Podul de piatră s-a dărâmat, a venit blonda şi l-a luat

Sunt hore în care intri şi vrei să joci, chiar dacă nu ştii paşii. Teama de necunoscut e firesc înscrisă-n legile omeneşti, însă e totodată şansa surprizelor plăcute, nu-i aşa? De cele mai multe ori, am dat ceva la schimb. Fiindcă doar naivii îşi imaginează că există gratuităţi pe lumea asta.

Ai o minte aşa ciudată, mi-a zis el într-o seară înainte să adormim. Să vorbesc lucruri şi lumea să nu înţeleagă, m-am obişnuit. Să simt trăiri şi să nu-mi explic de ce nu s-a întâmplat numai o dată. Deci, fără deci. Însă mi-e frică de regrete. Până acum, ziceam că experimentez. Sau că învăţ şi cresc în multe feluri. Şi tocmai traiectoriile mele sinuoase şi ieşite din obişnuit m-au făcut să mă simt specială. Deşi, poate aş fi fost şi fără ele. De ce avem nevoie de exterior ca să ne fie bine înăuntru?

Poate se duce copilăria. Ori poate s-a dus de-o vreme, dar m-am încăpăţânat să recunosc. Unde te grăbeşti, mi-a zis el adineaori. Dar cred că întrebarea corectă e “cum” te grăbeşti. Fiindcă e un pas mic până la “te iroseşti”. Mi-e frică de regrete. Şi de graba la un plural împrăştiat.

Eu pot avea răbdare, mi-am dovedit-o în antrenamente ani întregi. Însă e o olimpiadă pe care nu vreau s-o câştig, fiindcă cei fericiţi nu au nevoie de medalii.

Ascultaţi-vă inima, am tot zis, e singura care ştie mereu ce-i mai bine. Dar fiţi pregătiţi că poate nu ştie cel mai scurt drum. Şi grăbiţi-vă cu răbdare şi cap. Continuităţile nu sunt o idee rea, iar inerţia-şi are rostul ei pe lume. Altfel n-aş fi terminat nici astăzi facultatea.

Uneori dărâmăm cu mâna noastră poduri pe care cu greu le-am construit. Dar nu avem voie să uităm că metafora “podului dărâmat” se continuă cu “vom face altul pe râu, în jos, / altul mai trainic şi mai frumos“. Şi cred că fiecare pod pe care l-am dărâmat a fost mai frumos decât cel de dinaintea lui.

Aşa că, să dărâmăm împreună şi să construim din inimă. Noi ne mutăm din Liverpool.

foto

Articolul anterior

Restaurantele lui Jamie Oliver

Articolul următor

Toamna e anotimpul noilor începuturi

13 Comentarii

  1. mo

    catre unde? 🙂

    0
  2. Sheffield. E mai central, sper ca n-are vantul inclus in cazare 🙂

    0
  3. mo

    in cazul asta: casa…adica.. poduri de piatra 🙂 mail soon! x

    0
  4. catalin

    Am auzit ca i-ai scos unuia din greseala doi dinti sanatosi si ala ti-a facut scandal. 😀

    0
  5. fiecare noua caramida lipita bine in deja construitul zid inalt are nevoie de mortarul adecvat, din ala pregatit bine, legat, nu de aditivi si saculeti gata pregatiti in dozaje uneori dubioase de firmele de profil. caci acolo vine partea de suflet implicata-n materialul ce leaga vointa (caramida) de reusita (zidul).
    acomodare buna si cu vremea din Sheffield si bine amandurora si pe mai departe. weekend placut! 🙂

    0
  6. Cristiana

    ahhh acolo vin si eu cel mai des in vizita….micut si mai de-al casei 🙂

    abia astept sa te vad…..

    0
  7. Cătălin, ai auzit prost. A fost intenţionat 😛

    ch, mulţumim frumos!

    Cristiana, serios??? Super! Abia aştept! Nu e chiar aşa mic oraşul, e oricum mai mare decât Liverpool. Plus, e mai aproape de Luton 😉

    0
  8. Ce frumos! Sa aveti parte doar de cele bune impreuna in noua casa!
    ps: Stii, anul trecut cand tu plecai la H, noi ne mutam impreuna. Anul asta, cand va mutati, ne mutam si noi. Sa fie intr-un ceas bun! 🙂

    0
  9. Iar vă mutaţi??? Oau, abia aştept detalii!

    0
  10. Cristiana

    da da daaaa…e el in numere mai mare, dar e mai intim…parerea mea! e mai aproape de acasa 🙂 urmatoarea mutare e direct Londra 😛

    0
  11. Catalin Dobre

    Sheffield!? langa Parcul National?! fir-ai tu! 😛

    p.s.: si noi ne mutam 😀

    0
  12. liana

    Circuitul dentistilor in anglia.Am si eu o cunostinta a fost in Shefield acum e mai la sud , pe malul marii …De ce se intampla mutarile astea ?

    0

Leave a Reply

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 101 queries in 0.293 s