Nu facem copii pentru voi

bebelus multe maini

Există unele lucruri care nu se discută nici în familie, decât foarte restrâns, în cuplu. Există lucruri pe care nici un cuplu nu le vorbeşte până nu vine momentul potrivit. Care poate nu mai vine niciodată, dar aia e treaba cuplului, nu a lu’ mă-sa unuia dintre membrii lui.

Îmi povestea o cunoştinţă recent cum a fost într-un concediu cu familia, că a fost drăguţ, că se înţeleg tare bine şi ce armonie e la ei. M-am bucurat sincer pentru ea şi i-am urat la cât mai multe şi frumoase reuniuni. Doar că femeia mi-a povestit cum, în toiul exerciţiului armonic, noră-sa s-a supărat, căci socru-său a întrebat-o când face copii. Dar cică omul nu a întrebat chiar verde-n faţă, ci doar a bătut un apropo finuţ, vă daţi seama, cine nu-şi doreşte nepoţi. Iar fata s-a simţit lezată, ofensată, soacră-sa şi-a cerut scuze, deşi, mi-a repetat şi o cred, omul avea toată bună intenţia şi curiozitate cu privire la viaţa ei sexuală şi reproductivă.

Dragi părinţi ai noştri,

NU NE MAI BATEŢI LA CAP. (Toate apropourile fine se pun.) La fel se pun şi privirile lungi pe care le aruncaţi bebeluşilor care apar la televizor. Ori link-urile cu prunci adorabili pe care ni le trimiteţi. Sau conservele pe care ni le aruncaţi din cămară, sub pretextul că “am citit că n-ar fi aşa sănătoase pentru cei care vor să aibă copii”.

Ştim că vă doriţi nepoţi. Ştim că veţi fi cei mai fericiţi şi grozavi bunici din lume. Ştim că abia aşteptaţi unda verde să daţi iama prin magazine în căutare de căciuliţe adorabile şi pantalonaşi în miniatură. Ştim că veţi croşeta cei mai simpatici botoşei şi veţi spune cele mai grozave poveşti. Ştim că faceţi prăjituri delicioase şi că încă vă ţin oasele să alergaţi prin curte ca la maraton.

Dar noi nu facem copii pentru voi. Arătaţi că aveţi puţină încredere în noi şi lăsaţi-ne să vă surprindem. Vă veţi bucura oricum. Arătaţi că aveţi ceva respect pentru noi şi lăsaţi-ne să luăm singuri deciziile. Nu puneţi presiune, nu ne ameninţaţi cu vârsta, cu timpul, cu exemple de alte capre din vecini. Deşi copii ai voştri, suntem şi noi oameni mari. Pe picioarele noastre, cu familia noastră. Din care faceţi parte, desigur, asta întotdeauna va rămâne aşa. Însă treaba asta ţine atât de tare de numai noi doi, încât nu suportă dezbateri. Fiindcă nu vrei să te trezeşti că faci sex cu gândul la botoşeii croşetaţi de maică-sa nevestei pentru potenţiala ta progenitură.

Lăsaţi-ne pe noi să deschidem subiectul. Fie că e un zâmbet discret aruncat bebeluşului din vecini, fie că e o oprire la raionul de mobilier pentru copii. Fie că e o rată la clinica de fertilizare. Şi când îl deschidem, puneţi cât mai puţine întrebări şi lăsaţi-ne impresia că suntem stăpâni pe situaţie. Că avem noi controlul şi ultimul cuvânt. Ştim, e o iluzie. Căci, singură ea, viaţa, are control şi ultimul cuvânt în asemenea demersuri.

Vă iubim,
copiii voştri


imagine via Shutterstock, bebeluş multe mâini

Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.

Articolul anterior

Lucruri pe care nu le înţelegeam înainte de a avea copii (3)

Articolul următor

Colega mea de cezariană şi al ei kinder cu surprize

33 Comentarii

  1. Simo

    Ca bine zici!Unii au impresia ca un copil e ca o prajitura..hai sa fac o prajitura buna pentru X ca stiu ca-i place!

    2+
  2. alipety

    ooo, daaa! o sa-l trimit tuturor! e valabil si pentru prietenii si cunoscutii care asalteaza cu acelasi tip de intrebari: “dar voi cand faceti copii?” de parca i-ar creste ei!

    1+
    • Da, doar ca bunicii sunt si mai direct interesati si implicati, plus ca se si bucura mai mult decat orice prieten. Dar tot nu e ok.

      0
  3. corina

    pe mine altceva ma enerveaza. si eu eram intrebata cand o sa facem un copil iar acum ca l-am facut ne intreaba cand il facem pe al doilea, cand facem si o fetita parca am putea hotari noi sexul copilului

    1+
    • Idem si la noi. Apropouri peste apropouri, ma si simt prost fata de Tudor. Nu vreau sa creada ca el nu e de ajuns.

      3+
  4. Cristinik

    …..subscriu la enervantele apropouri mai mult sau mai putin discrete…..si mai adaug celebra fraza “voi numai sa-l faceti, ca il crestem noi!”….aha, desigur….ca, de obicei, tinerii fac copii ca sa ii “predea” altora intru crestere si educare…. eu cu fraza asta m-am confruntat cel mai des de la soacra (ai mei nu m-au batut la cap, nici nu m-au intrebat ce am sau nu am de gand)….era atat de stresanta soacra la un moment dat ca imi venea sa ii spun cateva de dulce asa, in fata, direct! era de parca ma “ameninta” – “lasa, ca dupa ce il faceti (si expresia asta ma agasa grozav…de parca il construiam din carton sau lemn de dud :|), il iau eu la tara si ti-l aduc cand se face mare!”….yep…visul oricarui parinte 😐
    nu spun ca nu sunt recunoscatoare pentru tot ajutorul pe care l-am primit de la ea in cei doi ani de cand m-am intors la serviciu…..insa, treaba asta cu stresatul copiilor sa se reproduca la ordin, e ceva de speriat…..zici ca bunicii au ei vreun ceas biologic care ticaie spre expirare…. si nu, nu merge explicatia cu lipsa de preocupare la pensie….soacra mea lucra cand ma agasa in fiecare zi practic cu intrebarea respectiva….si daca nu ma lasa memoria, cred ca incepuse cu apropourile chiar inainte de nunta 🙂
    deci, miruna, articolul tau este fix la tinta! sper sa-l citeasca si cateva mamici-soacre si sa inteleaga de ce nu e frumos sa ne bata la cap in aceasta problema 🙂

    5+
    • Auzi, dar pe urmatorul pe cand? :))))

      6+
      • Cristinik

        ….cu intrebarea asta m-au bombardat de cand m-am intors din maternitate….si mama, si soacra…..plus miile de explicatii ca de ce e mai bine sa fie doi si nu unul, impreuna cu aceeasi promisiune, de a-mi “usura povara” cresterii propriilor copii….deja cand incepe fiecare dintre mame cu astfel de pledoarii, le ignor din instinct…..si la sfarsit ma fac ca nu inteleg despre ce era vorba ;))

        1+
        • păi când încep să vorbească doi oameni cu tine, în paralele, deşi despre acelaşi lucru, să nu mai înţelegi nimic e doar o consecinţă naturală. I feel ya, sistah!

          0
        • corina

          da, si din categoria argumentelor de ce ar trebui sa fac 2 copii : “daca pateste unul ceva sa iti ramana unul” ca si cum ceva ar putea usura suferinta sau un copil il inlocuieste pe altul..vai ca iar m-am enervat numai scriind asta

          1+
          • nu intra în discuţii din astea, aberaţiile sunt nesfârşite.

            0
          • anca

            Lasă că eu am doi și m-am mai trezit cu comentarii de genul: mai faceți draga încă 2, ca primii doi vor pleca de lângă voi și sa mai rămâneți cu ceilalți doi… nici nu am mai ascultat continuarea, deja mă visam intr-un VW Bus cu gradinita după mine… faceți copii când vreți/puteți și câți vreți/puteți. În fond și la urma urmei voi îi creșteți, nu bunicii – ei sunt doar ptr vacanta. Mama & tata sunt de baza în inima copiilor! Și. .. doar ptr a clarifica lucrurile: noi avem doi ptr ca atâția ne-am dorit noi, indiferent de părerile altora

            1+
          • Lili

            Ce gandire de redus mintal..sorry, dar asta ii adevarul . La noi a fost invers, voiam un al doilea dar ni de explica ca mai bine e doar cu 1 .

            0
    • Lili

      Vai ce urasc mentalitatea asta cu : il faceti voi si il crestem noi..o detest efectiv din toti porii. Oamenii astia, o offense pt soacra-ta, dar nu au toate tiglele pe casa

      0
  5. dia

    Pe mine ma întreaba cand il facem pe al doilea-întrebări venite de la cei fara copii sau cei cu 2+ copii. Cand le spun ca probabil băiețelul nostru e de ajuns si tot probabil nu o sa avem un altul, incep sa zică ca suntem egoiști haha. Adica e mai egoist sa te bucuri de un singur copil daca atâta poti/vrei decat sa faci 2 si sa te plângi pe urma cat iti e de greu si oare ce ți-a mai trebuit inca unul. Mai aud si eu chestii cu “pe cand o surioara?” si atunci imi rotesc ochii:)) am citit o gluma macabra in trecut despre o domnita necăsătorită pe care rudele mai in vârsta o tot tachinau la fiecare nunta cu “you’re next, don’t worry”. Toate astea au încetat cand a inceput sa facă si ea asta la înmormântări “you’re next” hahaha.

    5+
    • haha, ăla era banc :)))
      mie tocmai mi-a povestit o prietenă despre o familie care are un copil de 18 ani şi un bebe mic, pe care tocmai l-au botezat. Acolo surpriză!

      2+
      • dia

        Banc am vrut sa zic, dar bun bancul:)) eu zic fiecare cu ce poate si cat poate. Eu am impresia ca oamenii sunt si răutăcioși câteodată cand te întreaba de copii si asa ma departe. In special cei ce au copii si le e chiar greu. Eu am observat înainte de sarcina cum imi spuneau cei cu copii cat de minunat e si asa mai departe sa ai copii( ceea ce chiar e!) dar cand ii întrebai de greutăți se făceau ca ploua. De cum am rămas însărcinată, au apărut chestiile de vai ce greu o sa iti fie, e frumos da, dar vai ce greu e. Deci greul era deja înainte de frumos.

        1+
        • da, când e vorba de cunoştinţe e altfel, însă şi părinţii pot pune presiune pe un cuplu. Mai ales, fiindcă sunt apropiaţi şi au şi ei nişte drepturi în familie 🙂 şi îşi doresc de numai numai. Stai să ne vedem pe noi :)))

          0
          • dia

            Eu asta cu părinții o înțeleg.. Cel puțin încerc?Acuma daca incep cu al doilea se schimba treaba?

            0
  6. Hehehehe…eu nu am ajuns inca pana la acea intrebare. Sunt blocata la cea cu maritisul :))) Oricum, de cateva ori mi s-a subliniat ca trebuie sa ma grabesc sa ma marit, pentru ca trebuie sa fac copii si timpul trece pentru mine. Say what?!?!?!

    1+
    • nu scapi niciodată. Nici când faci ca ei, nu scapi.

      Pe mine mama nu m-a întrebat niciodată când mă mărit, când fac copii, iar ea e persoana cea mai apropiată mie, cu care stau de vorbă şi etc. Când i-am arătat o rochie de mireasă care mi-a plăcut foarte mult (cu vreun an înainte de a anunţa că ne căsătorim), mi-a zis că ei îi place şi nu prea, cam multe zorzoane. Şi atât. That is it, nu tu întrebări că ce m-a apucat să caut rochii de mireasă, nu tu nimic. Respect maxim.

      5+
      • Asemenea! Intrebarile si indemnurile nu le primesc de la taica-miu sau sisters, care sunt cele mai apropiate persoane mie. Nici macar de la prietenii mei buni. Colegii de serviciu, rudele de al n’spelea grad care nu m-au mai vazut de la 10 ani, cunostinte cu care fac conversatii de complezenta… iata cine sunt cei chinuiti de problema maritisului si procrearii mele 😀

        4+
  7. Vaii, cat de cunoscute imi sunt intrebarile de genu’: “dar voi cand va casatoriti?”, “dar cand aveti de gand sa faceti un copil?”, “da’ ce mai asteptati, vreti sa treaca timpul pe langa voi?” Pur si simplu le urasc, iar celor care se baga ca musca-n lapte, cu greu ma abtin sa nu le raspund urat. Si aici nu, nu includ parintii, ei sunt un caz aparete, ci cunostintele care dau de mine intamplator pe strada, si-i aduc astfel aminte ca eu n-am facut inca un copil. Ce naiba, am doar 26 de ani, chiar atat de depasita sa fiu? Ma enerveaza la culme oamenii curiosi!

    1+
    • 26 de ani? tic-tac, tic-tac :))))))

      3+
      • muahahahaa! Apropo de tic-tac, tic tac, am mai zis unui astfel de curios ca ceasul meu biologic nu bate si nici nu am vreun interes sa ii pun noi baterii.

        2+
      • 26 jumate’, in decembrie fac 27, deci ma apropii usor usor de bariera de 30?! 😀

        1+
        • lasă, dragă lumea şi barierele, important e să ai cu cine face un copil, nu să-l faci doar ca să bifezi lista de până în 30. Deşi, na, se spune că ai mai multă răbdare etc… plus, organismul te ajută mai mult, asta e treabă ştiinţifică. Deci la mulţi ani şi multă iubire!

          1+
  8. Hmmm, faina scrisoare, dar cum sa facem sa o citeasca TOOOOATA lumea curioasa? Te rog sa adaptezi o varianta si cu: Pe cand un fratior/surioara? 🙂 In rest, toate la fel, toti parinti vor nunta cu baiatul sau fata, apoi vor nepoti, apoi mai multi nepoti si tot asa… e de inteles, zicem ca ei si facem ca noi.

    0
  9. dar de aia “si mie soacra mea imi zicea la fel si am tacut” ce zici?
    😀

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 257 queries in 0.451 s

Inline
Inline