. 

Apreciez bunele intenții, dar mă scot din sărite. Și nu vrei să te pui cu o mamă enervată, cu toate vorbele la ea.

Nimeni nu știe mai bine ce e bine pentru copilul meu. Și, chiar dacă știe, s-o țină pentru el, exceptând acele rare spre foarte rare cazuri când îi este cerută părerea. Lucru aplicabil pentru toți membri și nemembri familiei, excluzând pe tatăl copilului meu. El are drepturi, să zicem, aproape egale de veto.

Am început educația pruncului prin a cere păreri, am continuat-o prin a ignora sfaturi nesolicitate crezând că voi rezista înțelept, dar o voi duce la bun sfârșit certându-mă cu toată lumea, fiindcă nu, nu mai este loc de pace pe pământ.

Știți care e problema? Ca mamă, îmi pun mult mai multe întrebări înainte de a părăsi casa, decât îi trece prin cap vecinei când mă vede cu pruncul afară, pe vânt. Înainte de a ieși cu el așa îmbrăcat sau dezbrăcat, am verificat vremea din 3 surse, am scos capul pe 2 geamuri și-un balcon, am urmărit lumea pe stradă și am examinat unghiul la care se îndoaie copacii din senin. Am pus o vestă și-o umbrelă în geantă și-am legat încă un fular de cărucior. Fiindcă vreau să fiu pregătită pentru orice situație și orice alizeu. Fiindcă, imaginați-vă, nici eu nu îmi doresc să-i fie frig copilului și să-i șuiere vântul prin urechi. Iar atunci când decid să ieșim afară fără căciulă pe cap, fiți sigură, doamnă vecină, că am cântărit bine opțiunile și am prospectat responsabil riscurile la care mă supun. Nu e ca și când m-am trezit de dimineață și m-am gândit, când e vântul cel mai tare? Când iese vecina la plimbare? Ia să vedem, reușesc să răcesc astăzi copilul? Dacă nu, mâine mai am o incercare!

NU. Iar în momentul în care îmi pui o astfel de idioată de întrebare, mă aduci la verificat starea vremii din trei surse. Încep să mă îndoiesc de mine și de toate deciziile mele ca mamă. Da, toate stau în nenorocita aia de căciulă sau în lipsa ei. Fiindcă nu e al cinșpelea copil pe care îl cresc. Ci primul. Și, permite-mi să am câteva lucruri la care acum învăț să mă pricep.

Moda bunelor intenții a trecut. Iar noi suntem mame grozave, chiar dacă or să mai răcească și copiii noștri uneori.

Povestea căciulii pe vânt și-a vremii din 3 surse e un fel de alegorie. Luați-o ca atare. În rest, nici o altă asemănare cu realitatea nu este întâmplătoare.

imagine via Shutterstock, bune venit semn

 

Articolul anterior

De ce sunt o mamă imperfectă – spovedanie video

Articolul următor

Zâmbetele sănătoase nu se obțin cu gumă de mestecat

64 Comentarii

  1. dia

    Depinde de time cat te interesează ce spun altii.. eu chiar nu am timp sa plec urechea la sfaturi. Imi intra pe o ureche si imi ies pe alta sincer😀Contează si cata presiune pun mamele pe ele sa fie perfecte sau aproape de perfectiune si cu cat mai multa presiunea, cu atât mai sensibile la critica sunt…

  2. Doina

    Daaaa, comentariile acestea ma dau pe spate si pe mine! Eu am trei copii dar nu mi-as permite in veci sa dau sfaturi unei mame, iar daca imi cere cineva pot doar sa spun cum am facut eu, nu sa sustin ca asa ar fi cel mai corect. Tu fa exact cum simti, ca asa e cel mai bine, si oricum ai creier sa discerni intre un sfat bun si unul asa la plesneala. Sanatate!

    • Inteleg ca e greu sa te abtii. Chiar recent vorbeam cun tata de nou-nascut si imi zicea ca el nu tine mult copilul in brate, fiindca se obisnuieste etc si nu am stiut ce sa zic… Pana la urma i-am zis ca nu il cred de asa ceva si el apoi a povestit ca placerea lui cea mai mare e sa tina copilul pe burta, sa doarma pe el. Noroc ca n-am inceput eu sa turui cu observatiile :))

  3. Bibi

    Eh, o sa treaca si asta. Adica nu o sa te mai intereseze. Mereu are cineva ceva de zis: vai, dar nu vorbeste/ mananca aia/ bate cuie sau mai stiu eu ce. Toti simt nevoia sa compare cu ai lor, cu ce ai facut ei, pentru a-si confirma ca da, ma, au favut ei bine. Am patit sa mi se cruceasca lumea (la propriu) ca am scos copilul pe vant. Sa tioe dupa mine ca mi chinui copilul care era in sistem ergonomic. Toate astea in Bucuresti. Cu alaptatul deja e ceva… Nu carecumva sa alaptezi un copil peste 1 an, automat esti nebuna. Asa ca invatata-te ca toti au o parere, toti stiu mai bine si ai lor sunt mai cu mot. And just don’t give a shit.

    • Pfff, uneori sunt foarte curajoasa si tin piept, alteori sunt ca o gaina beata si tac mâlc, de-mi vine apoi sa-mi dau eu palme.

      • Irina

        Problema e (scuze că intervin) când sfaturile celorlalți chiar au implicații grave. Acum vreun an ne suna disperată bunica, să nu cumva să vaccinăm copilul, că o prietenă citise niște cărți în care se demonstra că sunt toxice și provoacă autism, teoria conspirației samd. Acum vreo lună, ne-a sunat din nou speriată că e epidemie de rujeolă și să ne întrebe dacă e

  4. Adina

    E obositor încă din primul moment când ramai însărcinată,fa așa sau nu fa așa, apoi fiecare își da cu părerea cum e mai bine sa naști, natural sau cezariana, apar comentarii și în legătură cu numele copilașului,mai ales dacă se naște într.o zi de sărbătoare,sfânt ceva, iar tu ai cu totul alte planuri. Și cel si cel mai trist în toate mi s.a părut efectiv faptul ca mămicile te sperie, da,vreau sa știu realitatea, păreri sincere,însă în momentul în care tu nu mai poți(burtica mare,37 de săptămâni, picioare umflate ca la elefantel ) ceri un sfat pe grup ,poate găsești o metoda sa se mai desumfle picioarele și toate mamele sar și ți spun ca ăsta rămâne cea mai ușoară perioada,ca greul abia acum urmează după naștere , te demoralizeaza ! !!!Pornesc deja cu o teama grozava,dacă nu fac fata,dacă nu sunt o mama buna,dacă dacă. ..uneori e mai ok sa ignori, sa nu știi prea multe.Cu cât ești mai documentat, cu cât ceri sau primești sfaturi care nu îți sunt utile,cu atat mai mult creste anxietatea! !!

    • Draga mea cu picioare de elefantel, eu am iesit din cezariana si aveam niste dureri cumplite o sapt. Toate cu care vorbeam ziceau ca ele, dupa cezariana, urcau scarile a doua zi cu bebe in brate. Frustrarea aia cred ca m-a mai costat 2 zile de dureri. Stiu exact la ce te referi. N-am solutie pt picioare umflate si nici pentru sfaturi proaste. Tocmai asta e si problema mea.

  5. Carmen Păun

    Nu vrei să știi ce hal de nervi am avut eu la botezul pruncului când toate rudele (le dau credit și recunosc că erau totuși bine intenționate) mi s-au urcat în cap că de ce țin copilul nu știu cum, e îmbrăcată prea gros/subțire, dă-i căciula/scoate-i căciula, învelește-o cu păturica și tot așa. Eram un mic vulcănel care stătea să dea pe dinafară. M-am abținut stoic. Culmea, toate sfaturile primite erau contradictorii, adică cineva zicea ceva, iar la 2 minute altcineva dădea un sfat legat de același lucru, numai că pe dos față de primul.

  6. Irina

    Al meu e mereu fără căciulă. Nu a răcit niciodată.
    Toți membrii familiei? 😞

  7. Cricket

    Complicat sa fii mama. Eu ii mai pun caciula ca-s friguroasa si ma gandesc la mine, dar tot am mustrari de constiinta ca poate am imbracat copilu’ prea gros si-o sa ajunga friguroasa ca mine. Mai citesc si forumuri cu mame perfecte care gatesc tot felul de nebunii super sanatoase si copiii mananca singuri bucatelele, iar eu abia bag la abur 3 legume si ii dau cu lingurita. Daca o invat asa pasat? Greeeuu…dar macar face to face nu-mi da nimeni sfaturi, ma chinui eu singura invinovatindu-ma de diverse lucruri.

    • Carmen Păun

      Stai liniștită că și eu fac la fel. Fetița mea este super pofticioasă și are tendința să-și umple gurița. Așa că, deși eram super hotărâtă să merg pe autodiversificare, tot pasat cu lingurița am ajuns să-i dau pentru a evita să se înece. Nu cred că asta o va debilita în vreun fel. Mai are momente când o las să pape singurică și sunt absolut sigură că atunci când va fi pregătită va prelua controlul total.

    • Sigur, ca doar la asta ne pricepem grozav: la invinovatire. Of of. Sa stii ca si eu ii dau cu lingurita, de cand a inceput sa manance. Ii dau si bucati, desi acum e mai simplu ca are dinti, iar eu nu mai stau asa cu inima cat un purice.

      • Cricket

        A mea n-are dinti…sunt ingrozita oricum de momentul in care va trebui sa-i dau bucati. Desi vreau, doar ca nu stiu cand, cum o sa-mi dau seama ca e pregatita, cum?

  8. Denis

    Ah, cat de bine te inteleg! E ingrozitor cat de bine stie oricine altcineva ce e bine pentru copilul tau, mai putin tu. Iar replica “Lasa ca si tu ai fost crescut asa si uite ce bine ai iesit!” ma scoate din sarite complet. De parca exista un singur model dupa care poate fi crescut un copil, alternative nu exista. Banuiesc ca e o faza care trece, desi Tudor are aproape 2 ani si inca nu ma pot obisnui cu abordarea asta.

    • nici eu, să știi. Am impresia că, pe cât trece timpul, în loc să devin mai imună și indiferentă, devin chiar dimpotrivă, mai vulnerabilă și mai ușor irascibilă.

  9. Gaby F

    Buna Miruna
    Sunt medic pediatru cu un bebe in burtica si cu un milion de griji…la care răspunsul e stai liniștită ești pediatru tu știi…pe naiba…Stiu dacă are bronsiolua, laringita …sau alte minuni de infecții…Dar dacă plânge ce fac? Dacă nu îmi dau seama că are nevoie de ceva….sunt doar un pic mai încolo de mijlocul începutului…si un miliard de întrebări…ii greu dar trebuie să ne descurcăm!!! ( Vorba unei doamne doctor coordonatoare de rezidențiat – ii fii având ceva în căpșor ca doar ai terminat medicina…) Ador sa te citesc!!!

    • aaa, cât de tare e asta!!! Și pediatrii au dilemele lor :))) cred că anormal ar fi fost să nu le ai, sincer. Să crezi că le știi pe toate… acolo era baiul. Hai, succes! Stai fără grijă, o să vezi că în creșterea copilului va lua conducerea inima ta mai mult decât capul. ;)Naștere ușoară, te mai aștept pe aici.

    • Diana V

      Buna viitoare mămica 🙂 sunt mami de 11 saptamâni. Cat timp am fost însărcinată am muncit de mi-au sărit ochii la casa noua cumpărată, mi-a murit mama, in luna a 8 am fost in vacanța in România când erau 40 grade afara :)) am facut un mini accident cu mașina, plus multe altele care le-am uitat :)) Ma ajutat gândirea pozitivă si intuiția mea. Am născut natural fără nici o injecție nimic pentru ca asa imi propusesem si nu am dat înapoi. Iar cu alăptatul merge perfect din luna a 5 de sarcina aveam lapte. Nu mi-am pus nici un fel de problema nici o secunda ca nu voi reuși pur si simplu am mers pe mana mea. Rezultatul pozitivismului meu copil fără colici, vesel care ma imita când ii cant melodiile Andrei 🙂 Urmeaza-ti instinctul Draga mea

  10. Raluca Comsa

    Da, subscriu intru totul. Ma trec toate transpiratiile de nervi cand aud pe cate unul ca tot comenteaza in sus si in jos ce fac eu cu copilul. Inclusiv mama imi spune ca “doar cu voi asa am facut si n-ati murit”. Ca si cand daca n-am murit inseamna ca a fost bine. Am avut discutii interminabile cu ea despre ceaiul la copii. Ea sustinea ca pe ea nu o poate convinge nimeni ca daca atata timp s-a dat ceai la bebelusi, acum nu mai e voie. Dupa o vreme, am renuntat sa o mai conving. Si acum imi arunca un “pai da, draga, stiu ca nu acceptati nici un sfat.” Imi vine sa ma arunc de la etaj cand imi zice chestia asta, ca asa ma face sa ma simt, ca cea mai idioata mama din lume. Mai ales ca vorba vine din partea mamei mele. In rest, am invatat sa ignor, si ma pregatesc de pe acum de cearta cand va veni vorba sa i se dea fetei bomboane si pufuleti. O am pe soacra in vizor. 😀

  11. Dupa cum s-a vazut si pe FB, in unele momente, eu port caciula, sa nu ma traga curentul :), copiii nu

  12. welcome in the club. Nici cu copchil de aproape 9 ani si de 6 ani nicio vizita la marmacie, si tot nu scap de: caciula (nu, nici la zero gr nu ii dau daca nu vrea), ca e prea slaba (obezii zic asta), ca e prea grasa (cei slabi zic asta), ca e prea dezbracata (soacra) si peste 50m ma intalnesc cu dr de familie ce zice ca e prea imbracata, cum nu are note perfecte? (sst, la religie are 13 puncte din 20 😀 si noi ne distram pe tema asta ca nu poate fi perfecta la tot :D)

    Cand o sa fii linistita si impacata cu deciziile tale, nu o sa mai auzi replicile astea. Problema e ca toate astea lovesc in indoielile de parinte si eu reactionam dureros tocmai ca nu stiu daca fac bine.

  13. Mary

    Pt mamica cu picioarele umflate: eu sunt in saptamana 38 de sarcina si arat ca o “mama urs” :))…Am trecut prin aceeasi problema si mi s-a dat solutia : mancare fara sare,muulte fructe care contin apa-mandarine,pere zemoase,portocale,ananas si bineinteles multa apa!Eu am 7 zile de cand nu mai am nicio problema,sper sa ma tina :))!
    Stai sa vezi Miruna cand o sa-ti spuna lumea “asa mare si inca poarta scutec”…
    Eu sunt mai nepasatoare si ignor lumea,astfel incat nu ma mai intreaba nimeni nimic…asteapta sa ii anunt eu progresul bebelului nr.1 care are 2 ani.

    • Mulți înainte și felicitări pentru sarcină! Da, asta cu olița începe să fie și la noi… eu nu cred că e vreo grabă. N-am văzut adult sănătos în Pampers, deci ia, să luăm o pauză.

      • ECARULAN

        deja????? parca abia v-ati apucat de diversificare?!
        3 ani si 1 luna si nici gand de olita – dar, ce sa zic, nu traim in ro, asa ca nu e subiect de panica – cel mult pt bunici

  14. Rusu Delia

    Esti o mama super! Nu ii mai asculta pe cei din jur care vor sa-ti faca rau.Pupicei la toti trei!

  15. Simona-Maria

    Si eu primesc sfaturi necerute zilnic. Si pe mine fac sa ma simt ca ultima mama din lume care ii vrea raul copilului pt ca il alaptez, pt ca nu-i dau sarmale, ca nu-i dau prajituri. Asa as vrea sa isi vada fiecare de treaba lui.
    Batranii au impresia ca mamele “din ziua de azi” nu stiu creste copii.

  16. Atitudinea vine din instinctul uman care a conservat atitudinea umana de a creste copiii de catre intregul trib si care ulterior a fost preluat de atitudinea de a participa la cresterea si educarea copiilor de catre intregul sat si asa mai departe. Nu spun ca au dreptate ci doar sa avem clementa cu ei!

    • Pai avem, nu vezi, toate comentariile de aici! :)) comentariul tau a intrat in spam, foloseste data viitoare un nume sau porecla mai umana, te rog. Am editat eu de data asta.

  17. Prima plimbare pe care am facut-o cu Ada cand m-am intors in Timisoara ne-a scos-o in cale pe o vecina cu nepoata, si ele la plimbare. Mancau langos. Evident ca i-a oferit si Adei, fara sa ma intrebe. si cand i-am zis ca nu mananca langos… “vaaai, mama, dar da-i sa manance de toate!”. nu vreau sa stiu ce include in acele “de toate”, dar langosul sigur.

    ce bine e ca la Berlin nu incearca nimeni sa-ti hraneasca copilul, iar daca vor sa ii dea ceva, au bunavointa sa te intrebe mai intai.

  18. Laura

    Eu m-am saturat de comparatiile dintre copii. Am trecut cu bine peste sfaturile nesolicitate cu multa ironie si sarcasm: dar nu o intarci? Nu! Si pana cand vrei sa o legi de tine? Pana prin facultate, o sa fie mai usor cu alaptatul intre cursuri.
    Dar cu comparatiile intre copii NU MAI POT! Azi la soacra in vizita: era acolo nepoata (cu 2 ani mai mare ca T). Nepoata crescuta militareste cu “e rusine sa orice”, cu “daca nu manaci legume ramai mica”, etc. Si soacra-mea, dupa un episod de plans de-a lui T ca nu a vrut vara-sa sa ii dea o carte: vaaai dar oare cand va fi si T atat de cuminte? Say what??? V-am spus sa nu mai faceti comparatii intre copii! T are 2 ani. Copiii mai si plang! Pai da, dar eu nu mai suport galagia si copii care plang! Nici o problema, atunci nu mai venim! Pai nu, dar sa ii spuneti si voi cumva… Bai, deci mooor cand aud asa ceva! Un copil de 2 ani jumate care plange e needucat frate. Si stai, ca placa asta o aud de cand avea 1 an jumate. Ca e prost crescuta, ca nu stie ce e ala respect. La 1 an jumate (!!) Bine ca tu femeie batrana nu esti in stare sa iti controlezi nervii creati de un copil care plange, dar te astepti de la un copil de 2 ani sa isi stapaneasca nervii cand nu primeste ce vrea! Ia considera tu ca “obedienta” fetei mele e cartea pe care nu ai primit-o si stapaneste-te frate! Ce nu stii ce e ala respect? Hai ca prea m-am enervat (din nou)

  19. Snow Flow

    Of, Doamne! Am doua fete, de 9 si 3 ani. Ce nu am auzit si vazut pana acum… Cel mai recent lucru e ca la 3 ani, uneori, mai vrea sa mearga in carucior ca asa are chef. Desi, evident, parcurge km pe jos, cu trotineta sau bicicleta. Cum in Ro nu s-a mai vazut copil “mare” in carucior…..copil care mai si vorbeste bine, nu exista iesire la care sa nu aud: “vaaaai, asa fata mare sta in carucior? ce rusine!”
    Jur ca imi vine sa le bat cu rotile caruciorului :))))

    Iar cu cei mari: daca nu au teme, de ce nu au teme, daca au, de ce nu le fac la afterschool, daca le fac la after de ce nu le dau si acasa, cate optionale are da cum si de ce….e o competitie tampita.

    Din fericire, am invatat sa ignor mult. Uneori nici nu le raspund nimic, pretind ca nu aud. Alteori nu pot face asta pentru ca fetele mele sunt in general foarte sociabile, nu stiu cum au iesit asa :)).

    Iar adultii (mai ales straini) care la fiecare intalnire cu un copil mic ii cer un lucru sint foaaaarte greu de tolerat.

    • Respira, ignora, treci mai departe. 🙂
      Comentariul tau a ajuns in spam, cred ca din cauza numelui cu care ai semnat. Sorry.

  20. Diana V

    Si eu ma simt ca tine câteodată dar gata nu mai bag de seama !!!! Asa mi-am propus de ceva timp !!(soacra mea a venit sa ma “ajute”) apoi iti dai seama ca daca strănută gata e răcita, daca are mânuță rece gata ii este frig …. Ei uite ca eu fac cum vreau eu de cuviință, zâmbesc si trec mai departe. Ii greu dar se poate. Regula de îmbrăcat pe care o folosesc si mi-au spus-o moașele norvegiene este “regula foița de ceapa” un strat subțire unu gros :))) sau un strat in plus fata de cum sunt eu îmbrăcată :))

    • știu regula asta, faza e că eu sunt extra friguroasă. Se întâmplă în casă, de ex, eu să am pulover și H să fie în tricou. Na, cum alegem pentru bebeluș atunci? De cele mai multe ori, merg pe mâna soțului, fiindcă nu vreau să îi creez dependența de căldură lui Tudor, nu vreau să fie un friguros ca mine.

      • miruna, pt termoreglare corpul invata. Si pe tine te poti re-invata. Miscarea si sportul face minuni la circulatia periferica.
        Cand ai rabdare uita-te la modul finlandez (si rusesc) de bai reci alternand cu bai calde si incearca.

        • Bai reci???? Never ever never ever, pfiii, ce idei iti mai vin si tie :)))

          • deci am testat si zau ca e o diferenta. Doar citeste despre – si incearca ceva. Se poate viata fara sa fii frigurosu’ familiei (inca sunt, dar na, colocatarii nu sunt normali 😀 😀 , fiica mea trebuia barza sa o duca in Suedia dar o ratat aterizarea)

          • Barza, Suedia? Haha :))

  21. Cris

    Acest articol e ca o refulare, cred ca toate mamele simtim nevoia asta. Ma enerveaza la culme, asta cu e rusine sa plangi, vai ce urat -mooor- si nici nu intelege socru-miu cand ii zic sa termine cu astea, tot el se supara – i dont care. Am auzit multe, si nu doar de la cei mai in varsta, ci si de la mame care sunt in continua competitie: de la “sa fac analiza la lapte ca poate nu e gras si nu se satura”, la “nu esti mama daca nu nasti natural”, la “lasa ca voi ii dati sa manance bio – dati copilului mancare ca lumea”, sau “ah pe tine te ajuta sotul” (da’ cine doamne iarta-ma sa ma ajute?!), “nu o mai tine in brate ca ti se urca in cap ” e deja clasica, paine la orice masa, “cum nu ai bona? nu stii ce pierzi din viata daca stai cu copilul”, “cum nu mananca ciocolata?!, anyway, am multe la fel ca voi toate. Dopuri de urechi si indiferenta ne trebuie. Uneori imi iese, alteori nu.
    Ce-i drept, si in tara, dar si aici mai toti trebuie sa aiba un sfat.

  22. mai

    in general mi se falfaie de modul in care isi creste cineva plodul. poate sa il puna si in cap. problema e ca un plod needucat, pe langa faptul ca e imposibil de suportat, e adultul de maine pe care ma-sa ni-l lasa noua pe cap (cocalarii sunt cel mai bun exemplu).
    asa ca fapt divers, care sunt avantajele alaptatulului si purtarea pampersului pana la varsta majoratului? :))))

    • Ohoo, nu numai cocalarii. Generatia acestor copii crescuti modern, carora nu li se spune NU niciodata inca nu au ajuns adulti. Vai de ei si vai de restu’.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 253 queries in 0.488 s