Niciodată nu am crezut în coincidenţe. Iar cele mai multe lucruri în viaţa mea au avut un sens, chiar dacă nu evident din primul moment. Până şi durerile explicate cu eliberare îndelungată şi-au găsit rostul, iar eu am căutat să ţin minte ce am învăţat.
Ştiu, tind să vă plictisesc. Însă viaţa mea n-a fost niciodată liniară, deşi mult mai simplă decât realizez. E minunat să cunoşti oameni în drumul tău, oameni care te inspiră şi care-ţi reamintesc ce preţioasă e simplitatea copilăriei tale cu doi părinţi, patru bunici şi vreo 3 câini. Consecutivi, nu toţi deodată.
În sistemul meu de mişcare, nu există oameni care să se certe şi apoi să nu-şi mai vorbească, nu există fraţi care să se supere de la bani, în lumea mea imediată nu avem abuzuri, minciuni şi nici ură. De asta, fiecare privire pe care o arunci afară te înspăimântă în felul acela care-ţi ridică părul pe mâini şi te face să nu-ţi mai doreşti să ieşi niciodată din cutie.
Sunt într-un moment de incertitudine, în care am mai multe întrebări decât răspunsuri. Dar mă scald într-un sentiment anormal de “aşa e bine”. Mi se-ntâmplă lucruri pe care nu le înţeleg şi mi se îndeplinesc dorinţe pe care nu ştiu dacă le merit. Lucrurile se aşază, asta voiam să vă spun. E bine să avem încredere că se aşează în cea mai potrivită ordine pentru noi.
Ina
Am simtit si eu astfel de cateva ori, e important sa ne rugam sa ni se intample ce e mai bine pentru noi, indiferent ce ar fi, nu ce credem noi ca e bine, vorba ceea, ai grija ce -ti doresti, s-ar putea sa ti se intample!
ch3815h
sanse si ocazii de a-ti putea dovedi meritele pentru ce nazuiesti nu vor inceta sa apara, iar pregatirea pe care o desfasori zilnic cu cea care esti te va apropia de multumire. succes! 🙂
copila blondă
Ina, exact. Cred că e cea mai bună rugăciune, dorinţă pe care o putem face. Deşi uneori e important şi să ştii ceea ce vrei.
ch3, mulţumesc. E o apropiere pe care mi-o doresc mult. Să fie!
Andrei Răduţu
Un articol foarte pertinent, sincer si de apreciat ! Felicitari si mult succes in the connection of dots or in solving the puzzle 🙂
BoBy
cind a murit tata, aveam 7 ani si nu mi-am pus prea multe intrebari, cind m-am trezit dintr-o coma(la 10 ani) ce durase 12 zile, (in urma unui accident de masina), prima intrebare a fost “sunt in Rai sau in Iad ?”.La 29 de ani, cind a murit mama,m-am suparat pe lume,pe Dumnezeu si mi-am pus 1001 de intrebari : “de ce ?, de ce?, de ce?….. ” Dupa un timp am gasit raspunsul la toate “Asa a fost sa fie!” si m-am linistit, m-am impacat cu Dumnezeu, cu lumea si mi-am vazut de viata. Ea trece, nu ne asteapta sa ne lamurim noi. Viata trebuie traita!
copila blondă
Of, îmi pare foarte rău să aud astea. Ştii, unele înţelepciuni pe care le-am adunat de-a lungul timpului sunt pe măsura preţului pe care l-am plătit pentru ele. Deşi nimeni nu ne-a întrebat dacă le “cumpărăm”.
Ioana
Lucrurile au mai mult sens cand te uiti inapoi. Si am multe momente de prezent in care visez la un moment din viitor cand ma voi uita in urma si voi spune “am inteles de ce a trebuit sa fie asa”.