Ca să vă explic pe scurt celor care ați deschis mai târziu televizorul: blonda gătește rar și prost, de asta rar. Mâncarea mea arată întotdeauna MI NU NAT, însă foarte rar asortez și gustul la aspect. De cele mai multe ori, mâncarea ajunge la gunoi și noi, la restaurant. Așadar, o masă cu mâncare gătita și mâncată acasă e un festin. Se pare că până și prietenii lui bărbatu-mio au auzit de talentele mele, încât unul dintre ei, când și-a împachetat lucrurile să se mute la el înapoi în Malaezia, ne-a dat niște plase cu ingrediente și câteva rețete atașate. Una dintre plase e încă pe masă, în bucătărie, mi-e și frică să mă uit ce-i în ea. Iar el- prietenul- s-a întors zilele astea în UK să dea un examen și l-am găzduit, bineînțeles, la noi.
A fost un pic ciudat când mi-a zis, deci, nu ați prea gătit nimic din ce v-am dat (conjugarea slinoasă în engleză lasând ceva nedeterminat – ”you” e atât ”tu”, cât și ”noi” , deci nu o să știu niciodată dacă se referea la mine că n-am gătit sau la noi, amândoi). Și mai ciudat a fost când mi-a deschis ușa unui dulap: uleiul ăla de pui merge grozav cu orez! ?!?!?! De unde știa că uleiul ăla neatins e în dulapul ăla, bărbate, cred că speli vasele toată săptămână!
Ăștia doi au plecat la examen, iar în seara în care s-au întors (storși, obosiți, cu un sindrom post-traumatic evident), i-am așteptat cu paste și pui cu mujdei și piure. De paste nu s-au atins, dar puiul l-au topit. Chevin Chinezul a fost mega-impresionat ori mega-flămând, nici nu vreau să aflu care mai tare. Bărbatu-mio a zis că a fost cel mai bun pui pe care l-a mâncat în toată viața lui.
În următoarea seară, când s-au întors de la o bere în oraș, ghici ce abia au așteptat să-mi spună??? Că pe nevastă-sa lu” altu” o durea spatele … de la gătit.
?!?!?
!?!?!?
?!?!?!??!?!?!
Asta, că venise așa vorba, la o bere cu băieții??
Îi și vedeam, tineri, frumoși și deștepți, la un pahar și-o poveste: De ce o doare spatele pe nevastă-mea. Câștigător a ieșit ăla cu nevasta bucătăreasă??? Eu credeam că bărbații se laudă cu altceva. Rușine să vă fie, speranța a murit! Iar eu încă râd de voi și astăzi.