Cum să-ţi fie dor de oboseală?! Zilele astea-mi astâmpăr dorul şi-mi aduc aminte de Bucureşti, de alergări, de lupta cu cronometrul. Am aţipit 10 minute-n tren ca bătrânii la biserică.
Suntem în mijloc de relocare blondă şi brunetă, se întâmplă tot felul de lucruri, care-mi plac de nu mai pot. Situaţia e ca-n filme. N-am timp să vă povestesc şi mă laud că n-am.
Viaţa într-o ţară străină e o provocare continuă. Şi doar atât vă povestesc, că ieri am primit un telefon de la un angajator căruia i-a atras atenţia faptul că sunt româncă. Mi-a spus că ştie mulţi dentişti români şi că a văzut stomatologie de înaltă calitate din mâinile lor. Şi i-am spus cât mă bucur că nu face parte dintre cei care cred că suntem toţi ca cei pe care-i arată la TV: furăcioşi, nespălaţi şi cerşetori.
Despre experienţele cu aplicaţii şi joburi, într-un post viitor. Dar viitor îndepărtat, fiindcă mâine seară trebuie să-mi fac bagajul pentru #prineamt, Sibiu şi să împachetez casa de mutare. Mai am de finalizat nişte acte, ca să le pot trimite, să-mi fac unghiile şi, eventual, dacă-mi permit luxul şi …un duş. Ţineţi pumnii.
ch3815h
pumnii! tinuti! have fun pe unde ajungi si nu uita nimic din ce e musai de facut (u zisesei: trimis, pregatit, alea-alea) 🙂
toate bune si pe aici, cand ajungi si pe acolo, cand revii!
Greta
Ahh, ce dulce e sentimentul de “ce fain e ca n-am timp” 🙂 Enjoy!