Uneori cred că libertatea îţi dă mai multe griji şi gânduri decât un tipar prestabilit. Alteori cred că atâta ar fi trebuit să mă bată mama, sau tata, sau, cel mai sigur, amândoi, până să-mi intre minţile-n cap şi privirile-n pământ, nu la ceruri prea suse pentru mine. Şi pentru oricine, că aşa-s blondele, cred că orice fericire poate exista.
Uneori cred că destinul e o scuză pentru eşecurile împachetate frumos şi primite ca o surpriză, alteori cred că şi din eşecuri poţi învăţa câte ceva. Asta, normal, după vreo 3 cutii cu ciocolată şi nişte ore zdravene de somn.
Când te trezeşti c-au trecut anii şi-ţi numeri clipele pierdute şi kilogramele în plus.
Să fii singur de Crăciun nu-i un păcat, deci, vă rog, nu vă mai pedepsiţi pentru asta. E o întâmplare, la anul poate-o să fie altfel. Să n-ai cu cine schimba o vorbă-n casă nu e vina voastră, ci a mobilei că nu ştie vorbi.
pericolul e ca pân’ la anu’ să-nveţe omul graiul – acum străin – al mobilei din atmosferă şi să se simtă bine în două degete de praf. singurătatea-i cea mai periculoasă companie. indiferent în câte limbi vorbeşti.
indiferent la câte zări priveşti. uneori tre’ să te mai uiţi şi lângă tine.
Deşi eu o iubesc. Ca destin, ca eşec sau ca scuză.
foto
Ana Q.
Ce frumos ai spus tu, Miruna! Si eu am o cunostinta care e singura si va petrece sarbatorile singura. Nu se plange din cauza asta, nu dramatizeaza, de fapt cred ca a ajuns in punctul ala in care a imbratisat singuratatea ca parte din viata si destinul ei. Nu stiu daca asta e un lucru bun sau rau, dar daca ea se simte confortabil asa presupun ca stie mai bine.
Valeriu
Daca traiesti si respiri esti liber si fericit! Cel mai greu este sa constientizezi, sa traiesti si sa intelegi aceste doua simple senzatii.
Sarbatori fericite si un an nou, nou. 🙂
A.
Eu sunt singura, din proprie alegere, de ceva vreme. Si ceea ce ma supara acum e ca din lipsa de zapada nu e un “white christmas”. In rest toate bune si frumoase.