Astăzi am cunoscut un tip cu sindrom down. Ştiu, e un început penibil de “dragă jurnalule”, dar am rămas mută şi mică şi …mută. Sunt momente în viaţă când rămâi cu gura căscată în faţa forţei creatoare a naturii. În faţa imensităţii ei. Acele momente în care te retragi în pliurile pielii tale şi te simţi tu însuţi o operă de artă. Pentru care nu faci nimic mai mult decât să fii.
Uneori mi-e dor de culoarea mea naturală de păr. Şi de când văd atât de multe guri fără dinţi, nici nu-mi mai place să-mi fac unghiile cu ojă. De cele de la picioare vorbesc. Să vezi un om doar în gingii e mai intim decât să-l vezi doar în chiloţi. E un act de apropiere profundă, dacă se poate despre intimitate spune aşa. O apropiere de natura umană şi de istoria ei firească. Nici cu scaunul ginecologic nu se compară.
Omul ăsta, la vreo 50 de ani. Singur, fără nici o mamă să-l ducă de mână. Cu o dezinvoltură care părea a face parte dintr-un simţ al umorului, nu dintr-o greşeală cromozomială. Cu nişte ochi vii, care parcă încercau să ţină o lumină aprinsă într-un bec spart. L-am văzut semnând nişte hârtii. În două locuri. Şi-a scris numele întreg. Cu atenţie şi litere mari. De două ori. Apoi s-a îmbrăcat cu haina, luat ghiozdanul pe umeri, şi-a amintit să nu uite o mapă şi a plecat fericit.
Suntem minunaţi pe dinăuntru, dacă vă mai îndoiaţi vreodată. Suntem atât de puternici şi atât de isteţi, încât şi atunci când greşim fără să vrem şi fără vina noastră, tot opere de artă ne numim. Am rămas mută şi mică şi mi-a fost o ruşine cum nu vă puteţi imagina. Mi-au venit lacrimi cum am mai păţit doar o dată fără să-nţeleg. Acel moment când necazul lumii îţi devine brusc foarte personal.
Nu ştiu de ce există cromozomi greşiţi şi ce lecţie am avut eu de învăţat astăzi. Dar vă garantez că nici nu bănuiţi cât de minunaţi suntem.
Mihaela Curea
Cât de minunați suntem și cât de multe lucruri putem face, la care alții nici nu pot visa.
copila blondă
Exact.
Cristina
Din pacate, de cele mai multe ori, aceste puteri ne sunt straine si le constientizam doar dupa ce le pierdem ; noi sau cineva drag noua. Dar da, sunt si eu in acord cu tine, putem muta si muntii din loc. 🙂
Ana Q.
Si poate ca acei cromozomi “gresiti”sunt dovada vie ca nu ai nevoie sa fii ïntreg”ca sa fii un om minunat.
Diana
Nu exista cromozomi gresiti. Exista gandiri gresite. 🙂
copila blondă
Diana, tu nu vezi padurea de copaci. Pe sistemul unde dai si unde crapa. N-am timp sa-ti explic, poate altadata. Dar n-are legatura cu lectia de genetica din clasa a 12-a, ci cu intelegerea care presupune o altfel de clasa.
sorin
Puterea de a supra – vietui ! 😉
Orjen
Copila blonda, cred (de fapt sunt sigura) ca ai inteles-o gresit pe Diana de mai sus cu “gandirea gresita” si ai mustrat-o degeaba. Mesajul ei era de bine. E ok. Era un mesaj frumos.
ch3815h
da, e cum zici.
in articol si despre clase.
🙂
Helly
Miruna, esti minunata! 🙂
copila blondă
Orjen, 🙂 mulţumesc.
sorin
blondele…
Ernest
Hmm, cât de minunați suntem? Doamne, de-ar pricepe lumea toate cele ale sale, minunate ar fi toate! 🙂
sorin
Lupta pentru supravietuire nu este asa de minunata pentru cel care este nevoit sa o duca. Este minunata doar pentru cei care o constata la alti semeni 🙂
Doina
In fiecare zi descoperim cat de minunati suntem. Numai ca in acesata fuga “nebuna” graba de zi cu zi de multe ori nu vedem ca pe langa noi traiesc oameni cu diferite afectiuni…de care ei nu sunt “vinovati” ca le au. Din pacate eu am un fiu cu o afectiune…este paralizat…dar eu spun ca el este minunat. Si chiar este! Lumea din jur…la inceput l-a perceput ca pe …altceva…dar acum s-a invatat cu el. UFFFFF….
dli.ro
Ramanem muti, intr-adevar, cand invatam lectii de viata de oameni de la care nu ne-am fi asteptat niciodata. Ei ne invata ca viata e un mod de a te bucura pentru ce ti-a daruit Dumnezeu, in forma cea mai pura in care a dorit El. Ei stiu sa aprecieze mai mult decat noi, cei fara astfel de probleme, ceea ce au.