Ştiu exact momentul când am înţeles că voi fi medic dentist. De dorit nu mi-am dorit niciodată, însă am ştiut ca un fel de certitudine treaba asta. Cu mintea mea de clasa a 2a.
Eu când eram mică n-am avut niciodată fantezii din astea îmbibate în prostie şi hormoni, de genul “când voi fi mireasă” ori “eu mă fac doctoriţă”. Până şi cuvântul ăsta, “doctoriţă”, mă scoate din sărite.
Eram la bunici, la o vecină în curte, într-o încercare de-a mă împrieteni cu nepoata ei. Care nepoata era atâta de isteaţă, că mai mult am povestit cu bunică-sa. Şi mă dădeam pe leagăn, când m-a întrebat ce vreau să mă fac când o să fiu mare. I-am spus că mai e mult până atunci şi am timp să mă răzgândesc. Şi deşi n-am minţit (până la vremea aia, deja-mi dorisem să fiu balerină, cântăreaţă şi învăţătoare, poate toate în aceeaşi săptămână, deci atâta lucru înţelesesem despre mine: că nu-s tocmai cea mai stabilă şi decisă persoană din lume), ăla a fost momentul. În care am ştiut. Că o să fac dinţătorie. De ce? Pentru că aşa e cel mai bine pentru mine.
Habar n-am de ce-am ştiut. Şi habar n-am de ce nu mi-am dorit niciodată.
Două sute de ani mai târziu: De la începutul anului lucrez întruna. 5 zile pe săptămână, de la 9 la 6. Uneori nici să mă piş n-am timp şi mă rog de vezică să mă mai ducă doar încă un pacient.
Cât să nu-l las pe amărât s-aştepte, mai bine mă chircesc io pe dinăuntru. Şi rezistă. Exact ca coafura pe vânt şi ploaie.
Ne apropiem de finalul anului fiscal, avem şi noi un target de livrat, nişte guri de spălat. E muncă, nu glumă. O roboţeală din aia care ajunge să nici nu te mai deranjeze, fiindcă inerţia îţi ignoră total
nevoile sufleteşti. Să sperăm că nu şi pe cele fiziologiceşti, ca să zic aşa. piş-piş-piiiiiiş.
Ştiţi cum e când te muţi de la o coadă la alta (în trafic, de exemplu, sau la magazin), fiindcă ai impresia că cealaltă merge mai repede şi că faci mutarea vieţii tale? Aşa simt eu acum, că stau la coada greşită.
Şi habar n-am de ce încă nu-mi displace. Parcă nu mai ştiu să altceva face.
Cum ar fi…să scriu.
Copii, nu vă faceţi medici. Chiar există cozi mai scurte de a ajunge unde vreţi.
