Despre alăptatul în public – de la ruşine la ostentaţie

bebe alaptat

Era prima noastră ieşire în 3, la cafeneaua din grădina botanică. În miercurea celei de-a doua săptămâni din viaţa lui. Afară era un frig cu soare, copilul bine îmbrăcat, am luat loc pe terasa acoperită, măcar să ne mai vadă soarele un pic. Soţul a comandat cafeaua pentru el, pentru mine -apa, bebeluşul era liniştit. Până când s-a neliniştit. Şi, ghici ce, a început un pic să plângă.

Am fost convinsă că trebuie schimbat, aşa că, mi-am luat geanta pe-un umăr, copilul pe celălalt şi m-am târât prin toată cafeneaua, până la toaletă, care era taman în partea opusă de unde stăteam noi. (Nu ştiu de ce n-am trimis soţul, eu eram încă îndurerată după operaţie, probabil voiam să fac pe viteaza.) În timpul ăsta, plânsetele se înteţeau, bebeluşii nu se nasc cu răbdarea antrenată şi nici nu înţeleg dureri postoperatorii. În fine, m-am dus la toaleta pentru persoane cu dizabilităţi şi pentru schimbat bebeluşi (de multe ori în UK erau împreună aceste facilităţi). Acolo, un frig de crăpau pietrele. Plânsetele deveniseră nişte urlete cu sughiţuri. Am dezbrăcat copilul, scutecul nu era foarte murdar, l-am schimbat, urla în continuare. M-am şi mişcat greu cu nou-născut în braţe, scoate aleză, scutec, cremă, despachetează bebeluş, şterge, împachetează, adună, totul într-un frig de-mi îngheţase mie nasul deja şi nu mă dezbrăcase nimeni la pielea goală ca pe prunc. M-am panicat şi m-am învinovăţit, am zis, ce dobitoacă, să dezbraci copilul pe frigul ăsta, poate răceşte, deşteapto, şi, pac, i-am oferit sânul. Nici nu m-am gândit. Instantaneu, liniştea s-a aşternut din nou pe pământ. Asta voia micuţul meu urlăcios, doar că eu habar n-aveam, m-am prins întârziat cum e treaba asta cu nevoile copilului şi cum mama îşi dă seama după plâns de ce are el nevoie.

Atâta uşurare şi bucurie am simţit, a fost una dintre primele mele victorii în misiunea asta minunată de mamă!

Acum, imaginaţi-vă pe mine, cu-o ţîţă pe-afară şi copilul atârnat de ea, geanta de gât, defilând prin toată cafeneaua, dintr-un capăt în taman celălalt, căci eram în parte opusă şi trebuia să ajung înapoi, după cum spuneam. Nu mi-am dat seama ce se întâmplă. Eu eram fericită că pruncul e împăcat.

-Ce faceţi? m-a întrebat soţul cu o faţă cam căzută, ce-i drept.

-Uite, îi era foame la micuţ.. şi eu l-am dezbrăcat în frigul ăla. Să vezi ce frig era acolo!

-Vrei să mergem acasă?

Opaaa, stai un pic. Oare ar trebui să mergem acasă…

-Pe mine nu mă deranjează. Pe tine?

Şi-am stat să ne bem cafeaua şi apa, Tudor a adormit în linişte, iar noi am mai cerut un rând 🙂


Cam asta a fost prima mea experienţă cu alăptatul în public.


De-atunci, s-a mai întâmplat de multe ori, de foarte multe ori (inclusiv duminica trecută, la Ladies Brunch – a durat mai mult decât rezistă copilul meu nemâncat, adică peste 3 ore, eu mi-am dorit să mai rămânem şi asta a fost. Toată lumea fericită!). Scriu acest articol, nu să vă conving să faceţi şi dumneavoastră la fel, ci ca să vă asigur pe cele care o faceţi că nu e nimic ruşinos. Fiindcă am văzut în ultimele zile multe mame care au povestit pe facebook despre reacţiile nepotrivite ale celor din jur când le văd că alăptează în public.

Ruşinos e să minţi, ruşinos e să furi. Din punctul meu de vedere, ruşinos e să ţipi la copilul tău, ruşinos e să îi dai o palmă. Indiferent dacă o faci în public sau în privat. Ruşinos e cum înjură unii de faţă cu copiii lor. Să îi dai de mâncare e natural şi normal. Nu e ca şi când ţi-ai propus: yey, e ora mesei, ia să ies eu pe stradă să-i dau să sugă şi să mai prind un bronz topless cu ocazia asta!

Să fim serioşi. Toată lumea (ar trebui să) ştie că sânii au fost lăsaţi pe pământ pentru alăptat, nu pentru jocuri sexuale. Oamenii au dat această tentă sexuală, mai mult sau mai puţin murdară (deşi inclusiv sexul murdar poate fi curat. Dacă e cu consimţământ reciproc şi toată lumea e majoră, nu chemăm poliţia :P)  Bebeluşul are prioritate în faţa tuturor prejudecăţilor celor din jur. Cred că aşa a fost şi atunci cu mine, în cafenea. Nici nu m-am gândit la altceva decât la copilul meu! Aveam o bluză cu nasturi în faţă, maieu special de alăptat, acces uşor, expunere decentă, nimic extra în afară de necesar.

A doua oară când am alăptat în public, eram pe stradă, cu căruciorul. Tudor a început să plângă, deşi eu speram ca masa pe care tocmai o luase cu 20 de minute înainte să-l ţină măcar jumătate de ceas. Eah, nu a fost aşa. Eram destul de aproape de casă, mergeam la măcelar după carne. Am lăsat-o pe mama să meargă şi eu am luat-o la fugă cu căruciorul în sus (casa noastră era pe un deal). Doar că, mi-am dat seama că nu am nici o şansă să mă teleportez până acolo, aşa că, m-am băgat într-un colţ, cu spatele la trecători şi-am alăptat bebeluşul.

Mai ales când sunt foarte mici, bebeluşii tind să ceară des sânul. Înainte de a-şi forma un program, sunt foarte imprevizibili. Mai ales cei alăptaţi la cerere. Cum era al meu şi al multor altor mame, chiar dacă ele se străduiesc să facă un program. Şi încă ceva: libertatea mamei atunci când alăptează e fantastică, fiindcă nu depinde de nişte aparate de preparat lapte, sterilizatoare şi biberoane. Noi am fost plecaţi cu Tudor de dimineaţa până seara, am luat haine de schimb la noi şi toată lumea s-a simţit excelent. Nu ne-am stresat că e ora mesei, fiindcă masa era acolo oricând venea “ora”.

Ostentaţie la alăptat nu ştiu dacă există. Probabil depinde de cei care se uită. Cum interpretează. Mă îndoiesc că o mamă care-şi hrăneşte copilul se gândeşte în acelaşi timp: “Ce hot e musculosul de lângă tobogan, ia să-i fac un teasing de la distanţă folosindu-mă de copilul meu cu alt bărbat”. WTF?

Sunt însă total de acord că alăptatul ăsta în public se poate face cu mai multă sau mai puţină expunere, de preferat mai puţină. Accept faptul că unii oameni s-ar putea simţi stânjeniţi, ne cerem scuze şi îi rugăm să se uite în altă parte. Nu e vina noastră pentru felul în care se simt ei.

În final, părerile altora despre alăptat nu ar trebui să conteze. Însă le cerem şi căutăm aprobarea lor atunci când nu avem încredere în noi, atunci când nu ştim exact ce contează. Deşi, tocmai spuneam că bebeluşul e primul pe lista importanţei şi nu cred (sper) că sunt multe mame care să contrazică treaba asta.

Aştept ziua în care vom trăi într-o lume în care nu mai simţim nevoia să apărăm o stare de normalitate. O lume în care să nu fie nevoie să ne justificăm când ne hrănim puii, când ne iubim partenerii, când şi cum ne facem unghiile sau părul. Aş vrea să nu mai văd clipuri de genul acestuia şi nici articole de genul celui prezent.

Iar până atunci şi fiindcă deja m-am lungit, împart povestea alăptării în public în mai multe postări. Vreau să mai povestim un pic despre asta, fiindcă proaspetele mămici pot fi foarte vulnerabile în faţa criticilor chiar şi fără vorbe. Ştiu că eu am fost. Mâine povestesc despre cum e cu alăptatul în public în România versus UK.

Articolul anterior

10 motive de A NU ALĂPTA ÎN PUBLIC

Articolul următor

Toţi Petrişorii noştri

25 Comentarii

  1. Alex

    Vad ca nu te opresti din a ostraciza femeile cu care natura a fost mai generoasa, care au sani frumosi si isi arata decolteul cu care primesc priviri admirative. Sa stii ca si la ele se uita urat si au parte de replici taioase din partea altor femei, de obicei complexate de felul in care arata.
    Alaptatul in public provoaca dezgust pentru unii, doar nu ai pretentia sa le placa ceapa daca le intoarce stomacul pe dos. Dar nu te opreste nimeni sa alaptezi, am inteles, o sa ne uitam in alta parte. Nu inteleg insa cum poti sa te iei de femeile care merg decoltate pe strada, ca pana la urma ele nu isi arata sfarcurile, sa le arati cu degetul, sa le reduci la nivelul de “jocuri sexuale”. Pai asta denota multa frustrare, draga mea. Tu ceri toleranta, insa esti foarte intoleranta cu alte femei care nu ti-au facut nimic.

    10+
    • dia

      O da, ca Miruna e o frustrata de-asta urâta care a îndrăznit sa se ia de frumoasele purtătoare de decolteu generos!! Hahaha. Unde dai si unde crapă!! Relax people, nu are nimic nimic cu decolteurile pe care multe le purtam cu mândrie! Cat despre uitatul il alta parte, please do it!

      5+
    • Aminteşte-mi, te rog, unde am redus eu purtătoarele de decolteu la nivelul de “jocuri sexuale”. Cred că tocmai tu ai făcut-o.

      3+
      • Alex

        Uite aici de la tine citire:
        – “Toată lumea (ar trebui să) ştie că sânii au fost lăsaţi pe pământ pentru alăptat, nu pentru jocuri sexuale. Oamenii au dat această tentă sexuală, mai mult sau mai puţin murdară”.
        – ” e acceptabil dacă ai un decolteu până la buric şi se văd ambii sâni, măcar oferta e completă. Sau mai e acceptabil dacă eşti într-o discotecă, la agăţat sau topless pe plajă”
        – “Ce-o să mai facă industria p0rn0, dau Pamela Anderson faliment şi toate iepuraşele consumatoare de silicoane scumpe?!”

        Cum poti sa ceri ceva punand la colt alte categorii de oameni?
        Eh iata! Sanii au fost lasati numai pentru alaptat numai ca 99% dintre barbati intorc capul instinctiv dupa femei decoltate. Au si ele dreptul sa se imbrace cum doresc sau trebuie sa aiba un copil conectat de sfarc ca sa isi permita o asemenea indecenta?
        Adicatelea, tu ceri toleranta cand iti scoti tatele afara cu pretextul alaptatului (din partea mea, poti sa faci ce vrei) dar le arati cu degetul pe alea care isi permit extravaganta de a arata sexi, treaba lor din ce motiv. Tu ai stabilit raportul, nu eu: te-ai pus pe un piedestal (din motive chiar nejustificate, oricine poate naste si alapta) de unde arunci cu laturi in capul femeilor care adopta tinute decoltate, reducandu-le la nivelul de “jocuri sexuale”, apartinand industriei porno. Cuvintele tale, nu ale mele.

        Daca tu crezi ca jignind mai direct sau mai cu perdea o categorie de femei care nu se imbraca asa cum ti se pare tie ca ar fi normal, e calea catre succesul alaptarii in public, go ahead. Insa cele pe care tu le dai ca exemplu negativ la fiecare postare nu intorc stomacul pe dos asa cum o face o femeie care alapteaza. Nu e vina celor care sunt scarbiti de gest, e doar un reflex fiziologic. Eu cred ca nici macar nu realizezi ca e o problema sa ceri toleranta, in timp ce persiflezi niste femei pe motiv ca se imbraca mai … dezbracat. De fapt, poate ca nici nu realizezi ca si ele “e oameni”, nu jucarii sexuale, asa cum le-ai redus in toate postarile tale. Daca le lasai in pace, poate ca aveai o sansa de a fi luata in serios, dar cu ipocrizia la ea acasa, no way.

        9+
        • Alex, nu am denigrat pe nimeni. Ci tocmai am vrut ca toleranţa pentru decolteuri şi silicoane să se transfere şi la alăptat. N-am nici o treabă cu felul în care se îmbracă nimeni, dar m-am folosit de asta, tocmai ca să-mi susţin cauza. Când îţi pui un decolteu adânc, o faci cu scopul de a expune şi atrage, nu ca să mergi la biserică.

          În rest, ce să zic, îmi pare rău că într-un loc spui că poţi să fac ce vreau şi câteva rânduri mai jos că asta întoarce stomacul pe dos celor care se uită. E ceva profund greşit aici, cum de nu vezi asta?

          2+
          • Alex

            Nu e nimic gresit in ceea ce am spus. Eu, Alex, nu simt scarba daca vad o femeie alaptand, mi-e indiferent. MIE. Asta nu inseamna ca sunt de acord, sau ca vorbesc in numele tuturor. Oamenii sunt foarte diferiti, si unora chiar le e rau, le vine sa vomite sau, in cel mai bun caz, se simt stanjeniti de gestul asta. Asa cum si tu ai reactii negative la diverse evenimente aparute in spatiul public asa si ei. Oricum ai spus ca nu s-a luat nimeni de tine atunci cand ai alaptat in public, deci nu e cumva o pseudo-problema? Da, bebelusul e pe primul loc PENTRU TINE, dar de ce astepti ca oamenii care nu sunt de acord cu asta sa nu mai simta dezgust? Putina consideratie fata de oameni nu strica. Un loc mai ferit si o acoperire pentru sani ar putea sa impace si capra si varza. Nu o sa poti schimba reflexul de voma al unor oameni scriind niste postari despre cat de buna e alaptarea si cat de nesemnificativ este deranjul produs unor stomacuri mai sensibile. Din contra. Si nu vreau argumentul ala ca altii se p-sa pe strada, ca unde ajungem? Daca vrei consideratie din partea lor, incearca sa te pui si in locul lor.

            Ai vrut sa iti sustii cauza injosind niste femei care isi scot decolteele pe afara in mod inutil din punctul tau de vedere, comparativ cu tine care alaptezi, si ti se pare ceva mult mai important, chiar daca nu are nicio treaba una cu alta. Daca ai vrut sa spui altceva, ti-a iesit tare rau.

            6+
  2. Andreea Ilie

    Mie personal mi s-ar parea f incomod pentru mine sa alaptez de fata cu barbati din familie, din anturajul nostru. Este ciudat sa iti expui sanii de fata cu sotul prietenei tale de exemplu, egal ca o faci ptr ceva natural,firesc. Asa cum nici cu toplessul nu am fost confortabila vreodata. Cum ar fi sa faci topless langa barbati prieteni si sa n-ai nicio jena dar cand iesi de pe plaja si intra din greseala peste tine cand iti schimbi bluza incepi sa tipi si sa te acoperi? Ciudat,nu?

    4+
    • Confunzi circumstanţele. De topless nu are nimeni nevoie, nu moare nici un bebeluş de sete ori de foame, e ceva ce femeia alege să expună. Când e vorba de alăptat, femeia alege să nu-şi înfometeze copilul. Ceea ce e mult diferit.

      Însă înţeleg perfect faptul că te poţi simţi inconfortabil să alăptezi în faţa unui prieten de familie, al tatălui sau socrului tău. Cred că e important ca şi mama să se simtă bine şi în siguranţă când alăptează. Deşi aş vrea să nu mai există aceste motive, te înţeleg perfect.

      2+
      • Andreea Ilie

        Da, situatiile sunt,desigur, diferite. Ideea era doar de a compara situatiile in care iti poti arata sanii in public si de ce vad eu chestia inconfortabila in asta.

        Eu nu fac topless oricum. Dar zau daca m-as simti confortabil sa stea un prieten din familie de fata cand alaptez in conditiile in care pana atunci nu am permis sub nicio forma sa mi se vada sanii (nici bluze decoltate nu mai port demult). Si cred ca nici sotul nu s-ar simti confortabil. Egal ca vorbim de o nevoi3 de baza. Si pipi si caca sunt nevoi de baza si totusi, cautam intimitate sa le facem,nu?
        Nu cred ca e asa dificil sa gasesti un pic de intimitate ca sa alaptezi (chiar daca vorbim de o esarfa peste, nu cred ca e chiar asa mare deranjamentul ptr bebe) asta daca tu, ca mama, nu esti comoda cu asta.

        4+
  3. Carmen

    I-am întrebat acum ceva vreme pe bărbații din cercul meu de apropiați ce părere au despre alăptatul în public. Au răspuns fără excepție, atât cei cu copii cât și ceilalți, că li se pare normal și că au încercat să ofere mamei o oarecare intimitate depărtându-se ușor și neprivind acolo. Omulețul trebuie hrănit, își ia “happy meal-ul” ,ce este deplasat în asta?
    Nu știu ce se oripilează atâta unii, vezi pe stradă sau în media la sâni și sfârcuri câte vrei, dacă alăptează o mamă și nu se vede mai nimic imediat se inflamează careva.

    5+
    • Carmen, e un răspuns politicos. nimeni nu va spune, întrebat fiind, că e deranjat, că devine automat un monstru care împiedică alimentația copilului și vrea ca acesta să moară.

      9+
    • mie chiar mi-a spus un prieten bun că el niciodată nu s-a gândit la treaba asta… cu alăptatul în public, până nu ne-a văzut pe noi. Era foarte uimit omul, cum de nu a mai văzut ceva atât de normal şi firesc, uimit în cel mai bun şi rău sens deodată!

      0
  4. Radu-Mihai

    Dumnezeule! Credeam ca siblondelegandesc si-a stiut sa-si aleaga un sot bun, dar m-am inselat. Si-a luat unul care doar a facut copilul si gata, de ajutat, o ajuta din parti. Iti inteleg fustrarea.
    In alta oridine de idei, sa stii ca nu din pudibonderie se retrag barbatii de langa o femeie care alapteaza ci din respect. Vrea sa-i acorde puiului de om liniste pentru a papa fara a-l perturba.
    Din pacate sau din fericire, depinde cum privesti problema, omul, in majoritatea cazurilor barbatul, e un “animal” sexual asa ca prefera sa se retraga in cazuri de genul asta.

    2+
    • Dragă Radu, când s-au terminat scuzele, o dăm pe asta cu “bărbatul, un animal sexual”. Credeam că poţi mai bine.
      Mai ales, că ţi-ai dat seama aşa, de printre rânduri, că bărbatu-meu doar la sex e bun, iar tot eşti dezamăgit, fiindcă tu ai impresia că un soţ bun e un fel de sclav sau cum?
      Dacă eşti însurat, cinste nevestei tale!

      1+
      • Radu-Mihai

        Nu, n-o dam pe aia cu “barbat – animal sexual” o dam pe alta, “OM – animal sexual”, dar tu ai ales sa intelegi ce-ai vrut tu. Sotul nu trebuie sa fie un sclav, dar ce sa inteleg daca te plangi pe blog ca putea sa te ajute, dar n-a facut-o. Un fel de “bate saua sa priceapa iapa”?

        1+
  5. alex

    Ptii, Doamne! Pai daca si barbatii sunt prosti sa nu spuna adevarul atunci cand ii intrebi ceva pe fata, atunci problema este a lor. Eu nu ma supar daca imi zici ca nu iti place cand si daca imi alaptez copilul, pur si simplu te poti intoarce tu sau eu cu spatele si rezolvata problema. Eu am alaptat in parc, in cafenea, acasa cand aveam in vizita prieteni, la socri acasa. Totul e sa stii cine e mai important pentru tine in acel moment si sa te comporti ca atare. Nu am fost privita niciodata cu dezgust, dezaprobare sau alte sentimente negative/grimase pe fata. Din contra. Dar si eu am stiu sa vorbesc cu cei prezenti, sa le explic ce si cum, sa inteleaga procesul de hranire a unui copil hranit exclusiv la san (macar pana la 6 luni) si am primit numai reactii pozitive. Culmea, de la acei barbati care tot ziceti ca se simt “agresati” vizual. Wow! Miraculos, nu?! In plus, am si fost incurajata sa fac asta in continuare.

    4+
    • Cred că depinde foarte mult de cercurile prin care te învârţi. Eu nu am simţit nici o privire ciudată asupra mea. Ori nu m-am simţit, că, vorba aia, aveam lucruri mai importante de făcut 😛

      0
      • alex

        Nu numai cercurile in care te invarti conteaza, ci si sa stii sa ii educi pe cei din cercurile tale mai apropiate, cum ar fi familia, prietenii si cunostinte. Nu zic sa ajungem la polemici, dar informatia trebuie sa circule, sa se “lumineze” si cei care nu stiau/au uitat cat de important e alaptatul pentru copil, dar si pentru mama. Ma bucur sa citesc articolele tale pe acesta tema si sa vad sustinere, desi si critici (unele stupide de-a dreptul). Intotdeauna copilul e pe primul loc, cui nu ii place, problema lui/ei. As aminti doar atata: si ei au fost copii la randul lor si multi au fost alaptati. Credeti ca inainte isi punea mama poala-n cap ca sa va poata alapta? Mergea la WC, in boscheti sau mai stiu eu unde?! Nu prea cred.

        0
  6. Nicu

    Cred ca era recomandat sa te plimbi cu copilul prin gradina botanica si nu sa-l duci la cafenea …..

    3+
  7. Gaelex

    Biberonul, o tehnologie necunoscuta inca in secolul 21…

    Altfel, nu pot sa nu remarc cat de des este repetat ca era un frig asa si un frig pe dincolo. Deci copil de 2 saptamani, cu sistemul imunitar la pamant, scos afara…

    Si prostia e rusinoasa, mai rusinoasa decat alaptatul in public cand n-ai auzit de biberon, sticle termoizolate etc. etc.

    Alaptatul este foarte OK, toate studiile il lauda. Dar nu in mijlocul unei cafenele sau in vreun mijloc de transport in comun. Ce fel de masa este aceea in zgomot, praf, stres, poluare? Se creaza niste obiceiuri alimentare foare nesanatoase pentru copil.

    3+
    • aoleu, am uitat să nu scot copilul afară până la 6 săptămâni! Şi să vezi, culmea, n-a păţit nimic! Doar a respirat nişte aer curat, de grădină botanică. Şi ca să îţi confirm ce mamă denaturată sunt, îţi spun în continuare că prima dată l-am scos la plimbare când avea 5 zile, tot pe un frig de crăpau pietrele. L-aş fi scos şi mai repede, dar nu mă puteam eu mişca de dureri postoperatorii, aşa că îl scotea taică-său câte puţin în curte. Inconştient şi el, nu?

      Corectări: 1. De unde ai tras tu concluzia că la 2 săptămâni copilul are sistemul imunitar la pământ? Că nu are voie afară, în frig? Doar nu îţi imaginezi că l-am dus în pantaloni scurţi. (Copilul e bine să fie scos indiferent de temperatură – exceptând amiaza pe caniculă-, pe vânt, ploaie, ninsoare, soare. Le-am făcut pe toate.)
      2. Dacă ai avea măcar o vagă idee despre bebeluşi, nou-născuţi etc, ai şti că biberonul nu e recomandat celor alăptaţi la sân la început, nici măcar suzeta, tocmai fiindcă se lenevesc şi ajung să refuze sânul. Deci da, exclus biberon în secolul 21, dacă vrei să-ţi mai ia copilul sânul, să sugă şi să stimuleze astfel continuitatea secreţiei lactate.

      3+
    • alunelu

      – Sistemul imunitar beneficiaza de pe urma alaptarii
      – Biberon la copil de 2 saptamani, chiar cu lapte de mama? Big NO-NO
      – Gradina Botanica nu e acelasi lucru cu poluare, zgomot, praf, stres

      6+
    • dia

      Gaelex, s-au schimbat un pic vremurile de cand ai noștri nu ne scoteau in primele luni din casa.. Nici lăuza nu cred ca ieșea in primele 6 saptamâni.. Asta ca medic ți-o spun..

      2+
      • Asta cu nescosul copilului din casă vine de pe vremea în care nu existau vaccinuri, medicamente, etc. Nu are nici o legătură cu secolul nostru. Ba dimpotrivă, acum recomandările sunt de a scoate copilul pe orice vreme, îmbrăcat adecvat. Dacă îl ţii înfofolit sub un glob de cristal, ghici ce va păţi la prima ieşire?

        0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 160 queries in 0.326 s

Inline
Inline