Probabil că oricărui om normal îi e dor mai des de şcoală, de teze şi teme, de profesori şi de sesiuni. De chefuri în cămine şi nopţi pierdute prea departe de sălile de lectură. Mie doar astăzi, pentru prima dată mi-e un pui de dor din ăsta, deşi nici acum nu m-aş întoarce înapoi.
Mi-e dor de căldura aia care ne sufoca sub hainele oricum prea groase, peste care eram obligaţi să purtăm halate. Mi-e dor de mirosul ăla de mucegai oribil, care te lovea când intrai în facultatea din Plevnei, mi-e dor de întunericul ăla care-mi intra parcă sub piele şi mă îngrozea fără motiv. Mi-e dor de vopseaua uscată din căminul din Cluj şi de dimineţile în care-mi suna ceasul după nici 2 ore de somn.
Mi-e dor de cafeaua aia după vacanţa de iarnă din anul 6, când eram din nou fugite de la şcoală la cafeneaua din colţ. Când stăteam nu la locul nostru obişnuit, ci la o masă dintr-o altă încăpere. Când eu eram în perioada de doliu post-revedere şi purtam puloverul ăla portocaliu, lălîu. Una dintre bluzele de tristă amintire. Dar stăteam noi în faţa trio-ului perfect: cafe latte, espresso şi capuccino cu mult zahăr, imaginându-ne viitorul. “Am putea să…” era ca-n testele unui produs înainte de lansarea pe piaţă. Şi noi testam posibilităţi. Doar că plănuiam exclusiv succese. Pe vremea aia nu ştiam şi de eşecuri.
Cred că e singurul motiv pentru care mi-e dor. De fapt, cred c-am confundat şcoala cu cafeaua. Mie de aia mi-e dor.
brontozaurel
Mie mi-e mereu dor de scoala. Desi cafea n-am mai baut de cand eram micuta de tot (2-3 ani). Chiar mi-e dor de cursuri, de a rezolva probleme si de cum ma simteam cand faceam asta. Probabil de-aia tot stau pe Stack Overflow in ultima vreme…
copila blondă
2-3 ani, cafea??? Şi de lapte te-ai apucat la maturitate. :))
Tu eşti o figură, pe care niciodată nu voi obosi să o descopăr. Nu ştiu când, să o înţeleg..
Cris
Nici nu banuiesti ce schimbari se intampla pe la Plevnei. Si tot in intuneric ne-nvartim :))
copila blondă
:)) Eah, am auzit nişte poveşti, că ar fi totuşi un aer proaspăt pe acolo. Sper să fie şi curat 😛
Ţin pumnii în sesiune!
dorina
da,o cafea o poti lega mereu de locuri,oameni si trairi! norocul e ca o poti avea oricand la indemana sa readuci ceva ,de candva ,de undeva…..
Anca T
Faceam cafea la fierbator in camin si o beam in pahare de plastic, ca de portelan nu aveam…si oricum portelanul nu se potrivea cu studentia si caminul. cand mi-e dor de studentie imi recitesc cursurile si merg in regie (bucuresti) si mananc cea mai buna pizza din tot orasul ;))
copila blondă
Dorina, mai uşor cu readusul cafelelor în viaţa ta, mai ales. Să ne bucurăm de ele în poze. Sau în amintiri. Că apa ce-o avea?! :))
Anca, ce pizza, ce pizza??? Că poate inspirăm vreun flămând, cine ştie!
iulianmindrila
eu intr-o vreme visam in fiecare noapte ca sunt la scoala, in mod paradoxal uneori ne e dor si de lucrurile care nu ne faceau placere…
Ernest
Sa-ti fie dor, sa ai un dor ori sa lasi un dor in urma-ti e ceva aproape divin.
In liniste si din dor prea mult, la ceas de seara, e noapte si vara, intins in iarba si fara teama, sa-ti lasi gandul cu pace ca dorul sa ti-l spuna. 🙂
PS. nu stiu ce-am vrut sa iasa dar mi-a placut si mie. 😀
Manuel
Nu imi trebe sa ma gandesc prea mult la scoala. Invat singur si acasa 😀
Totusi, imi adus aminte de zilele cand mergeam la faculta. Frumos, zic, frumos.
copila blondă
Iulian, eu încă mai am coşmaruri că dau bacul la mate :((
Ernest, o poezie!
Manuel, mda, la mine nu toate amintirile sunt frumoase, dar mă bucur pentru tine. În fine, cafelele precis au meritat!
Anca T
Pizza de la tratoria 21 (de la parterul caminului p21)e tare buna si destul de ieftina, iar daca ii zambesti baiatului care iti face pizza ti-o umple de carnita, ciuperci si masline, yum!