Imaginează-ți că mergi într-o excursie în Tanzania. Și ăia acolo au de mâncare doar șarpe prăjit cu antene de melc sau pulpă fiartă de greier băștinaș cu cioc de prepeliță la tigaie. Și altele din neamul lor. Tu ești fan ceafă de porc la grătar și alte asemenea legume. A, și mai ești și singur pe deasupra, că nu e genul de vacanță exotică în familie.
Ce-o să faci? În prima zi, dai cu apă. Fiindcă… ce-s astea, șerpi și ciocuri de mâncare, cine-a mai auzit așa ceva?! În a doua zi, tot cu apă. Îți propui să reziști ca și coafura din reclamă. Pe vânt, pe ploaie, pe foamete, pe secete. Până când, la un moment dat, parcă îți face cu ochiul greierele ăla fiert și te aventurezi să-l guști. Mai trece o vreme până te obișnuiești cu el, mai bagi niște multă apă pe gât. Cine naiba mănâncă greieri și de ce?!?!?! Apoi, când vezi că totuși supraviețuiești, printr-a enșpea zi, parcă te-ai băga și la un șarpe, să vezi. Stingi cu multă apă și supraviețuiești. De ce ar mânca unii șarpe tot nu înțelegi, dai cu apă și trăiești. Ia uite, aproape niște versuri 🙂
Cam așa ar fi diversificarea pentru orice bebeluș. Povestea asta mi-a spus-o cineva de curând, la un curs SAMAS pe subiect (o să vă povestesc despre aceste cursuri minunate într-un articol viitor). Mi-a plăcut mult și am vrut neapărat s-o scriu, ca s-o recitesc și s-o recitim de fiecare dată când ne simțim învinse, neputincioase, obosite, nervoase. Ca să ne imaginăm cum se simt copiii noștri, când această nouă pentru ei și complet necunoscută parte a lumii li se dezvăluie cu fiecare morcov fiert. Să înțelegem, pe limba noastră, ce meciuri se joacă pe limba și-n căpșorul lor.
Legat de diversificare, mi-am făcut documentarea, însă deocamdată n-am curaj să-i dau drumul la text. Încă suntem în experimentare. Oare cât ziceați că rezistă omul doar cu apă? Și mama omului doar cu speranță?
imagine via Shutterstock, insecte prăjite
Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.
Simo
Succes cu diversificarea!Citeam mirata unde vrei sa ajungi cu povestile cu serpi si greieri 🙂 Interesanta perspectiva! P.S. Se spune ca speranta moare ultima si ca mamele au superputeri 😉
Miruna
Haha, ma si vedeai hranind copilul cu greieri! :))
Simo
Nunu,ca nu mi-am dat seama de la inceput ca-i despre diversificare.Credeam ca te-ai apucat de scris fictiune :))
Carmen
O, joy, diversificarea!
Si-acum îmi amintesc cum scuipa fiică-mea spanacul și cum nu suporta fiu-meu cartofii.
Și desigur, cum ea nu deschidea gura decât dacă făceam ca menajeria circului, facand-o să râdă și el mânca doar înconjurat de “felurite” (linguri de lemn, diverse chestii dintr-un sertar de la bucătărie).
Răbdare, asta-i cheia.
Miruna
Ma straduiesc 🙂
Alla Mese
E in regula sa te ingrijorezi. Si eu m-am documentat si am citit, iar am citit ….si asa mi se parea un balaur diversificarea asta ca am amanat-o pana pe la 7-8 luni chiar. Si a fost surprinzator in sensul ca a preferat BLW in locul piureurilor date cu varful linguritei. Desi tot “apa” a ramas baza pana tarziiiiiiu. Ai incredere in puiul tau si in instinctele tale de mama (ma rog, nu instinctele alea care iti dicteaza sa il alaptezi exclusiv pana se insoara :)))) )
Miruna
Eu acum incerc sa imi dau seama ce metoda prefera fiu-meu. Prima zi a fost un mega succes, in sensul ca eu ii incarcam lingurita si el o baga in gura. Si atat a fost. Dar nu ma las 🙂
o femeie
sa te amuzi, noi inca mancam mancare de copil. Adica atunci cand am diversificat (de fapt din sarcina) am aliniat meniul familiei cu meniul copilului (am renuntat in 2-3 luni sa fac chestii separate, mi se parea munca sisifica…).
M-a ajutat primele luni un babycook sa fierb legume la abur dar apoi faceam supe creme/ ciorbita pt noi, si separam legumele din oala, inainte de a pune sare, pisam cu furculita si puneam 2-3 recipiente in frigider. Iaurt faceam pt toata casa (luam lapte crud, fiert si pus in borcane), branza faceam la 2-3 zile, fructe am pus pe iarna inca din toamna (munca o data, si portionat pt cateva luni). Am dat un timp sucuri de legume si fructe dar am renuntat repede (pt ca storcatorul a cedat dar si pt ca am considerat ca fructul sau leguma cruda sa le consume ca atare.
Ii dadeam sa manance si singura (si munca la curatat dupa aiaa….) de ajunsesem sa aleg sa o hranesc in pielea goala si sa o bag apoi la dus si apoi sa bag si scaunul la dus 😀 – dar nu, nu am avut cohones (doar idei) sa tin scaunul de copii in cada si sa aduc acolo mancarea si copchilul :D.
Miruna
Ce idee buna! De alaptat nu alaptam in baie, dar putem adapta vana noilor cerinte :))
Miha
Laughing my … out :))) Ce bine mi-ar fi prins textul asta acum vreo 10 luni 😛
Miruna
Are sens, nu? 🙂 important e ca ai supravietuit. Any tips?
Liana
Tin si eu minte acum 2 ani cand i-am dat copilului prima lui masa diferita de lapte. Am fiert un morcov intreg, l-am zdrobit cu furculita si m-am dus la el sa ii dau. A facut niste mutrite pentru ca i se parea ciudata textura, nu mai simtise asa ceva pana atunci, dar l-a mancat pe tot!
Am avut noroc cu un copil care nu a facut niciun moft la mancare. Tin minte o intamplare de acum cateva luni cand taica-su isi luase o sticla de bors si copilului i s-a parut interesant si cerea si el. I-am dat intr-un pahar in ideea in care sa vada ca e acru si nu e bun. In schimb, el a baut tot paharul fara sa se strambe si a mai cerut :))
Miruna
A, dar si eu sunt fan bors in starea lui pura! 🙂 stie copilu’ ce-i bun!
razvan
le-as incerca pe toate, o viață avem 🙂 nu sunt fixist cu mancarea, ador sa încerc new things 🙂
Nicoleta
Tudorul nostru a vomitat cu determinare morcovul fiert trei zile la rand, apoi i-am dat dovlecel. Am facut progrese, pe asta doar l-a scuipat tot cam trei zile, ca mai mult nu rezist sa vad cum se chinuie cu greierii si cozile de sarpe :). Sarmanul, a fost atat de traumatizat incat, cand ii dadeam linguritele colorate sa se joace cu ele, nici nu le atingea, in conditiile in care baga in gura absolut tot ce prinde. Apoi m-am gandit, la naiba, ii dau fructe, macar pana se obisnuieste cu textura, apoi mai vad eu. Si i-am dat para. A fost un megahit. Apoi, dupa alte trei zile (ca in povesti) am decis sa fac o magarie. I-am pus dovlecel in castronelul din care manca para. Si micutul, cand l-a vazut, a cascat ochii si gurita plin de nerabdare. M-am simtit ca o nemernica atunci cand a luat prima lingurita si a vazut ca nu e para, parea atat de dezamagit. 🙂 Si a inghitit dovlecelul si la fiecare lingurita pe care o mai lua ochisorii lui plini de speranta parca spuneau “acum sigur o sa fie para”. Nu a fost si asa a mancat prima lui masa de legume. 3 lingurite, sa ne intelegem, dar asa de bine m-am simtit… Zilele urmatoare am repetat pacaleala, dimineata masa cu para sau mar, la 2 legume din castronelul cu pricina. S-a resemnat si mananca. Azi am deghizat si morcovul intr-o supa crema de legume cu morcov, pastarnac si dovleac din ala de placinta. Si a mancat. Ba mai mult, parea ca i-a si placut putin. Sau asa imi place mie sa cred. 🙂
Miruna
Poti patenta o noua tehnica! Esti superavansata 🙂
Nicoleta
Disperata, mai degraba 🙂
Diana
http://m.imgur.com/HnjJE0X
Astea au fost guidelines dupa care am functionat. Sunt de la pediatra fiului meu. Si da, am început cu organic baby cereal. Single grain cereal. Apoi am introdus fructele, puree. Primele au fost avocado, banane, pere, Mango si papaya.
Eu suplimentez cu un lapte praf pe care il import din Germania, si ei au si organic baby cereal. Folosesc Branduri americane, dar am încercat si cel nemțesc, si a fost ok. Holle ii zice la Brandul nemțesc.
P.S. Nu îți pot accesa blogul decât de pe internet mobil. 🙁
Miruna
Salut. A fost o problema cu el luni, dar s-a rezolvat. Probabil trebuie sa dai clear history din browser, ca sa dispara https de la adresa si sa ramana http doar.
Bianca
Frumoasa perspectiva.
Doar un comentariu: in Tanzania bucataria e destul de similara cu cea romaneasca (multa carne de vita si carbohidrati – majoritar din cartofi sau porumb).
Un loc în care este mai probabil să poți degusta greieri, este China. 🙂
Miruna
Asa a zis doamna, povestea nu e despre Tanzania, ci despre diversificare. Te-ai prins tu 😉
Davis
Ce frumos ai scris !
Am avut ocazia anul trecut sa merg in Tanzania, si cu toate ca mancarea e cum zici tu, adica altceva, as fii mers, imi place sa incerc diverse chestii.
Intr-adver nu-i de mers cu copii :))
Am un baiat foarte pretentios la mancare, cred ca ar face foamea pe acolo .
Oricum in cele din urma cred ca o sa merg anul asta
Miruna
Ei, eu am scris o poveste, dar ma bucur ca v-a placut 🙂
Lucian Hodoboc
Greieri şi şarpe poate că aş încerca, dar ar trebui să fiu mort de foame ca să mănând păianjeni…
Miruna
Da-i cu apa! :))