Înmormântare de vise

Young-Dreams-Fog-Of-War-630x630

Așa de-o vreme, simt că mi-am pierdut centrul Universului. Parcă nu mai știu despre cine-i vorba-n propoziție și, mai ales, de ce.

În ultimele câteva luni mi-au murit niște vise văzând cu ochii, s-au stins în umbra nimicului din fiecare zi. Am uitat cine sunt și de ce. Mai știu doar dinți și pacienți și căcaturi. Mă stresez mai mult pentru alții decât pentru mine, mă gândesc 90% din timp în alte părți, de mine-mi amintesc doar când îmi vine ciclul sau când mă doare burta.

Bărbatu-mio e și el prin preajmă, mai mult nu înțelege decât înțelege. Le are pe-ale lui și el cu ale lui sunt departe, departe de tot de Univers.

Aș lucra tot timpul, și sâmbăta și duminica, de dimineața până seara, să-i ajut pe alții măcar, că pentru mine oricum nu pot face mare lucru. Am și început niște sâmbete, oboseala mi-a crescut un ditamai herpesul la gură, dar, măcar cu ocazia asta, m-am uitat mai des în oglindă. Să monitorizez evoluția leziunii, nu să-mi pudrez nasul. Durerile de spate s-au instalat ca la ele-acasă, nu contează că aveam în plan să mă descurc și fără deocamdată.

Aș zice multe, dar nu mai știu în ce limbă. Aș plânge cu sughițe, dar mi-e teamă de cine aude. Aș renaște din cenușă, dar cred că am pierdut zborul.

Și nici visele nu se reîncarnează.

foto

 

 

Articolul anterior

Inspirație

Articolul următor

Sosiri, flori și zâmbete pe buze

18 Comentarii

  1. dia

    Ce tare ma regasesc si eu in cele scrise de tine.. tot departe, tot printre pacienti, tot mai pierduta in fiecare zi..:(

    0
  2. Cristina

    ❤️❤️❤️

    0
  3. Anca

    Macar ai satisfactia ca ii ajuti pe altii. Mai castigi si bani frumosi pe deasupra cu care iti poti permite vacante pe unde vrea muschii tai. Plus ca ai un sot care te iubeste. Cu toate astea te inteleg, rutina ne omoara pana la urma, iar ceea ce lucrezi tu nu-i usor. Un bebe iti va schimba perspectiva poate 🙂

    0
  4. Dia, nu cred ca e jobul de vina… Desi ar fi f simplu. Sper sa te gasesti cat mai repede.

    Anca, foarte adevarat. Nu ma plang ca muncesc, fiindca nu muncesc pe nasturi. Iar fara iubirea lui nu cred ca as mai putea respira.
    Iar bebele cred ca e bine sa vina ca o extensie a binelui din sufletul si viata noastra, nu ca sa umple niste gauri pe care nu ne pricepem sa le umplem altfel.

    0
  5. Multumesc, fetelor.

    0
  6. Claudia

    Been there,done that.Si totusi salvarea vine din interior…trebuie sa regasesti acele lucruri care-ti faceau placere candva,care te faceau cumva “vie”(stiu ca suna a sablon dar de cele mai multe ori adevarurile sunt simple si in fata noastra).Poti sa castigi tone de bani,lucrul acesta nu va suplini golul…si nici un copil nu-l va umple…Asa ca ia o pauza si stai puti de vorba cu tine…

    0
  7. Mihaela Damaceanu

    Şi eu cred că trebuie să cauţi să te regăseşti, dar din păcate atunci când munceşti prea mult şi când se instalează oboseala peste rutină, nu prea îţi iese. Aşa că da, tot o pauză îmi pare soluţia. Măcar un concediu puţin mai lung, asta trebuie să se poată! Serios!

    0
  8. Keep up. Everything will be fine!

    0
  9. Dana

    hei, poate or sa vina si vremuri mai bune! sau poate visele se vor transforma. cine stie, adesea cred ca putem mai mult decat credem. zile mai frumoaase si mai bune sa iti aduca primavara!

    0
  10. Liora

    hey,bine te-am regasit. Nu cunosc motivele pentru care s-a daramat cerul si au murit visele. Pot doar sa iti spun ca am fost si eu acolo unde esti tu acum,poate din alt motiv, dar starea a fost aceiasi: prabusire.
    Sfatul meu e sa zici, chiar daca zici in limba inimii.Zi oricui e pregatit sa te asculte,zi-ti tie,zi universului.Plange si sterge-te la ochi,da-ti ragaz sa zambesti ca sa o poti lua de la capat cu lacrimile. Apoi,incet incet,vei vedea lumina si universul iti va da visele inapoi. Pe bune 🙂

    0
  11. Of, Miruno fata scumpa, daca ai sti cat de mult empatizez cu gandurile si trairile tale. Le simt atat de pregnant lipite de sufletul si de mintea mea, incat nu cred ca se vor mai desprinde vreodata de mine. As vrea sa spun ca o sa fie mai bine, as vrea sa spun ca norii se vor risipi, dar pana cand nu o sa experimentez eu asta, nu as putea sa arunc cu false incurajari. Altfel spus, sometimes you don`t overcome the pain, you just learn to accept it, and to live with it.

    0
  12. Cu tine se întâmplă ceva; o viață de om. 🙂

    0
  13. Sunt aici. Am citit ce mi-ați scris. O fi patetic să spun cât mă bucur că nu m-ați uitat și cât de rău îmi pare că empatizați?

    0
  14. Olt

    Capul sus,fi tare,o sa fie bine!

    0
  15. visele mor destul de greu, uneori adorm visele si poti sa le trezesti la momentul potrivit

    0
  16. iar atunci cand se trezesc totul este minunat

    0
  17. mai avem si perioade din astea. Si la mine visele s-au dus – killerite de evenimente cotidiene. Ridic din umeri si merg mai departe, pt ca pot merge.

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 136 queries in 0.314 s

Inline
Inline