Există lucruri mai importante decât autostrăzile.

bord ora

Luni, ora 10 dimineața. Broscuțul ne da trezirea pe limba lui. Ne uităm la ceas și decidem că, dacă tot nu ne-am trezit să plecăm la 8 dimineața ca să evităm aglomerația, ne relaxăm, mâncăm de amiaz și mai bine mai stăm acasă decât în mașină.
Zis și făcut, multă mâncare și o mică inundație mai târziu, ne pornim la 4.30 fix de acasă. Plănuiserăm să plecăm la 3.30 cel târziu, ca să fim noi mai deștepți decât restul României. Doar că nu ne-am ținut de plan, niciodată nu ne ținem.

Valea Oltului trece cu bine, deja ne felicităm în gând, ce idee bună să plecăm mai târziu decât tot restul României!

Luni, ora 6 fix. Dăm să ieșim de pe Valea Oltului, împotmolire. Bară la bară. Coloană de mașini. Genul care stă atâta de mult și se mișcă atâta de puțin, încât șoferii au timp să oprească motorul și să se împrietenească între ei. De asemenea, am constatat că, din satele din județul Vâlcea, sunt foarte mulți plecați în Anglia, ne-am dat seama după volanul mașinilor parcate la porți. Mda, Anglia… Țara aia cu autostrăzi cu 3 benzi pe sens, în care locuiam și noi odată.

De ce nu mai locuim, soțule, remind me, please, că crap de nervi.

A, și am uitat să spun că totul se petrecea pe fond de urlete de bebeluș adorabil, care nu era prea încântat de felul în care am ales să ne petrecem după-amiaza. Dacă aș fi fost mică, aș fi urlat și eu de nervi.

Soțul -foarte zen și cu zâmbetul pe buze- îmi amintește cât de frumos a fost acasă, cu câtă familie și câți prieteni ne-am întâlnit, ce înghețată bună am descoperit.

Copilul urlă și mai tare, e clar, seamănă și cu mine la ceva: la nervii care ne fierb în vene.

-Nu ziceai tu că sunt lucruri mai importante decât autostrăzile? mă întreabă bărbatu-meu într-o încercare de a mă liniști. Adu-ți aminte ce prăjituri bune ai mâncat acasă. Și rața aia cum a fost…
Da, dar acum sunt și uscată ca o râmă, cred c-o să mă piș nisip; nu vreau să beau apă, că, deh, pe șoselele patriei nu se știe niciodată.

Luni, ora 8.27, două scutece schimbate mai târziu, oprim la Topolog, unde îmi refac glicemia cu o plăcintă cu brânză sărată și parcă altfel se vede viața. Știu că încă mai avem până la autostradă, dar traficul deja se mai eliberează. O fi de la plăcinta aia…

Nu zi hop până n-ai sărit șanțul, 10 km înainte de Pitești, iar ne oprim. În fața noastră, un Passat de Vâlcea, șoferul lucrează într-o multinațională, pe resurse umane. Resurse de răbdare ar fi un business bun în România, îi propun să înceapă, eu aș fi primul client. În spatele nostru, un Ford mic și vechi, șoferul mai puțin vorbăreț, mai mult enervat. O semăna și ăsta cu mine.

Copilul între timp a dormit vreo 2 secunde, numai bine s-a trezit cu forțe proaspete de urlat. E 8.48. Simt că nu mai rezist. Nici o cutie întreagă de Rafaello nu mă mai ajută în faza asta.

O socoteală rapidă: de la Sibiu la București sunt 260 km, dintre care 120 autostradă. Autostrada o faci într-o oră, deci mai rămân 140 de făcut în restul timpului: 4-8 ore, după caz. La dus, am mers un ceas pe autostradă și un alt ceas am stat să ieșim de pe ea. La întors, am mai stat și prin alte locuri, și la intrare pe A1.
Așadar, am calculcat, viteza media cu care am circulat în România lui 2016 e de 29km/h.

Din Sheffield în București, am făcut 2 ore 55 minute fixe.

Bărbatu-meu începe să înjure și ne umflă râsul pe toți, inclusiv pe copil 🙂

Există lucruri mai importante decât autostrăzile. Să facem o recapitulare, te rog, ca să-mi distragi atenția de la cutia cu bomboane.

Îmi trimite mama mesaj că îi pare rău, de parcă e vina ei că ne-am născut într-o țară de oameni harnici la furat.
Copilul se oprește din urlat, mă trage de păr și se uită printre gene la mine. Mai mergem vreo 10 m, mai stăm vreo 10 minute.

Încă luni, după 4ore și jumătate, intrăm pe A1.
Iar la 11 fix găsim loc de parcare în fața blocului. Șase ore și jumătate pe drum, doamnelor și domnilor. Ia ziceți, vreau să știu și pe la alții cum a fost, să nu mă simt singura norocoasă din zonă.

Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.

 

Articolul anterior

Drumurile noastre, toate!

Articolul următor

Limita dintre ce scriem (pe facebook) și ce trăim (în viață)

18 Comentarii

  1. Anul trecut mi-a fost invatatura de minte cu plecatul cand pleaca toata lumea. Sunt asa satula de statul in trafic incat prefer sa-mi aman mini-vacanta cu o saptamana :))

    0
  2. bunica cu bundita

    toata tara a fost pe sosele,au stat si s-au enervat……dar o sa fie la fel !!!si la urmatoarea mini-vacanta!Dar bucuria de a petrece cu familia,timpul acela incarcat de iubire,compenseaza toate tarile Europei cu autostrazile lor cu tot!Pupici de la bunici!!!!!

    0
  3. Alexx

    Data viitoare luati avionul.

    0
  4. Claudia

    Noi am plecat de duminică după-amiază către casă. Da, am sacrificat o zi de luni, luând un liber vineri. Chestia cu liberul vineri au gândit-o și alții se pare, că am făcut 5 ore la dus (până la Voineasa, nu Sibiu!), pe un drum cu accidente și lucrări (nicio atenționare că ar fi lucrări, se ducea vorba din gură în gură pe la șoferii coborâți până când am văzut un Dorel pe post de semafor rutier).

    Dar la întoarcere…Dumnezeule! După drumul de dus, la întoarcere era să am un orgasm…rutier, se pare :)) Am făcut pe același drum 2 ore 50 minute. E bine? Normal că nu e bine ținând cont că în același interval de timp acum o săptămână am tranzitat aproape toată Austria. Și parcă aveau și ăia ditai munții dacă nu am tâmpit eu. Dar nouă ne place Valea Oltului. Ne place Dealul Negru. Ne plac serpentinele. E ceva autohton. Așa m-am consolat…când pe un drum de 190 kilometri am stat 5 ore.

    0
  5. Larisa

    Sambata dupa-amiaza ne hotaram sa mergem la Brasov (din Bucuresti). Plecam pe Cheia (nu alege niciodata DN1 in astfel de zile). Drum ok, cam aglomerat dar nu stam pe loc. La intoarcere (tot sambata), venim pe DN1 (undeva pe la 10 seara). Cei care urcau spre Brasov stateau pe loc, coloana, se miscau la cateva minute cativa metri. Am inteles ca cel putin sambata asa a fost toata ziua. Dar sunt sigura ca si vineri si luni…poate si duminica…asa ca nu ati fost singuri intr-o astfel de situatie ☺

    0
    • Eu nu cred ca m-as duce asa la munte, oricat de cald ar fi in Bucuresti. Pentru cateva zile la Sibiu, da, merita, pentru altceva, zic pas.
      Dar si voi, cata aventura! Sa mergi si sa vii in aceeasi zi 🙂

      0
  6. Lorelei

    Depinde mult de destinatie. Noi luni dimineata pe la 9 am plecat din Vatra Dornei, facut Transrarau (senzational, recomand cu caldura), vizita si mancat poale-n brau la Voronet pe la 12, iar la 5 intram in Buzau unde ne asteptau niste prieteni sa mancam. Google maps a zis 4h52′ dupa Voronet, noi facuram 5 si un tzar ca am vrut eu sa tranzitam Bacaul.

    0
  7. Alta Miruna

    Wait… What?! Broscutul vostru va da trezirea la 10? Boierilor:))

    1+
    • :)) nu e regula, dar cam asa se intampla. Incepe sa vorbeasca si aia e. Daca incepe programul mai devreme si eu nu ma misc, adoarme la loc.

      0
  8. dia

    Eu dupa o lunga conviețuire in civilizatie stradală pur si simplu nu as mai avea răbdare? Si de asta aducem bunicii aici 6 luni pe an si toți sunt fericiti?

    0
  9. nici eu nici fiica mea nu rezistam in masina. Eu ma degradez, ea se adapteaza 🙂 asa ca drumurile noastre sunt… noaptea (sorry tati 😀 ) si scurte. Pana la 3 ani facuram 2 ore cu cateva opriri si o data 4 ore cu cu cateva opriri, vomitat si tot.

    0
    • a, si musai sa zic, noi suntem niste adulti calmi (sotul mai mult – el nu a injurat niciodata iar de claxonat l-am auzit poate de x ori).
      Bonus, sotul a lucrat in vanzari in Ro asa ca a mers la clienti prin tara cat toata familia la un loc ( ce sa ii faci daca exista industrie si in Baia mare, si in Suceava, nu numai la Bucuresti 😀 ) asa ca stie (stia!! ) de probleme si situatii si solutii 😀

      0

Leave a Reply

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 116 queries in 0.195 s

Inline
Inline