Scriu din trenul spre Londra, de pe un ipad strain, care nu-mi stie limba si nici degetele nu mi le cunoaste. Imi amintesc de prima vizita in UK, cand plecat fara sa stiu cand ma voi intoarce. Si iata-ma pe drum de-a ma-ntalni cu-ai mei, nu la ei acasa ca intotdeauna, ci la ceea ce mai nou numim “la noi acasa”.
Care ati fost studenti vreodata ori mutati temporar de-acasa stiti cum e sentimentul ala cand iti vin parintii in vizita si vrei sa le arati ca te descurci si fara sa iti calci chilotii ori sa mananci de trei ori pe zi. Vrei sa le-arati ca n-au gresit asa de tare cand te puneau sa te speli pe dinti si sa faci dus in fiecare seara. Ca stii umbla la aragaz cu-o oala-n mana si ca intelegi greutatea vaselor murdare din chiuveta.
Prima data cand au venit ai mei la Cluj, am vrut sa par mai hranita si mai odihnita decat prevede studentia,insa probabil i-am impresionat ca aveam patul facut. Si asta, probabil a doua oara cand au venit, ca prima a fost intr- o interventie de urgenta, dupa primul curs la biocel, la care n-am inteles nimic si-am plans doua zile.
Cand m-am mutat la Bucuresti si stateam in apartament cu o prietena, fiecare vizita de-acasa era precedata de cea mai constiincioasa curatenie pe care v-o imaginati. Sa fie mama nu mandra, ci linistita ca nu crestem niste boli pe la chiuvete.
Acum e altfel decat a mai fost vreodata, fiindca sunt mai pacatoasa si mai cu norma-ntreaga in ochii lor decat in oboselile mele reale. Eu i-am invitat sa le arat Regatul, dar stiu ca ei se vor uita mai mult la printesa. Sper sa se bucure de toate si sa nu ma-ntrebe de ce nu ma marit. Sa se intoarca linistiti ca imi e bine si ca Regina e mai blanda decat pare din povesti. Ca uneori ne da si soare, dar in fiecare zi ne da timp “impreuna”.
Klara
Multa bafta! Tin minte cum era cand venea mama la noi si nu eram casatoriti inca…intrebarea cu maritatul era inevitabila! :))
copila blondă
Klara, Pe mine ai mei nu m-au intrebat niciodata, cred ca le e frica si lor de raspuns :))
Ioana, asa-i?! Noroc ca-si anuntau vizitele ;))
Ioana
Ha-ha. Asta cu vizita părinților și curățenia îmi e așa de cunoscută.
Cristıana
Si soare v-a dat Regina!
BabyRacy
Piiis!! imi place mood-ul transmis de postul tau:) hehe! faza cu curatenia a fost geniala:)) stii ca te inteleg cum nu se poate mai bine:) si imi doresc sa share-uiesc cu tine si noua etapa cu ai mei in vizita in “casuta noastra” dar pana atunci multe basme se vor mai scrie:) pupici!
Ioana
Toate ca toate, dar momentul in care nu mai prididesti de treaba si vine Mama sa te ajute e unul atat de tare! Nu trebuie sa-ti bati capul ca face altcineva curatenie cu tine si ca are alt stil sau ca dup-aia trebuie sa mai treci si tu pe acolo o data ca sa fii sigura ca e bine, pentru ca ea te-a invatat ce stii si sigur face la fel de bine ca tine.
Si mai e celalalt moment, cand mergi in vizita la ei si esti supus unui quiz test de genul “cum se face mancarea aia” (pe care i-ai tot spus tu ca o faci dar pe care nu a vazut-o niciodata) si privirea melancolica din ochii ei, care-si aminteste ce si cum facea cand era ca tine…
Iar povestea cu nunta e una intr-adevar intortocheata. Dar iti garantez ca hartia aia nu face diferenta in vreun alt fel, decat ca ajuta parintii sa fie mai linistiti (si va ofera voua noi apelative). 🙂