Restaurantele lui Jamie Oliver

Ieri am mâncat pentru a treia şi ultima oară la Jamie Oliver, acest britanic făcător de paste şi promotor al unei vieţi fără fast food. Am mai scris de el aici.

Am fost în două oraşe diferite să mănânc acolo, după mirosul numelui faimos: Jamie. Locurile păstrează acelaşi stil de pivniţă, cu pereţi cărămizii, mese de lemn şi scaune de metal. Nici burlanele din tavan ori aroma de cantină nu lipseau. Prima dată, n-am înţeles de ce într-un local cu pretenţii, ai face bucătărie deschisă. Apoi, n-am înţeles de ce n-ai pune ceva moale pe scaunele alea, noroc c-am descoperit canapele. Însă asta e amprenta locului. Faţă de pub-urile britanice, primeşte o sută cincizeci de stele, adică mesele nu lipeau şi nici gălăgie prea mare nu e (ceea ce de obicei se întâmplă, fiindcă aici chelnării nu strâng farfuriile, ci le testează rezistenţa la spargere.) Lumea foarte drăguţă, spălăţică, fără burţi nemărginite (felul în care mă deranjează aspectul ăsta tot mai mult îmi spune că ar trebui să consult un psihiatru), cu pahare elegante de vin şi fără pungi de la Primark.

Dar mâncarea! Mai scumpă decât în rest, dar asta mi se pare absurd să comentezi în momentul în care nimeni nu te ţine cu pistolul la tâmplă acolo. Plus, eu cred că în restaurantele scumpe plăteşti şi furculiţele alea frumoase, cuţitele lustruite, paharele uşoare şi şerveţelele de pânză pentru genunchi. Ceea ce face parte din tot farmecul, să fim sinceri. Dar, revenind. Mâncarea… o dezamăgire totală, în ulei plutitoare. Şi chiar dacă era de măsline, tot ulei se cheamă. Nu pricep de ce oamenii ăştia înţeleg prin salată nişte frunze, care băltesc în ulei. De ce trebuie să toarne sticla de ulei peste bucata mea de peşte. Ori peste friptura de miel. Ori de ce cannelloni erau într-un soi de ciorbă de tomate cu buline de grăsime acoperitoare.

Apreciez ce face omul, atmosfera din restaurantele lui era foarte faină, iar servirea ireproşabilă. Eu abia am cules ceva din farfurie, dar iubitul meu nu s-a dat bătut. Şi cine credeţi că cerea colebile un pic mai târziu?

foto

Articolul anterior

Tatuaje şi belciuge de la tinereţe pân’ la bătrâneţe

Articolul următor

Podul de piatră s-a dărâmat, a venit blonda şi l-a luat

10 Comentarii

  1. :))))) high end colebil:)))

  2. Eh, trebuia să ia 2 shot-uri de Jagermaister după masă și nu mai avea probleme…

  3. Probabil era plin de ulei pentru ca asa o fi pe gustul englezilor (si daca te uiti la emisiunea lui, observi ca si lui ii place sa toarne ulei mult pe toata mancarea).
    Eu am mancat la restaurantul lui din Dubai si am fost tare incantata. Era cu specific italian, cu portii generoase si gustoase. Bucataria era tot din aia deschisa, dar am stat afara, pe terasa, si nu s-a simtit 🙂

  4. Cred că aşa le place lor, peste tot curg râuri de ulei… dar porţiile sunt într-adevăr mari.

  5. Cam asa am patit si eu in restaurantul lui Florin Dumitrescu (cel de la Masteschef). Mancarea aproape ca nu s-a putut manca. Nu am vrut sa povestesc pana acum, am zis sa-i mai dau o sansa cu toate ca un bucatar profesionist nu prea isi permite sa greseasca.

    Acum, dupa povestea ta, m-am cam lamurit cum e cu astia… sunt buni numa’ la TV unde mancarea nu o putem gusta.

  6. Ai incercat si desert? Apropo de ce zice criserb am mancat si eu La Morgan la dud, si lucrurile sunt discutabile. Eu sunt pentru consumarea experientelor, chiar daca nu cad mereu pe gustul nostru 🙂 Miruna, deci la el in restaurant nu e asa apetisant ca la TV?

  7. Alino, arată foarte bine mâncarea. Porţiile sunt mari, dacă-ţi iei paste, nu ştiu cine poate să le termine din farfurie… Eu n-am gustat din fiecare, dar cannelloni umplute/umpluţi? cu vinete, dovleac şi ricotta, cu sos de roşii suna tare bine şi “sănătos”. Eu sunt mare fan vinete, sub orice formă gătită. Îmi plac şi pastele, deci! Dar inclusiv amestecul de umplutură era plin de ulei. Pluteau bulinele de grăsime. Am gustat din fiecare, foarte bune, dar rămâneau buzele aşa unse după ce mâncai… ca atunci când mânânci supă nedgresată de găină. not nice.

  8. Da, au ei un exces cu uleiul, simt nevoia sa emolieze peste limita… Daca e doar ceva local, sau chiar o particularitate a lui Jamie, se pot trage niste concluzii de aici legate de conditiile de vreme – stil de viata – mod de a lua decizii… Asta mi s-ar parea interesant, dincolo de gust sa poti sa devolti paricularitatile unui om (doar) dupa modul in care gateste…

  9. Ada

    eu am fost la un restaurant de al lui in Portsmouth si mi-a placut mancarea. Atmosfera era asa de uzina/hala/fabrica/depozit si am stat si pe scaunele de lemn cam incomode dar mi-a placut servirea mult. Tipa care ne aducea mancarea era super politicoasa, zambareata. Cand unei colege nu i-a placut ce i-a adus (era prea rece) si a trimis farfuria inapoi, si-au cerut scuze si i-au adus altceva.

  10. Jia

    Buna din nou:)

    Sper ca ai o spatamana frumoasa si ca sarcina decurge bine.

    Imi permit sa iti cer o recomandare. Vizitez Londra in curand si am fi apreciat daca ne-ai fi facut 1-2 recomandari de restaurante cu mancare buna sau care ti-au indeplinit standardele. Vroiam sa mergem la Jamie, dar din ce am citit la tine, nu e chiar asa deosebit.

    Multumesc in avans!!

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 139 queries in 0.397 s