Ghidul unei nunţi fără regrete

După experienţa numită organizat de nuntă, am tot felul de idei în cap, diverse regrete şi câţiva nervi. Numa’ cât să le folosească celor care sunt în toiul pregătirilor, că din greşeli învăţăm cu toţii. Per total nunta noastră a fost un succes pe toate planurile, în toate categoriile de vârstă şi de gusturi. Ne-a cântat Mircea Vintilă, care a fermectat de la colegi până la bunici. Am avut candy bar de la Chocolat, care a făcut senzaţie cu cele mai bune prăjituri şi macarons de pe piaţă. Şi dacă eu n-am gustat macarons la viaţa mea, apăi nimeni nu a. Din ţară şi de peste hotare. De la vreo 2 cofetării din Braşov, care le vindeau la kilogram, mi s-a făcut o greaţă perfectă, iar, ca mie să mi se aplece de la ceva dulce, trebuie ca dulcele ăla ori să fie expirat ori cu ouă stricate. Ori macarons la kilogram, vai de papilele noastre gustative!

De fapt, succesul major a fost dat de 2 chestii: local şi muzică. Iubitul meu ar zice că şi mireasa a fost frumoasă, dar el e subiectiv.

IMG_6457

A fost … toată povestea de nuntă făcută la munte (în Poiana Braşov, la hotel Aurelius Împăratul Romanilor): fără bunici obosite de la bătut covoare ori tăiat prăjituri, cu oaspeţi cazaţi un etaj mai sus decât petrecerea, cu mâncare bună şi invitaţi aleşi după suflet, nu după importanţă. Sau obligaţii.

Muzica a fost senzaţională, iar asta s-a văzut pe feţele tuturor. A fost petrecere! Şi habar n-aveţi ce emoţii mi s-au întâmplat cu privire la trupă, fiindcă i-am găsit de pe net, i-am ales după nişte clipuri pe youtube. Nici o recomandare, nimic. Doar puterea internetului! Mulţi ne-au spus că suntem nişte nebuni, că luăm aşa, fără să ştim ce. Ce nu am ştiut însă e că live sunt şi mai frumoşi, iar vibraţia se transmite mult mai bine în direct!!! E vorba de trupa UNDERCOVER din Buzău. Îi recomand cu toată încrederea. Se distrează ei pe scenă, asta se vede şi se propagă. Nu fac concert, ci atmosferă. Nu sunt ei starurile, deşi scena e a lor. Vă spun, eu atâta am dansat, că nici nu-mi mai păsa la un moment dat că mă dor picioarele, că-s roşie în obraji, că-mi calcă lumea rochia. (Trupa e formată din 12 oameni, dintre care cu gura cântă 3: un băiat şi două fete. Sunt talentaţi, nu se lălăie, ascultaţi-i şi vă îndrăgostiţi! Îşi merită fiecare bănuţ copiii ăştia, promit.) Plus, pe parcursul pregătirilor de nuntă, am ţinut legătura cu dl Marian Ionescu, managerul trupei, care a avut un efect optimist asupra psihicului meu de mireasă de la distanţă. M-a ajutat cu sfaturi şi idei, pe care le-am desfăşurat în conversaţii lungi pe facebook. Mulţumesc încă o dată! (Îi găsiţi la tel: 0721 233 945 sau 0762 695 856)

Am câteva sfaturi pentru viitoarele mirese (doar ele vor avea, probabil, răbdare să citească):

o-ANGRY-BRIDE-facebook

  • Neapărat să vă luaţi un om responsabil de eveniment. Dacă nu îi zice organizator, că vă organizaţi singure, măcar un coordonator în ziua aia. Adică, o persoană care să nu fie mireasa, mirele sau părinţii lor, care să ştie tot-tot-tot. Să ţină legătura şi să dirijeze toţi furnizorii. Nu ca mine şi mama, la 8 dimineaţa în ziua nunţii, stăteam proţăpite în faţa hotelului, luând în primire saleurile şi covrigeii (pe care le-am pus în camere, la noi n-au existat alune sau ţuică pe masă!). Cineva care să se asigure că totul e acolo unde trebuie să fie. Deşi eu am vorbit clar anumite lucruri şi am dat indicaţii, lumea uită. Nu e interesată. Nu e evenimentul lor. La cununia civilă, ne-au adus paharele de şampanie, dar au uitat şampania.
  • Să rugaţi pe cineva să vă ţină informaţi cu ce se petrece în culise. Dacă a venit tortul, dacă a plecat popa, dacă fotografii mănâncă, dacă muzica e prea tare. Voi, ca miri, trebuie să ştiţi. Acolo, live. Eu am zis tuturor înainte de nuntă că nu vreau să aflu de nici o problemă, nici dacă Doamne-fereşte-moare cineva. Decât dacă pot ajuta. Dacă nu, să se ia rudele de păr că vor la alte mese (deşi nu a fost cazul, toate rudele noastre sunt civilizate şi ştiu să citească), să servească apă de la robinet. Credeam că nu vreau să ştiu, că vreau să mă simt bine. Ei, după ce ne-am simţit bine, am început să tot auzim chestii şi ne-a părut super rău că nu le-am rezolvat personal atunci. Nunta noastră, responsabilitatea cui?
  • Să puneţi un om responsabil de fotografii. Să-i daţi în grijă toate pozele pe care vreţi să le faceţi. Cu listă scrisă, nu mentală, că ce-i în mână nu-i minciună. Unul dintre marile mele regrete ale acelei zile e că n-am făcut anumite fotografii.
  • Rugaţi o domnişoară de onoare sau un prieten apropiat să arate celor de la foto şi video cine sunt părinţii, bunicii, naşii. Şi menţionaţi că părinţii şi bunicii sunt importanţi de filmat, că nu toată lumea ştie.
    • La noi a fost o mare problemă de comunicare cu cei de la video. Cică trebuia să le spun ce-i important şi ce nu. Nu am crezut că trebuie specificat că bunicii intră la categoria “important”. Aşadar, vă spun ca să ştiţi ce mie nu mi-a spus nimeni: oamenii au nevoie de indicaţii. Vrei să apară mama, soacra, căţelul-purcelul. Vrei să stea cu camera pe tine, pe musafiri, pe fabrici şi uzine. Ce momente să surprindă, câţi popi şi din ce unghiuri.  Ai noştri -pe popi nu i-au ratat, nici o bucăţică din ei.
    • (În fine, cu acest mic detaliu în frunte, cei de la video câştigă de departe premiul pentru cea mai tristă decizie a acestei nunţi. Deşi au fost punctuali, îmbrăcaţi în costum şi ne-au dat filmarea la o săptămână după, au pierdut anumite amintiri pe care nu mai am de unde le recupera… Decât din ce-a înregistrat mintea şi inima mea. Ar fi putut filma un pic mai mult şi un pic mai altceva, dar na, deja sacii-s în căruţă. Întâi m-am enervat grav şi cu spume, apoi am făcut plan cu miresicile să-i defăimăm în toate mediile posibile. Acum mi-au trecut nervii şi mi-a rămas părerea de rău. Îmi stă cumva aşa în capul gâtului, de-mi vine să urlu fără să mă gândesc. E vina mea, că nu m-am gândit şi la toate, iar acum o să-mi reproşez asta de fiecare dată când mă uit la video şi îmi caut bunicii, socrii şi melodia…)
  • Dacă aveţi candy bar, daţi aperitivele imediat cum se intră în sală. Ca să nu se apuce lumea să mănânce prăjituri -de foame. Asta tot de la o prietenă-mireasă o ştiu 😉
  • Ameninţaţi chelnării. Ăştia ori fură, ori beau de sting, ori ambele la nunta voastră. Prin Sibiu, umbla vorba că un anumit local începuse să-i verifice pe respectabilii cu etilotestul. Cine înverzea fiola nu-şi primea banii. Fain, frumos. Voi ameninţaţi-i de dinainte, chiar dacă faceţi sau nu rost de etilotest.
  • Discutaţi cu furnizorii dinainte cum faceţi plata. În ce monedă vor banii şi când. Stipulaţi în contract. Să nu păţiţi ca noi, care alergam de bezmetici să numărăm banii în ultimele ore ale nunţii în loc să…ne bucurăm de ultimele ore ale nunţii.
  • Resemnaţi-vă că vor fi persoane care confirmă şi totuşi nu vin. Deşi nu le-a murit căţelul, nici maşina nu a dat peste ei. N-ai ce le face, asta este. Deşi eu atâta am bătut cu pumnu-n masă că oamenii mei sunt de cuvânt şi nu există să vorbeşti joi că te vezi sâmbătă şi să pregăteşti atâta cameră şi meniu, ca apoi să vină doar pe jumătate sau deloc. Mi-a căzut faţa de nu mi-o adunam de pe jos… Că am rămas cu camere goale şi cu meniuri plătite trebuie toţi cei care ne-au dat ţeapă să ştie. Ba mai mult, să ştie şi că plicul (când a fost cazul) dumnealor n-a acoperit nici pe departe cheltuielile noastre. Şi nici locurile la masă nu le-a ocupat. Noi voiam să vă vedem. N-am făcut nuntă să câştigăm, cred că a fost evident.- Nu m-am supărat nici măcar un pic pe cei care nu au venit, dar nu au venit din capul locului. Că fiecare şi le ştie pe-ale lui. Dar pe ăştia nehotărâţii şi luaţii prin surprindere chiar m-am supărat. De-abia aştept să-mi treacă.
  • Barmanii -nota 10. Îmi pare doar rău că nu s-au hotărât din timp să-mi spună că au nevoie de cazare, că mi-ar fi fost uşor să rezerv o cameră şi pentru ei. În săptămâna dinaintea nunţii, toată Poiana era rezervată. Şi iar mă enervez cu gândul la camerele alea lăsate goale, iar copiii ăştia luând taxiul spre Braşov după o noapte întreagă de muncă. Taxi pe care şi l-au plătit singuri, cazare tot aşa. Foarte mult bun-simţ, îi recomand. Ne-au făcut o grămadă de cocktailuri, foarte bune şi tari 🙂 nu apă chioară. Au venit cu barul lor, super profi. Plus, cocktailurile compensează mult din cantitatea de băuturi tari şi dau foarte bine ca “diversitate”.
  • Pozele: Gândiţi-vă bine ce vreţi. Fotografii ne-au întrebat înainte de nuntă dacă vrem poze clasice cu mers pe la mese, cu fiecare invitat, sau vrem doar poze aşa, pe ne-simţite. Ghici ce am ales. Poze, aşa, fără “hai să facem poză cu maimuţa”. Că eu oricum mă strâmb când mă chinui să zâmbesc mai frumos, ori închid ochii, deja ştiţi. Oamenii aşa au făcut, după indicaţii. Noi nici n-am ştiut că suntem fotografiaţi. N-am obosit în poze, nici nu am ştiut cu sunt acolo! Atunci mi-a plăcut de numa’, acum îmi pare rău că nu am făcut o grămadă cu g mare, de poze…
  • Plus, o mare bilă albă… Ce credeţi că făceau ai noştri în dimineaţa de după nuntă? Printau  poze, ca să ne facă o surpriză (complice fiind una dintre Ralucile mele)! Gata, am crescut standardele. De-acum să vă văd, domnilor Postatny! 😉 toţi mirii vor vrea aşa surprize.
  • Dress-code. SCRIEŢI-L pe invitaţie!!! Ca să evitaţi adidaşi şi blugi şi alte bazaconii. Nu mai zic nimic, pentru că mi-e mie ruşine. Adică, a fost o nuntă dintre cele elegante, nu dintre cele în grădina din spatele casei… Pe de o parte, tata a purtat redingotă şi ceas cu lanţ, la piept. Mama a avut bolero din pene de flamingo, care arătau atunci mai bine decât sună acum, în text. Prietenele noastre au venit pe tocuri fine, cu rochii lungi, s-au dus la coafor. Prietenii noştri şi-au pus papioane şi butoni. Au fost fetiţe în rochii de voal, băieţei cu papion şi pantaloni la dungă. Iar, de undeva, cumva, au scăpat nişte 2-3 prunci din lesă, care-mi taie cadrele în blugi şi-n şlapi, de io nici la picnic nu mi-aş duce copiii aşa. A, unul parc-avea şi pălărie de pirat, cu un cap de mort în frunte,  de abia mă puteam uita la el. Ştiu că nu haina face pe om, dar, sincer, e mai mare ruşinea.

…Ştiu că a organiza o nuntă perfectă e aproape de imposibil şi că mai depinde mult şi de perfecţiunea din ochii fiecăruia. Mai ştiu că în inima noastră vor rămâne senzaţii, mirosuri, fericiri. Îmi aud şi-acum inima cum bătea în seara de dinainte, de parcă nici nu se inventase somnul pe lumea asta. Iar cel mai important sfat pe care îl pot da e să faceţi instantanee cu ochii minţii, cu palmele împreunate, cu mirosul Lui din acea zi. Şi să vă simţiţi voi bine, căci starea miresei se transmite nuntaşilor exact ca vărsatul de vânt în rândul copiilor. 🙂 Nu scapă unul!

 foto 1 eu, după o fotografie David Postatny

foto 2

Articolul anterior

Ca să le facă şi doamnelor plăcere

Articolul următor

4 săptămâni de domnie

18 Comentarii

  1. Eu mai radeam cu prietenul meu ca noi cand o sa ne casatorim, o sa atasam o parte a doua din invitatie pe care sa scrie do & don’t in materie de dress code, dar vazand acum la tine, constat ca it’s a thing. :))

    0
  2. Mihaela Grigorescu

    Miruna, nunta perfecta nu exista, ti-o spune o mireasa de acum 3 luni, careia i-a luat 2 ani sa isi organizeze (singura) propria nunta (unde mai pui ca lucrez si in PR).
    Asa este, ramai cu amintiri dragi in minte si in suflet, pe care nimeni nu ti le poate lua.
    Si pentru mine marele regret sunt fotografiile, dar mai ales ca stresul organizarii de una singura a nuntii nu m-a lasat sa zambesc mai mult pe parcursul zilei, am fost “eu” doar dimineata la machiaj si seara cand i-am vazut pe cei dragi ca vin sa petreaca alaturi de noi.
    Peste zi, peripetii, peste care nu am putut sa trec asa de usor si mi-e o mare ciuda acum….
    – ni s-a rupt una dintre cele doua lumanari inainte sa plecam spre biserica, iar familia statea sa o taie si pe cea de-a doua ca sa arate la fel, fapt ce a dus la intarzierea lor la biserica in timp ce eu ii asteptam mai mult singura in curtea bisericii impreuna cu nasul si rudele mai indepartate, in timp ce statea sa ploua
    – mi-a cazut voalul chiar cand mirele a venit sa imi dea buchetul (desi imi propsesem sa nu il scot dupa ce plec de la coafor ca sa elimin riscurile dar m-am lasat convinsa…)
    – nu stiu de unde am reusit sa mai dau 1-2 kg cu 2 zile inainte de nunta (cand mi-am luat expres rochia de la atelier) si simteam cum cade de pe mine (era si cam grea) si ma impedicam in biserica
    – parintii emotionati nu s-au asezat in spatele nostru la biserica (nici preotul nu le-a mentionat…) si pe jumatate din filmare o sa ii am raspanditi printr-o biserica mare, alaturi de ceilalti invitati
    – locatia, un celebru si pe nemeritate laudat “palat” de langa Bucuresti s-a dovedit pana in ultimul moment doar un loc de facut bani si livrare bataie de joc (cu o zi inainte ii rugam, inca, sa inlocuiasca cateva placi de parchet in cort ca sa nu se impedice invitatii de “umflat” ce era)
    – tortul, pe care l-am comandat tot la ei, a fost uitat in frigider si a venit (cu o intarziere de vreo 45 min) inghetat, de avea efectiv gustul aproape complet anulat… de nu intelegeai ce mananci de fapt. Am comandat un nr putin mai mare de portii, in plus ne-au lipsit 4 persoane din cei confirmati, iar la bucatarie a ramas cu siguranta cam jumate din tort, fiindca pe mesele invitatilor nu l-am gasit, daca eu am primit o portie de o cautam in farfurie. Tort pentru care am ales sa fac butaforie (ca sa fie mai mare, nr invitatilor era mic ca sa arate impozant), am cautat saptamani intregi modele de tort, variatii de culoare, vizite peste vizite la cofetar…
    – formatia – a fost unul dintre furnizorii pt care nu ne facusem mai deloc griji, ii ascultasem la o nunta, ii vazusem in 2 pub-uri cu stiluri diferite, si totusi… La noi au ales sa vina fara chef, distrati (a fost frustrant sa ii vezi ca la masa lor se distrau si vorbeau) iar pe scena doar… “prestau la inca o nunta” (care le aducea bani). Si, bomboana de pe tort, au ales sa schimbe repertoriul putin fata de ce stiam noi ca ei cantau, nu le-a cerut nimeni sa cante prea multe melodii romanesti (stiam ca sunt alt gen, nu aveam pretentii, nici invitati in varsta nu aveam) si totusi, ei au cantat (spre socul nostru maxim) “Sanie cu zurgalai” (pe 14 iunie!, la o receptie restransa cu 80 pers, intr-un cort imbracat in flori… Din peisaj, nu-i asa?! 🙂 ) Cu atat mai trist a fost fiindca era furnizorul cu care de la primul apel telefonic m-am simtit pe aceeasi lungime de unda…
    – Dj-ul, adus tot de ei, un “profesionist om de radio” tinea cand vroia el cont de preferintele noastre, iar noi, creduli, ne-am bazat cam mult pe cultura lui muzicala si pe promisiunea ca vom avea numai “muzica buna”. Iar, intalnirea cu el si lungimea de unda initiala nu prea mai exista in seara nuntii. Nu numai ca nu ne-a ajutat cu muzica, dar ne-a si incurcat, nu ne-a lasat sa dansam nici 3/4 din dansul mirilor (pregatit aproape 2 luni, cu o super coregrafie pe care o visam) si i-a introdus pe nasi ca si cum melodia noastra s-ar fi terminat sau noi faceam reverenta…
    – fotografii, de care am fost foarte multumiti, ne spun acum ca sunt super full si au probleme personale si nu ne mai pot ajuta cu o sesiune “love the dress” si mai degraba ne recomanda pe altcineva…. Cu toate ca le-am spus ca ne dorim mult sa avem niste cadre, doar cu noi doi, asa cum nu am reusit sa avem la nunta din lipsa de timp si emotie. Cum ar putea alt fotograf, un om total strain, sa inteleaga la fel ca ei cu ce cadre as vrea sa completez albumul? Cum sa ii transmit emotia mea din acea zi, ce am simtit, pe ce am pus accentul, cand acest furnizor nu a fost acolo, vine doar sa imi daca o sesiune foto intr-un parc sau gradina? Cat de simplu pare…

    Nu am dat nume de furnizori, la fel ca si tine, timpul incepe sa mai estompeze din furia, neputinta, ciuda care ma macina.
    Ma intreb ce as mai fi putut face mai mult incat sa evit toate acele probleme… Am pierdut luni intregi selectand cu grija furnizori, testandu-i, dand bani in avans cu 2 ani si cate si mai cate….

    Frumoasa incheierea ta, ma surprind si pe mine in randurile tale, asa e, Miruna, ramai cu fericirea din lucruri mai valoroase decat o poza, o melodie, o fotografie…

    0
  3. Sandra

    Dupa nunta noi ne-am dat seama ca pana cele mai importante lucrurile sunt invitatii si muzica. Da, conteaza foarte mult si locatia (cel putin ptr noi a contat), dar degeaba dai banul la cel mai de tot restaurant daca ai invitati care nu stiu sa se distreze, sau care sunt pusi pe distractie dar nu au muzica adecvata.

    Din tot ceea ce ai povestit sunt sigura ca tu ai avut o nunta de vis iar invitatii tai o vor tine minte. Ca ar fi putut fi facute unele lucrurile mai bine, nu mai conteaza acum. Intradevar partea cu video mi se pare mie cea mai nasoala si ptr asa ceva m-as zgaria si eu pe ochi.

    Cat despre dress code, mirele meu i-a zis mamei soacre sa dea sfara-n tara (mai ales matusilor mai in varsta) ca asta va fi probabil cea mai “fancy” nunta la care au mers si sa-si scoata cele mai bune haine de-ale lor de la naftalina. 🙂

    0
  4. Draga mea Mihaela, detaliile astea le stim doar noi, cei din interior. Si,c rede-ma, la aniversarea de 10 ani nu iti vei mai aduce aminte cum s-au rupt lumanarile sau cum te-ai impiedicat in rochie. Si te vei distra de distratii de la muzica. Stiu ca e frustrant acum.
    Si mie mi-a ramas rochia larga, mi-am indoit juponul pe dedesubt, iar dansul mirilor l-am dansat in pantofii unei prietene, ca erau mai inalti un pic. Orice mm conta!
    Vintila mi-a cantat “Miruna”, exact cum mi-am dorit dintotdeauna la nunta mea, si ghici ce, nu apare nicaieri pe filmare.
    Si ce? Cu toate astea, am avut cea mai frumoasa nunta dintre cate am vazut si sunt sigura cu nu prea o va bate nici una. Fiindca nu voi mai fi mireasa :))

    Cat despre fotografii vostri, as zice sa nu va poticniti de ei, sa faceti sedinta aia oricum. Exact cum le spun pacientilor mei carora le e foarte frica la inceput si apoi spun ca doar pe mine ma mai vor, fiindca doar la mine nu le e frica: increderea castigata e a lor, a pacientilor, nu e meritul dentistului. E pacat sa te legi de o figura anume, ca nu stii cand ea se muta la urmatorul cabinet… Intelegi ce zic.

    Ma bucur ca mi-ai scris, e bine sa stiu ca mai intelege cineva cum simt. E o sinceritate remarcabila in randurile tale. De obicei, lumea nu prea vorbeste decat de cat de frumos si de bine a fost. Si nu zic, a fost minunat, abia ma piaptan dimineata de tristete ca a trecut, am fost cea mai fericita si frumoasa pentru o seara, dar asta nu inseamna ca alte mirese nu pot invata din experienta mea! 😉

    0
  5. Sandra, bine a facut mirele tau!!! CUlmea e ca pruncii de care vorbesc eu erau copiii unor tineri colegi, de mari pretentii de altfel.
    Asa e, a fost minunata si eleganta nunta noastra. Iar “stofa” invitatilor e importanta, nici nu mi-am dat seama de asta, pana nu i-am vazut pe toti acolo, impreuna. Unii si unii. Eram asa de mandra ca-s de-ai mei!
    Cat despre muzica, managerul trupei mi-a spus ca si din punctul lor de vedere s-a vazut ca a fost o nunta in Ardeal, ca invitatii au fost de alta calitate.
    Eu nu cred ca are asa mare legatura cu Ardealul, ci cu felul oamenilor.
    Ma bucur ca ati avut si voi o nunta eleganta, sper ca matusile au scos de la naftalina cele mai bune haine si ca le-au aerisit zdravan! 😉

    0
  6. Am notat tot, multumesc mult!

    0
  7. Iai .. eu stiu cum ii cu nuntile;) Mai ales cand e vorba despre nuntile “noastre” . Eu am fost tare dificila .. oricum sunt niste sfaturi de pus in revista, pentru ca sunt chiar folositoare 🙂

    0
  8. m

    dau peste atatia oameni infricosati ca trebuie sa mearga la nunti…chestia asta cu banii e oribila pt multi. desi cei care deja s-au casatorit ar trebui sa realizeze ca au primit un imprumut, nu un cadou, si ca banii trebuie sa se intoarca. bine, nu trebuie-trebuie, dar na, asa e frumos…
    chestia e ca multi romani sunt prea saraci pt nuntile pe care le viseaza. bine, romancele viseaza…romanii, probabil deloc. poate doar asa, sa impresioneze sau, varianta optimista, ca sa-si vada iubitele fericite.

    0
  9. m, asta e si adevarul, industria nuntilor a explodat, costurile organizarii unei nunti sunt ridicole. Nu cred ca totusi traditia asta romaneasca va mai supravietui 20 ani.
    Dar sa stii ca noi am avut si surprize foarte placute, de la oameni fara absolut nici o obligatie.
    Normal ca e o forma de “imprumut”, doar ca unii mai uita de ea peste timp. Insa ce dai pe mere, dai pe pere, pana la urma se echilibreaza lucrurile.

    Cat despre nunta la care visez si cea pe care mi-o permit… uita-te pe pinterest! Bani sa fie, ca idei avem 🙂

    0
  10. alipety

    Felicitari! casa de piatra! abia dupa o luna si ceva am reusit sa iti citesc postarile in legatura cu nunta. am avut o vara nebuna rau, care nu mi-a permis sa stau pe net. ma bucur sincer ca ai avut o nunta senzationala. iar evenimentele mai putin placute sunt convinsa ca le veti uita sau va veti distra pe seama lor, asa cum singura ai scris mai sus.
    noi am facut acum o luna, 5 ani de casnicie. si acum am anumite regrete:
    – nu pot sa ma uit deloc la filmare, cred ca am vazut-o maxim de 2 ori si atunci pe sarite. mi-e ciuda ca vorbisem cu un alt cameraman, dar pe ultima suta de metri am anulat, la recomandarea sotului. bineinteles ca a fost invatatura de minte si niciodata nu vom mai face rabat la calitate.
    in rest, in mare, suntem multumiti. si invitatii nostri au fost super incantati de nunta, s-a vorbit de bine despre eveniment mult timp dupa. dar sincer eu nu as mai lua-o de la capat. daca ar fi posibil sa ma intorc in timp, as face o nunta mica-mica (asa cum mi-am dorit si prima data, dar pana la urma s-a ajuns la 120 invitati). si as fi mai atenta la anumite detalii. nici eu nu am poze cu anumiti invitati, iar cu socrii si bunica am doar de la starea civila. Fotograful a avut inspiratia si i-a mai surprins in instantanee emotionante pe parcursul serii. si nu as vrea sa mai fiu furata! mi-a displacut la maxim!

    Sa aveti o casnicie senina si sa va iubiti mult!

    0
  11. Si eu am avut nunta de curand si am avut exact acelasi gen de problema cu partea de video. Baietelul meu de un an apare foarte putin pe filmare. Cand i-am intrebat pe cei de la video, ne-au zis ca trebuia sa specificam ca vrem sa apara mai mult, ca e nunta, nu botez, si au pus accentul pe miri si invitati. De parca cel mic nu ar fi facut si el parte dintre invitati. Asta e, a fost si greseala mea ca nu am spus ce vreaau, dar am crezut ca e de la sine inteles ca mi-as dori sa-mi vad mai mult baietelul pe filmare decat pe cine stie ce invitat din partea parintilor. A iesit tocmai invers.

    0
  12. o casnicie senina si sa va iubiti mult!

    0
  13. daiana

    Buna, am gasit postarea cautand detalii despre trupa Undercover, despre care nu prea gasesc multe comment-uri :). Eu sunt din Cluj si aici va fi si nunta la care ma gandesc sa-i invit, nu i-am vazut insa niciodata (decat pe youtube) si imi e putin teama. As vrea sa te intreb care a fost durata programului artistic (2-3 reprize a cate minute?), tariful lor si ce includea acesta si daca la nunta sunt intr-adevar asa cum ii vad eu pe youtube :). Multumesc

    0
  14. daiana, da, la nunta sunt exact ca pe youtube, dacă nu ȘI MAI BUNI. Îi recomand fără rețineri. EI se deplasează, nu e problemă.
    La noi au fost 4 reprize de cam 45-50 minute, nu a fost nevoie de mai mult. Iar DJ-ul a ținut petrecerea până dimineață, mult peste ceea ce preconizasem că va dura.
    Plus, invitații au cerut și ei o melodie care nu era în planul nostru, iar ei au știut-o cânta. A fost un mare plus muzica la nunta noastră.
    Ce te pot sfătui e să îi contactezi direct. Take it from there.
    Felicitări pentru nuntă! E o perioadă minunată aceea a pregătirilor…

    0
  15. Oana

    Buna,

    Am niste intrebari legate de muzica. Chiar a fost de ajuns sa cante 4 reprize de 45 min? Noi am gasit o trupa care ne place super mult si ei au la fel dar imi fac griji ca totusi daca e prea putin. Cum a fost programul la voi, a cantat formatia iar apoi dj-ul sau cum? Pe cine ai avut ca dj?

    0
  16. Mihaela

    Buna Miruna! Am retinut ca vroiai sa iti vinzi/ti-ai vandut intre timp rochia de mireasa. Te rog spune-mi pe ce site etc. A trecut un an si de la nunta mea si imi e mila de rochita care sta in husa degeaba. Multumesc

    0

Leave a Reply

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 118 queries in 0.211 s