Sunt românii din UK mai fericiți decât cei din România?

Zilele trecute, cineva posta această întrebare pe facebook, pe un grup cu români în UK:

romani in uk1

Mi s-a părut foarte bună întrebarea, mai ales fiindcă se referă la ceva de care atât de mulți se feresc să vorbească: FERICIREA.

Știți, sunt de azi-mâine 4 ani în UK. Sunt cu iubitul meu, singurul și puternicul motiv care m-a adus aici. Că nu muream nici de foame, nici de frig, doar de dorul lui muream… Și, de fiecare dată când cineva mă întreabă dacă mă mai întorc în România, e automat acolo o întrebare despre câți bani câștig, nu despre câte sărbători am pierdut. E despre ce mașină conduc, nu despre cât cheltui pe avioane.

Noi ne întoarcem acasă, le spun.

Daaa??? De ce???

Păi nu ne place.

Cum adică???

Nu ne place. Adică, nu suntem fericiți.

Și nu mă înțelegeți greșit, sunt cea mai fericită că îl am pe el aproape, că nu mă bate săptămânal 😛 și că mi-a ieșit treaba asta cu iubirea mult mai bine decât dacă aș fi plănuit. Sunt mega fericită că am avut curajul să risc, că am lăsat toată viața mea, am reinventat o altă Mirună, mai câștigătoare, mai iubită, mai vie. Dar, împreună, nu suntem fericiți. Nu ne găsim locul, deși avem job-uri stabile. Nu ne place mâncarea, deși frecventăm restaurantele cele mai bune. Nu ne plac oamenii, deși nu ne învârtim în cercuri primitive.

Da, câștig mai mulți bani decât probabil 90% dintre colegii mei rămași acasă. Precis și muncesc mult mai mult decât ei. Da, îmi permit să-mi cumpăr o limuzină de lux și, cu toate astea, conduc o mașină care valorează mai puțin decât chiria noastră pe-o lună.

Da, Anglia a venit și cu avantaje. Am crescut mult și am învățat o grămadă. Inclusiv să gătesc bine 😉 Soțule, depui mărturie! Pe parte profesională, îmi place fiecare zi și nu-mi e greu să mă trezesc dimineața. Pe parte personală, îmi place și mai mult: sunt împreună cu iubirea vieții mele, zilele ne sunt pline și vii. Însă mai este o parte, cea socială. Unde, parcă nu existăm pe o hartă a lumii… Deși, tot mai avem câte-un prieten bun pe aici, pe colo, prin punctele esențiale. Însă familia nu poate fi înlocuită cu nimeni altcineva. Iar tot liniară e viața noastră.

Culmea este că majoritatea răspunsurilor date de români era pe același ton: suntem mulțumiți, ne permitem concedii în Spania, dar… fericiți? Parcă nici chiar așa.

romani in uk

Alte răspunsuri ale românilor din UK:

Alex: niciodată nu te vei simti ca acasa si cat de dura ar fi fost viata acasa iti lipsesc momentele petrecute cu cei dragi! 😉

Cristina: esti fericit daxa ai pe cineva drag cu tine dar nu vei fi niciodata 100% fara familie lasata in urma in tara

Daniela: Eu da, asta pentru ca am langa mine persoanele cele mai importante pentru mine ! De distrat, avem si aici unde !!!

Iuliana: Cred ca fericirea are si ea un pret, fie ca o traim aici fie ca acasa.Nu poti fii pe deplin fericit cand ai lasat acasa familia , prietenii etc.Aici suntem impliniti dar nu pe deplin fericiti.

Lavinia:  Nimeni nu este fericit departe de casa si de familie. Nicaieri nu e mai bine ca acasa.

Sorin: pentru majoritatea asta e fericirea. haha, ce fraier e ala, si eu am BMW. din Romania a emigrat cu preponderenta pleava sau elita. p-aia nu ii vezi aici. foarte putini de mijloc, cu aspiratii de dezvoltare ca individ si cu idei de integrare. cei mai multi inca isi fac socoteli cat au castigat saptamana trecuta in lei.

Cezar:  și eu când am venit în UK am venit pe un post de necalificat la betoane. Și datorita ambiției am fost promovat pana la funcția de inginer, pe un salariu ” de neam prost ” -adică foarte mare. Am familia aici, am adus și multi prieteni. Asa și? Părerea.mea sincera sincera este ca prietenii mei de acasă sunt mai fericiți decât cei pe care i-am carat eu aici. Sistemul asta bine pus la punct cu thank you,sorry, please etc. Și faptul ca efectiv nu am unde sa ma pish. Și dacă ma mai prinde pisarea în trafic și mai rău. Ma simt un roboțel sincer…Totul e atât de previzibil repetitiv și tot asa. Un om plin de viata simte nevoia sa se aranjeze zilnic, sa iasă peste tot, sa vorbească etc etc. Aici oamenii își pierd aceste calități și se închid în ei. Multi devin falși și foarte falși. Asta e ceea ce vad eu.

 

 

Eu: Într-o zi, ne întoarcem acasă. Poftim, negru pe alb.

Articolul anterior

A ști sau a nu ști sexul copilului

Articolul următor

Respectul nu are vârstă

47 Comentarii

  1. Stii tu, Miruna, uneori simt furnicaturi cand iti citesc unele texte. Tot asa si acum, deci nu pot fi foarte coerenta. Eu am visat cativa ani, sa plec, sa experimentez viata dintr-o tara vestica. Si tu, cu sinceritatea ta, cum imi intorci iluziile pe dos. Scrii tare bine si tare cu suflet. Mihnea al meu tocmai spune ca nu ar putea sa traiasca in alta tara, dar eu mi-as dori asta pentru el. Si ca sa schimb tonul, ti-ai dus la indeplinire dorinta de a gati bine, uite asa tot invata omul. Si sa vezi, cand veti fi trei te experimentezi si mai mult! Mi-a placut si cum a scris Cezar despre dorurile lui. Cand veti veni acasa, poate va stabiliti in Bucuresti?

    0
  2. alipety

    felicitari pentru bebe, nu stiu daca ti-am transmis!

    eu m-am intors ( provizoriu) in tara, ca sa ii fiu alaturi sotului cat isi termina studiile…intre timp m-am apucat si eu de a 2-a facultate.
    dar nu-mi gasesc locul, sunt extrem de nemultumita si revoltata, mereu fac comparatii intre aici si acolo.
    citeam in articolul tau ca ii lipsesc traditiile, mirosul etc. cred ca ii lipseste copilaria…sau acea senzatie de pe vremuri, cand erau mai putine griji, cand erau alte vremuri. caci nici traditii nu mai sunt, nimic natural nu mai apucam sa mancam, chiar si peisajele sunt diferite…s-au schimbat multe si in Ro.
    eu nu sunt fericita aici si abia asteptam sa ne terminam studiile sa fugim in lume, din nou 🙂

    acasa este unde sunt eu in acel moment, nu conteaza tara, continentul.

    iti dorescc sa ti se implineasca visul si sa va intoarceti acasa, sa fiti fericiti!

    1+
  3. A, si tot scrie presa noastra despre occidentali care se stabilesc in Romania, ca s-au saturat de atatea reguli si predictibilitate. La noi este pitoresc si aventuros. Si ma mai gandesc eu, ca isi pot permite mai usor sa demareze afaceri, sa cumpere case mai bune,etc. Ultimul exemplu despre care am citit este satul Richis, de unde altundeva decat in Jud. Sibiu, unde locuiesc cam 20 de familii de straini: olandezi, germani, americani, parca si britanici. Mi-ar placea sa vad satul acesta.

    0
  4. Fericirea nu va lipseste pentru ca traiti in UK. Fericirea nu este o traire care sa se instaleze si pe care sa o duci bine-merci, este ceva care dureaza doar clipe. Da, va e dor, dar asta nu se cheama “nefericire”. Nici in Romania viata nu e facuta doar din apusuri spectaculoase, cantec de greieri si miros de cozonaci. Pe ici, pe colo, mai apare o functionara de la posta, niste manele asurzitoare intre blocuri, trotuare pline de zloata…si lista e foarte lunga.

    2+
  5. Mihaela, tot ce pot să-ți spun e că realitatea e diferită în funcție de ochii care o privesc și inima care o simte. Binele nu e un bun colectiv. Important e să încerci, să vezi ce ți se potrivește ție, unde ești tu mai fericit.
    Noi am încercat. Și nu ne-am găsit încă locul. Până începe pruncul școala, avem tot timpul să-l găsim.
    Cert e că nicăieri nu aleargă câinii cu covrigi în coadă, indiferent de naționalitatea lor.

    alipety, sunt conștientă că garanții nu există, că întoarcerea în țară nu ar fi chiar floare la ureche. Ne e greu cu tot greul de aici, dar ne-am învățat și cu binele, cu autostrăzile, cu locurile de parcare etc…

    Sper să-ți găsești locul cât mai curând și sper ca locurile voastre să fie apropiate…

    Ioana, știu ce zici. Însă momentele alea de fericire simt că ar putea fi mai dese. La asta lucrez 😉

    0
  6. Sandra

    Acum 11 ani cand am plecat din Ro stiam sigur ca eu nu voi ramane pe partea cealalta de ocean. Multi radeau de mine, ziceau ca voi creste mare si imi voi schimba parerea. Am crescut mare, m-am asezat chiar si la casa mea cu sotul meu tot roman si pot zice ca traim ce unii ar numi ‘The American Dream’. Dar totusi si noi ne gandim ca nu suntem fericiti cu America asta, cu distanta, cu viata sociala, cu cultura, etc. Zicem ca ne vom intoarce in Europa sa fim mai aproape de ‘casa’, sa putem da si noi o fuga de sarbatori fara sa fim decalati cu 10 ore din cauza fusului orar si sa stam 15 ore pe avioane. Dar oare cand? Ce/cine ne va impinge de la spate sa lasam confortul si salariile de aici? Mai ales daca stiu ca familia mea va ramane totusi pe partea asta de ocean. Eu zic ca voi, cei din UK sunteti totusi mai fericiti decat romanii din SUA/Canada. Iar pentru romanii care inca sunt in Romania, le pot spune ca “the grass always seems greener on the other side” dar nu si este. Avea sotul meu o vorba: “toti romanii trebuie sa plece din Romania ca sa isi aprecieze tara si dupa aia sa se intoarca s-o faca un loc mai bun”.

    1+
  7. Nu am mai scris continuarea dialogului. Urmatoarea intrebare, imediat dupa “de ce “, este “cand va intoarceti?”.
    Si noi, ca voi. La un moment dat… 🙂

    0
  8. Prietena mea din copilarie locuieste de multi ani in UK, e casatorita cu un englez si au un copil impreuna. Concediile si le petrec in Romania, iar el insista sa se mute aici si e hotarat sa invete romana. Motivul: zice ca ii place tara noastra ca si clima, peisaje, fiind un tip care petrece mult timp in natura, in plus, considera ca romanii sunt mult mai apropiati unii de altii, ca pastreaza legatura cu familia, cu prietenii. Prietenul lui cel mai bun, care a vizitat si el Romania, a confirmat toate aceste lucruri. A zis ca desi are un job bun in UK, calatoreste foarte mult datorita jobului, sta mult prin hoteluri, el si cu sticlele de bere si se simte de multe ori singur.

    1+
  9. Diana

    Da, sunt fericita in UK. Sigur, imi este dor de familie, de prieteni. Da, devin nostalgica cand ma gandesc la copilarie, uneori imi este dor de Bucuresti. Dar dupa 7 ani petrecuti aici am un job care imi place foarte mult, am prieteni aici, viitorul meu sot este aici. Am gasit si hobby asa ca weekendurile imi sunt (prea) pline. Mi-am gasit locul. Singura mea umbra de indoiala in ultima vreme este ca au aparut tot mai multe discutii despre imigranti, depsre cum UK sa iasa din UE samd. Simt ca incepe sa apara o ostilitate tot mai mare in presa pentru imigranti, desi personal la servici de exemplu toti colegii mei sunt deschisi. Daca voi pleca, voi pleca in alta tara dar nu in Ro. Stiu sigur ca nu ma mai pot adapta din nou acasa.

    1+
  10. Multumesc pentru comentariu. Ma bucur ca ti-ai gasit locul si oamenii. Trebuie ca e minunat!

    0
  11. thea

    Am aceleasi sentimente ca tine! Am plecat din România din aceleași motive ca tine si NE vom intoarce cu siguranță!

    0
  12. De ce si cand. Nu ma poti lasa asa acuma… :))))

    0
  13. Oana

    Da, sunt fericita in UK; ma simt siguranta din toate punctele de vedere; e un sistem care respecta rezidentii, oamenii au decenta si sunt educati – multi dintre ei – si civilizati.
    Sunt de 9 ani in UK; nu ma mai regasesc in hahaiala inutila, formele fara sens si conventionalitatea romaneasca. Am crescut intr-o Romanie unde, de exemplu, mergand pe strada puteam fi “pipaita” in amiaza mare de indivizi pe strada; si nu numai eu. Si acum cand merg pe strada si trec pe langa un grup de indivizi dubiosi ma ia cu fiori. Sa ma intorc si sa dau ocazia si copiilor mei sa treaca prin asa ceva? Nope.

    1+
  14. Alexa

    Eu nu am fost fericita nici in tara, nici in strainate. In tara lucram la o multinationala, aveam parte de excursii frumoase, de sanul familie, si de putinii prieteni ramasi in tara. Si totusi ceva lipsea, mai ales din miracolul pe care-i atragea pe cati mai multi sa plece. Si-asa ne-am hotarat sa mergem in Germania, sotul cu job si eu fara. Dupa aproape doi ani, inca fara job. Stresul si viata rece de-aici, nu se compara cu ce-am trait in Romania. Inclusiv faptul ca in Romania am trait mai bine cu 2 salarii decat aici cu unul, ca nu ne mai permitem excursii la mare, decat cele din Romania. E cumplit. Iar acum bineinteles ne intoarcem, dar cu un gust amar. Pt. ca in tara majoritatea prietenilor mei au plecat si unde-au plecat sunt singuri. Noi nu mai suntem impreuna. Si nu inteleg de ce toti pleaca din tara daca dincolo nu sunt fericiti si de ce nu se intorc? Cat de rau poate sa fie sa stai in tara, sa incerci sa construiesti ceva acolo, alaturi de familie, de prieteni? Conducerea e groaznica, conditiile sunt rele, dar in strainatate ce faci? In afara ca poti castiga bani, te simti un izolat, nu faci nimic in randul comunitatii, pt. ca nu faci parte din ea. Imi vine sa-i chem pe toti romanii cu disperare sa se intoarca inapoi. Romania e goala fara ei.

    0
  15. Oana, imi pare rau ca ti s-a intamplat faza cu pipaiala. Eu nu am patit niciodata. De curiozitate, locuiai in Vasui? 😉

    Alexa, si eu cred ca poti si in Romania castiga niste bani decenti. Doar ca, pe multi ii apuca harnicia dupa ce trec granitele.

    0
  16. hehe, cu cat esti de mai mult timp plecat, cu atat ti se estompeaza niste amintiri si idealizezi trecutul
    eu nu m-as mai intoarce in Romania niciodata, de altfel, o sa continui sa merg o data pe an cat imi traiesc parintii, apoi nu mai calc. numar zilele pana voi renunta la cetatenia romana
    fericirea nu tine de tara in care esti. eu m-am simtit fericita si in Ro, sunt fericita si in Olanda. dar in Olanda sunt de o mie de ori mai fericita 🙂
    in UK nu m-as muta, avem o parte din familie acolo, mie mi se pare cumva gloomy, nu’s cum sa zic, tu stii mai bine 🙂
    cu toate astea, nu cred ca-ti doresti sa dai copilul la scoala in Ro…

    1+
  17. Valeriu

    Vai, vai, vai ce discutii. Incredibil, inca exista oameni care vor sa fie fericiti! Ahahahahahha :))

    Fericirea e ca Mos Craciun, e dragut dar e pentru copii.
    Peste tot vor fi probleme, nu exista loc sau situatie fara probleme. Problemele nu se rezolva niciodata ele doar se schimba si evolueaza. Uneori nici moartea nu poate rezolva toate problemele.

    Din mommentul in care hotarasti ca nu vrei sa fii fericit si devii constient ca problemele nu se vor termina niciodata incepi sa traiesti in termeni omenesti. Culmea e ca cei mai “fericiti” oameni sunt aia care nici macar nu-si bat capul cu fericirea. 😀

    Nu uitati ca viata e ceea ce se intampla in timp ce voi va faceti alte planuri.

    1+
    • Gabi

      Valeriu, Bravo. Sunt de acord intru totul.
      Miruna, ceea ce încerca Valeriu sa zică e ca fericirea nu se caută, se trăiește. Dacă stai sa supra-analizezi Îți dai seama ca nu ești fericit niciunde și din momentul ăla totul e compromis. Nu îți găsești locul și vrei sa schimbi ceva.
      Te muți din tara, te muți înapoi etc.
      Uneori spargi tiparul ăsta numai scriind articole pe blog sa te convingi de ce decizie buna ai luat. E și asta o soluție

      0
  18. Diana, nu inteleg cu ce te deranjeaza cetatenia romana. Ori nu mai ai loc de ea in pasaport?
    Cat despre scoli, in UK, costa £800 sa-ti dai copilul 3 zile la cresa cu program intreg. In Olanda o fi gratis…

    Valeriu, fericirea e doar pt copii? Cam trista filozifie…

    2+
  19. andreea

    Eu sunt fericita peste ocean! si afirm asta cu incredere. Au trecut 6 ani de cand sunt aici. Sunt implinita pe plan familial si profesional.. cu prietenii apropriati pe care i-am lasat in tara tin legatura.. culmea e ca jumatate din ei au migrat deja si doar 2-3 sunt siguri ca vor ramane in tara.. cu parintii vorbesc zilnic si ne vedem de cateva ori bune pe an.. si nu cateva zile.. da, imi e dor si mie de mirosuri.. mai ales acum cu toamna.. mirosul de frunze si de fum:) dar asa cum a scris cineva mai sus, aceasta a fost mai mult copilaria.. o perioada inegalabila si fara grija.. cand ma gandesc la perioada in care am lucrat in domeniul meu in tara( domeniul medical) si cate de gri a fost totul.. nici nu as putea concepe acum sa o pornesc de la capat acolo.. dupa ce am fost intr-un sistem organizat.. ca la urma urmei, asta o sa imi ia mult mai mult timp decat mirosul frunzelor:)) sacrificii vei face mereu cand pleci din tara ta.. cel mai mare va fi familia.. la mine, cel putin, parintii mei sunt fericiti pentru mine ca reusesc sa imi fac meseria intr-un mediu bun.. ca nu ma vad stresata si frustrata.. cred ca depinde mult si de ce faci in tara…

    0
  20. Andreea, esti o norocoasa! Merci pt mesaj, e incurajator sa auzi si povesti fericite 🙂

    0
  21. Nu cred ca sunt mai fericiti, doar cred ca au mai multi bani!

    0
  22. Nouă ne e bine în Germania. Fericiți? Eu nu sunt, dar cred că mama mea ar fi murit oricum, chiar dacă aș fi fost în România. E unul din motivele care-mi dau noduri în gât, ce-i drept…
    Familiile ni le vedem probabil cam la fel de des pe cât am fi văzut-o și în România. OK, poate nu ATÂT de des, dar am crescut amândoi independenți.
    Amici, avem. Prieteni, nu – nu mai legi prietenii noi la 35+, cât avem noi. Dar faptul că trăim într-o țară civilizată din toate punctele de vedere compensează alte aspecte. E important să trăim în mai puțin stres, la job să primeze calitatea muncii și nu pilele, să mergem la medic relaxați, încrezători și fără ”plic”.
    Viața e pur și simplu mai simplă, î toate aspectele. Și, prin ricoșeu, mai plăcută.
    Nu ne mai dorim niciunul să ne întoarcem. In the end, cum spunea o cunoștință de-a mea, integrarea e o chestiune de voință; cine vrea să se integreze, o face. Cine nu, nu. E foarte simplu și niciuna din variante nu-i greșită 🙂

    0
  23. Ioana

    Ma regasesc in ceea ce ai scris tu aprope in totalitate ca si perioada petrecuta aici si viata sociala numai ca noi lucram in domeniul bancar fix in buricul buricului… The City of London. Si totusi… inteleg ce spui 🙂

    P.S. Ti-am furat si fotograful de nunta 🙂

    0
  24. Intotdeauna am crezut ca viata in Londra ar fi mai usoara, daca as avea mai multi bani castigati mai usor.
    Si casa de piatra! 😉

    0
  25. copilashatena

    De ce nu mai incape cetatenia romana in pasaport?

    Simplu: pentru ca avem timp – nu avem timp trebuie sa mergem 400 x 2 km pina la Consulatul roman (ca nu poti merge la orice consulat vrei, desi ar fi unul in 70 de km) numai cu programare (in citeva luni, ca-s foarte solicitati), pentru ca minunatul de pasaport romanesc costa 100 de euro vs 15 euro unul german, pentru ca traducerea a 2 rinduri “Subsemnatul are domiciliul in Germania” costa la Consulat 80 de euro si dureaza 3 saptamini, pentru ca poza biometrica se face numai la Consulat vs fotomatul de 5 euro de la Kaufland, pentru ca pasaportul se da pe 5 ani pt adult vs “forever” nemtesc sau pe 3 pentru copii vs 6 ani nemtesc, iar mai nou pentru copii se dau numai temporare pentru 1 an. Pentru ca trebuie sa stai sa astepti ca ultimul om la usa consulatului pina doamna/ul consul isi bea cafeaua, pentru ca trebuie sa explici pina nu pricepe unui analfabet care iti da chitanta pentru plata pasaportului ca nu tu trebuie sa semnezi pentru ca le-ai dat banii ci ei, ca i-au primit. Si asta an de an, daca ai norocul ca fiecarui membru al familiei sa-i expire pasaportul diferit.
    Pentru ca de fiecare data cind ai de-a face cu functionari romani iti vine sa dai cu cetatenia romana de capul lor pina or pricepe ca sint functionari in slujba cetatenilor romani. Sau de capul tau pina pricepi ca nu trebuie sa te enervezi, e mininat sa fii cetatean roman.

    De aia.

    0
  26. Valeriu

    Da, fericirea e doar pentru copii pentru ca ei sunt singurii ce nu o cauta ci o traiesc.

    2+
  27. Stati linistiti ca nici acolo nu fug cainii cu covrigii in coada!

    0
  28. Cristina

    Sunt din Sibiu, ca si tine. Am studiat la Cluj, ca si tine, si am ramas aici. 3 ore maxim cu masina pana acasa la ai mei 🙂 sotul meu a muncit in Londra o jumatate si am dus razboaie cu el ca sa nu plecam acolo (inainte sa ne casatorim) de fiecare data cand era sunat de recuiteri din UK si primea oferte salariale foarte bune…. ii ziceam sa se duca singur ca eu nu ma duc cu el. Dar a ramas. I-am zis ca anii tineretii eu vreau sa mi petrec cu prietenii din copilarie, cu care am crescut, si sa nu pierd anii buni ce le-au ramas parintilor mei. Nu vreau sa aud povestile prietenelor mele despre relatii pe skype, ci in baruri si cafenele. Vreau sa le vad copiii crescand si sa le duc jucarii. Vreau sa merg cu prietenii in oras si cu fetele la zumba. Nu vreau sa nu pot merge un weekend la tara sa gradinaresc cu mama si tata daca am chef si e vreme frumoasa. Vreau sa fac zacusca si gem cu mama si tata. Nu vreau sa imi parasesc toate lucrurile pe care le iubesc in Romania pentru bani, m-as simti de parca m-as prostitua… Asa ca a ramas clauza contractuala de casatorie, ca in cazul in care nu e razboi si nu murim de foame, noi nu plecam.

    2+
  29. 🙂 atata vreme cat nu apar frustrari din cauza asta si sotul tau e prefect impacat, e minunat! Multumesc de comentariu. E incurajator tare.

    1+
  30. cu cetatenia romana in cazul meu e asa: in Olanda nu poti sa ai dubla cetatenie decat in niste conditii pe care eu nu le indeplinesc. deci, da, nu mai am loc in pasaport 😀 eu o sa aleg sa fiu cetatean olandez cand va veni vremea
    cu scolile nu e problema de bani, e de ce i se intampla copilului tau acolo… scoala e gratis in Olanda, in Romania e doar teoretic gratis

    0
  31. Oana

    Draga copila blonda, eu cred ca emigrarea este o poveste individuala; depinde de gandurile, aspiratiile, circumstantele fiecaruia. Daca 99% dintre noi aici o sa spunem ca ne e mai bine/mai rau in UK, asta nu e deloc relevant pentru nimeni; sunt pur si simplu experientele noastre individuale. Poti fi incredibil de fericit sau nefericit either way. Nu mai cauta incurajari 🙂

    2+
  32. Diana, mulțumesc pentru explicație. nici nu mă gândeam că e posibil așa ceva când am întrebat.
    Mare noroc că-s școlile gratis. Și în UK există cele de stat, dar te gândești de două ori la care vrei să-ți dai copiii…

    Oana, nici eu nu mai știu de ce încurajări am nevoie. Îs ca vremea.

    0
  33. Andrei

    Nu stiu care e problema cu scolile din Romania, dar nu mi-as vedea copilul la scoala in Olanda sau Belgia (unde locuiesc). Faceam si noi o gramada de tampenii, dar nu existau riscurile care sunt aici.

    Eu am plecat de 3 ani jumate. Desi profesional si salarial e mai ok (salariul creste fara rugaminti, in functie de performante; fara barfe la birou si tot felul de mismasuri) mi-e greu sa zic ca-s fericit.
    Ce-am observat e ca in timp mi-am dezvoltat o imagine tot mai romantata a Romaniei. Si mereu ma declar surprins cand merg in vacanta ca parca unele lucruri nu erau chiar asa. Totusi ma gandesc mereu la intoarcere, mai ales in ultima vreme.
    Am facut o escursie in Romania cu cativa prieteni de aici (cam de peste tot din Europa) si-am revazut tara prin ochii lor. Desi la un moment dat credeam ca o sa-mi fie rusine de anumite treburi, nu mi-a fost… ba ne-am distrat impreuna de carutele ce mai treceau pe marginea drumului, de oile ce au blocat traficul si asa mai departe. Iar apoi o noapte in Bucuresti a pus capac. Nici unul din noi nu ne-am distrat aici de cand suntem, cat ne-am distrat in Bucuresti intr-o noapte.

    Sigur, de m-as intoarce, viata n-ar fi o permanenta distractie si vacanta.

    N-as putea zice ca-mi lipseste mancarea… nu in fiecare zi, dar uneori da. Imi lipseste limba romana (din pacate am foarte rar ocazia sa o vorbesc) si micile glume ce le puteam face cu casierita de la magazin, cu vreun barman prin oras sau cu oricine altcineva prin locuri aleatoare. Desi am aici o gramada de “prieteni”, sunt toate prietenii superficiale. Am fost toti in aceasi papuci si-am zis sa ne tinem de urat. Nu se compara cu prieteniile facute in liceu sau facultate… In general gasesc romanii mult mai aboradabili si mai deschisi la conversatie. Am avut aceasi senzatie in SUA unde am stat timp de 1 luna si oamenii-mi pareau mai apropiati de romani decat ce e pe aici.
    Iar cel mai mult imi lipseste natura… mi-e dor si de musculitele ce ma enervau vara si care aici is ca si disparute. Mi-e dor de munte, de padure, de liniste, aer curat Mi-e dor de un gratar in natura. Mi-e dor pana si de caldura aia insuportabila si de umiditate. Cand am fost ultima oara pur si simplu am simtit o adiere de fericire cand am inceput sa transpir de la zapusseala de afara.

    Cand o sa ma intorc? Nu stiu… am zis ca mai mult de 2-3 ani nu mai stau aici fiindca nu vreau sa-mi pierd cei mai frumosi ani din viata departe de locurile ce le iubesc. Problema e ca mereu cand incerc sa schitez un plan de intoarcere lucrurile se complica si mi-e mai usor sa ma complac in confortul actual.

    3+
  34. Da, asa e, romantam pe masura ce trece timpul
    De munti imi e si mie dor, dar tot numai in vacante ii vad, asa ca nu-i nici o diferenta
    In Olanda sunt fff ok scolile, se poarta cu ei ca si cum ar fi de aur. Si se face si carte, dar depinde de copil ce se prinde, nu le baga nimic pe gat. Am avut surpriza la 4 ani si 3 luni, intrat de 3 luni la scoala fara sa stie o boaba olandeza, sa faca scor aproape maxim la teste. .. M-am trezit ca citeste fotografic cuvinte, ca face operatii matematice complexe, eu nu l-am invatat, deci numai de la scoala putea sa stie
    Mi s-a spus la prima sedinta ca sunt mandri sa-l aiba in scoala
    Prin commparatie, gradi particulara in bucuresti, pus la colt, buline negre cu carioca in frunte, urlat la copil, etichete, batut de alti copii, nenumarate, cosmaruri noaptea luni intregi si dupa ce am emigrat. Si nu te gandi ca n-am schimbat gradinite, ca n-am vb cu conducerea, cu educatoarele, tot ce am putut. .. O apa si-un pamant
    Sigur, nu e peste tot asa, daca te departezi de bucuresti poate fi chiar ok, dar exprienta mea si a majoritatii cunoscutilor sunt de filme absurde
    Mie viata in Romania mi se pare un vis urat
    Sigur, nostalgia priwteniilor din copilarie si a unor trairi frumoase e altceva, o aveam si cand eram in bucuresti, depinde f mult de oamenii din jur, povestea cineva mai sus ca vrea sa fie alaturi de parinti, sa faca zacusca cu mama, na, daca as fi avut asa ceva , nici eu n-as fi plecat ☺

    0
  35. cei din UK sunt fericiti doar atunci cand au strans cateva mii de lire/euro si vin acasa sa-i cheltuiasca cu placere 🙂

    1+
  36. Adriana

    Blonde,am citit blogul tau,mai tarziu cei drept,dar tineam sa cunosti si parerea mea. Sunt in Franta de zece ani,curand unsprezece. Mi-a fost foarte greu la inceput si nu din motivele enumerate de tine. Romantismul l-am pierdut demult si tinind cont ca locuiesc intr-o zona frumoasa si curata din sudul Frantei,Romania nu mi-a lipsit. Prietene? Am avut parte doar de barfitoare care mi-au infipt cutitul prin spate.Adevaratele mele prietene sont frantuzoaicele. Discrete si foarte la locul lor. In Romania venim doar in vacanta de doua sau trei ori pe an. Daca sunt fericita? Dar oare in Romania am fost?

    1+
  37. andreea

    eu locuiesc de 3 ani si jumatate in Olanda si ma declar fericita 🙂

    0
  38. Sunt atunci cand aduna cateva mii de lire si se intorc acasa, in tara lor, la familie…atunci sunt fericiti!

    0
  39. Eu am venit in Belgia acum 4 ani juma. A fost usor? Nu. M-am adaptat. Am decazut financiar, m-am schimbat, am facut efort cu job, casa, copil, scoli de limba etc. legile si regulile sunt stricte dar le respect – mi-a luat multe nopti sa le citesc si sa inteleg. Bine, cred ca am un pic de sange de tiganca pentru ca periodic ma uit cum e viata in alta parte…(si mi-ar placea sa traiesc in Spania sau in Olanda de ex.)
    Dar daca nu m-as simti bine as pleca oricand, oriunde, as face orice pentru un vis si sa fiu multumita, consider ca un om nefericit se imbolnaveste si as face orice pentru asta.
    Am suferit dupa prieteni. Si suferit cand la inmormantarile la care nu am ajuns. Da, viata a continuat si aici si acolo, acum prietenii mi s-au imprastiat si ei prin alte colturi ale lumii, am noi prieteni, sunt un alt om.
    E totul perfect? evident ca nu. Ok, sunt multumita de scoala copilului (eu compar cu experienta anterioara romaneasca si e ceva mai bine), de doctor( am nimerit un doctor ce ne-a influentat viata in bine), de curatenie si preocuparea pentru ecologie, nemultumita de birocratie si oferta restransa de legume si fructe locale. Am foarte multi romani in jur si uneori cred ca prea multi. E drept ca e o tara cosmopolita si toleranta si integrarea e mare, si am vazut in asta un avantaj: am invatat mult de la celelalte natii, lucru care in Bucuresti nu il aveam.
    Realitatea depinde de ochii care privesc: sunt unii in prag de depresie ce le e negru totul, eu m-am integrat si in Bucuresti si Bruxelles si m-as integra si in Congo.

    In rest, cunosc 3 familii ce s-au intors in Bucuresti in ultimile 6 luni.

    0
  40. nu sunt mai fericiti, au un trai mai sigur, dar dorul de casa nimeni nu il poate alina….

    1+
  41. eu

    Fericirea asta ….. un termen tare vag si greu de definit.

    Parerea mea e ca e destul de greu sa fericesti pe cineva.

    Daca ramai in tara si te confrunti cu greutatile aferente traiului din RO, pur si simplu uiti sa mai sesizezi lucrurile marunte.
    Taskurile zinice sunt atat de apasatoare, si grijile zilnice dependente in mod direct de bani iti genereaza constant o stare de neliniste/nefericire.

    Si asa ajungi in situatia in care impins de frustrarea financiara pleci vazand cu ochii sperand ca in alta parte va fi mai bine, dar acolo dai de alt fel de frustrari.

    Asa ca intrebarea e: nefericit in RO, sau nefericit in UK?.. this is the question..

    2+
  42. Daniel

    Marea majoritate a românilor nu sunt mulțumiți oriunde s-ar afla pe pământul acesta! Nu cred că mai încap alte discuții.

    2+
  43. tot o blonda

    Eu in UK nu sunt fericita.
    Pentru ca vremea e nasoala, umiditatea si lipsa soarelui imi testeaza si fizicul si moralul, pentru ca familia e departe si s-a cules via si se matura si se ard frunzele toamnei in gradina si eu nu am fost, pentru ca nu sunt cu mama sa ii tin scara sa adune gutui.
    Pentru ca casa mea e goala in tara iar eu stau aici in chirie, pentru ca prietenele mele le vad si aud doar telefonic dar nu e la fel ca o plimbare prin parc cu piticii sau o cafea pe fuga in drum spre farmacie. Imi lipsesc sms urile ” Hey blondi la ce ora ne vedem?” ” Noi am ajuns..tu pe unde esti?” Chiar imi e dor de chipul lor la real.
    Pentru ca se apropie iarna si sarbatorile si aici ma opresc ca ma ia cu lesin….
    Sacrific toate astea si multe altele in suflet…pentru bani.
    Simplu si la obiect, banii m-au impins si adus aici, cu speranta de fapt cu siguranta ca in viitorul apropiat le vom imbina pe toate. Sa am un statut bun si stabil financiar e tot ce imi lipsea acasa, in Romania!
    Dar nu din vina tarii, nici a oamenilor…ci a noastra si a unor decizii care ne-au facut sa pierdem aceasta stabilitate financiara.
    Acum muncim cu drag si spor sa reparam ce noi am stricat. 😉

    1+
    • Sanatosi sa fiti, sa reusiti! Romania nu pleaca nicaieri si va primeste oricand ch bratele deschise!

      1+
      • tot o blonda

        S-a strecurat o cacofonie acolo, botonul editeaza cand soseste? 😀
        Multumesc Miruna, asta e linistea mea …Romania ne primeste oricand si oricum, depinde si de noi sa dam Romaniei ceva nu doar sa cerem si sa ne plangem. E suficient sa ai un comportament civilizat, un zambet si mai multa rabdare cu cei din jur si deja ai contribuit cu ceva …zic.
        Eu nici in tara cand eram nu am dat vina pe nimeni si mai ales nu pe tara pentru ca nu am stiut sa ma “gospodaresc” bine.
        Dar intre timp si experienta de aici are avantajele ei, aici am realizat si am vazut mult mai clar cum trebuie sa privesc viata, aia de Romania.

        0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 233 queries in 0.452 s

Inline
Inline