Vară-mea ne-ntreba cum ne întreabă de fiecare dată, dacă avem de gând să ne întoarcem în ţară. Era vreo 2 ceasul în noaptea-n care am ajuns în Bucureşti. Asta aşa ca o scuză pentru ea că nu ştie ce întreabă şi noi, ce răspundem.
Ne prezenta planul ideal, cu job bine plătit pentru iubitul meu (i-a găsit job şi ea în Bucureşti şi tata, în Sibiu) iar pe mine mă momea cu reviste, bloguri şi proiecte locale.
“După ce-ai fost medic, nu mai poţi fi blogger” i-am spus. Cu o aroganţă atipică mie, cu o superioritate care a râs atâţia ani de mine, prin gurile altora, desigur.
Durerile pacienţilor te obosesc şi numai să le-asculţi, mă credeţi. Te seacă într-un fel pe care nu-l pot explica-n cuvinte. Şi deşi mi-am dat seama că empatia-mi face mult rău, nu mă pot debarasa încă de ea. E singurul fel în care ştiu ajuta.
Iar despre Crăciunul ăsta şi vacanţa din Sibiu o să scriu atunci când voi fi pregătită. Deocamdată rumeg noile începuturi şi frumoasele continuări. Bucuraţi-vă pentru mine, dar mai păsuiţi-mă un pic.
mo
draga pattz, de bloggeri e plina lumea si cat o fi de frumos visul asta, e mult mai important ce faci acum decat datul cu parerea despre chestii triviale (nu ma refer la blogul tau de pana acum, ci in general).
si un medic competent si empatic e de catralioane si catralioane de ori mai important si mai binevenit decat un blogger, indiferent cat de coerent si simpatic o fi.
deci sa nu-ti para rau ca ai gasit un drum mai greu si mai bun. xo
copila blondă
E un drum paralel, că n-o să se întâlnească niciodată- Vacanţa asta acasă în care am fost din nou cu unghiile făcute şi tocuri în picioare mi-a amintit de cât e de frumoasă viaţa, iar eu o petrec uitându-mă în gurile altora! Nu e chiar fun drumul ăsta, mo. E profund, e pe bune, e cu provocări şi răsplată mai mare, dar e murdar şi pute. Şi nici cu unghii roşii nu e pavat.
Di
adevarat vorbesti
mo
N-a zis nimeni ceva de fun 😛
Iar cele mai multe lucruri importante sunt importante pentru ca nu-s usoare.
Sunt doua scoli de gandire despre munca:
1. if it doesn’t hurt, you’re not doing it right
2. if it’s not fun, you’re not doing it right
Si nu se contrazic de loc – pentru ca lucrurile de-adevaratelea bune sunt si una si alta.
…de asemenea un doctor la nevoie e lucru mare – si nu numai cand doare, dar mai ales 😛
copila blondă
mo, dada, ştiu şi eu, dar mai am momente 😛
Valeriu, empatia asta trebuie să fie cu limite, io i-aş lua pe toţi acasă.
Mihaela, dorinţele mele se schimbă mai des decât vremea în Anglia. Aşa că… :))
Florin, nu pot să mă opresc, fiindcă am descoperit o nouă modalitate de a mă simţi utilă, iar sentimentul e de milioane. Doar că mă oboseşte foarte tare interacţiunea asta cu oameni cu probleme. Fiindcă aici la stomatolog nu e ca în România, unde vezi un anumit tip de pacienţi. Eu văd zilnic oameni din pături sociale foarte diferite, cu bagaj mult unii dintre ei, alţii cu bagaj greu. Şi vreau să-i ajut aşa cum pot, adesea nu numai din punct de vedere al dinţilor. Am avut pacienţi cu care am plâns, cu care m-am certat până să le deschid mintea şi etc. Fiecare zi e altfel, e grozavă, dar eu ajung să trăiesc mai mult pentru alţii decât pt mine.
windwhisperer, eu şi când mă hotărăsc, mă mai sucesc de vreo cinşpe ori după aia :))
dojo, normal că aşa e. Doar că , la mine, perioada unghiilor roşii a fost perioada mea de vârf de copilărie, când aveam bani şi mă-nvârteam între reviste cu sclipici, n-aveam taxe de plătit şi NICI O RESPONSABILITATE. Iar în ţara asta, responsabilitatea nu e numai o vorbă. Acum e pe bune. Şi nu mi-e teamă că mă dă careva în judecată, fiindcă nu-s tâmpită să mă bag în ape prea învolburate, dar mi-e teamă de nopţile nedormite cu g
ndul la pacienţi. Am avut câteva şi presimt că-s doar la început. “Toughen up, Miruna!” cum îmi tot zice asistenta mea :))
Valeriu
It is not enough that we do our best, sometimes we must do what is required. – W.S. Churchill
Treci tu si peste empatie, trebuie. 🙂
Mihaela Curea
Fiecare știe ce e mai bine pentru el și familia lui, așa că nu vă lăsați momiți!
Ai încredere în dorințele tale!
Florin Grozea
Te seacă? Sună urât. Dacă e atât de rău îți propun să te oprești, până nu seci de tot…
windwhisperer
🙂 *doctorita de copii care strica jucarii * 🙂
actualizeaza pentru specialitatea ta ! 🙂 …e lung pamantul , ba e lat…ba e rotund….
xxx, make YOUR mind xxx
Happy New Year ! blondy . xxx.j
dojo
Nu poti sa stai doar cu ideea ca vei avea un blog care sa-ti dea bani. Pentru ca depinzi de prea multe si sunt extrem de putini cei care traiesc bine DOAR din asta. Majoritatea avem un ‘job’ sau o afacere care pompeaza banii necesari.
Ai o cariera frumoasa, chiar daca este grea. Din ce vad, iti place. Deci asta este drumul. Pentru tocuri si unghii rosii, exista concediile 🙂
Si vei avea mereu o satisfactie enorma, stiind ca ai ajutat oameni si ca ai facut intradevar ceva.
Triocar
Vrabia malai viseaza…!Speram sa devin un medic bun, la fel ca Sorin Oprescu, dar sa nu candidezi si la primaria capitalei findca nu-i bine sa-ti abandonezi meseria de medic ca doar simti ca trebuie sa devi medic, nu ? Oricum, iti urez succes!
Klara
Cumva, lucrurile se vor aranja, sunt convinsa. Cu timpul iti dai seama ce iti doresti cu adevarat, si mai mult decat atat, daca poti face “acel ceva” toata viata, sau macar 35 de ani. Pun pariu ca in curand vei scrie aici ce lucru frumos ai descoperit. Succes! 🙂
Di
Asa este mediul acesta de lucru, cred ca toti stomatologii il resimt cat de cat la fel, poate e mai apasator cand esti femeie si iei asupra ta prea mult din incarcatura sau durerea pacientilor tai.De aceea facem ce putem, cat putem, normal toti vrem cat mai bine si fara probleme, nu se poate mereu…dar cum a spus un prof de anul 6 la stoma e bine sa ai o a 2-a varianta de castig, job ca sa nu te inchizi o viata intreaga in cabinet si sa vezi numai dinti.
🙂
Cristina S
I sooo feeel you, si eu sunt doar stundenta! Dar am cochetat cu multe in timpul facultatii, de la jurnalism la turism si wow, nimic nu se compara cu satisfactia AIA! chiar daca gurile lumii sunt cum sunt! :p