Beauty editorii – din print în online

Piaţa publicităţii se duce la vale momentan, rostogolindu-se (ca să nu spun călcând) peste mulţi dintre cei care au hrănit-o la sân, să zic aşa. Pe 19 februarie apare ultimul număr al revistei Look, o altă publicaţie care moare cu zile, ca după o boală grea, de care însă doar bogaţii se pot trata. În fine, povestea e în felul următor, pe scurt: Look era la Edipresse, care a fost preluată de Ringier, care Ringier mai avea pe Joy, care Joy e un fel de Look. Şi pe sistemul “prioritatea primului venit”, Look zboară de pe faţa tarabelor româneşti.

Ei, mare pierdere, veţi zice, o revistă mai puţin, plină de publicitate şi pantofi! Dincolo de acest aspect, pe care nu-l discut acum (dacă avem sau nu nevoie de reviste glossy, şi, dacă da, de atâtea?!), e un moment trist. Fiindcă întâmplarea face să cunosc redacţia aia. Pe oamenii ei. Şi fiindcă îmi amintesc cum a fost când s-au mai vândut/desfiinţat şi alte reviste din Edipresse, pe vremea când lucram acolo. Azi mergeai la birou, salutai pe toată lumea, povesteai în pauza de ţigară, îţi dădeai rând la WC, iar a doua zi, nici praf nu mai era pe birouri. Nici rând la budă, nici ceşti de cafele băute, în chiuvetă. Era un gol din ăla, care te trimitea cu gândul direct la toţi oamenii aceştia, care nu ştiau ce să înceapă cu dimineţile lor. Şi că, desigur, puteai fi tu în locul respectiv. A fost o senzaţie ciudată, ca atunci când îţi pare rău de ceilalţi pasageri care se scufundă pe corabia de pe care tu te salvezi.

Acestea fiind spuse, multe reviste se închid, multor jurnalişti le tremură chiloţii şi noaptea în vise, există o foarte mare parte dintre ei care-şi doreşte ceva în online. Majoritatea nu ştie cu ce se mănâncă, de unde să înceapă şi cum se face o comunicare transparentă şi liberă. Mai ales, liberă. Apoi, cei care rămân şi chiar fac primul pas pe wordpress, îşi dau rapid seama că e mai complicat decât şi-au imaginat. Că lumea nu te aşteaptă cu un covor roşu, doar pentru că eşti tu prinţesa din Cacăsburg şi te dai cu multe creme. Ba lumea te mai şi judecă, unii chiar ştiu înjura. Live, la tine pe blog. (Dragilor, se întâmplă şi se întâmplă al naibii de des!). După vreo săptămână, ăştia care fac faţă primei judecăţi de valoare, transmisă de vreo gâscă din Cocârlaţii de Jos (de foarte jos şi fără prea mult simţ ortografic, aspect desigur trecut cu vederea de jurnalistul rănit în amor propriu), se prind de faptul că e mult mai multă muncă pe online decât pe print. Păi să vedeţi, dacă pentru o revistă, ai de scris 4,5 articole pe lună (pe lună!!!), pe blog se cam cere câte ceva măcar o dată la două zile. Dacă e mai des, e mai bine, dar nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Următoarele probleme sunt de conţinut. Cum să scrii când nu mai trebuie să mulţumeşti pe nimeni, când tu ţi-ai format deja un fel în care ştii că nu-ţi întoarce de 10 ori clientul un advertorial? E un stil în sine şi se formează greu! Să scrii la comandă e mai greu decât pare la prima vedere. Iar asta trebuie reformatat. Când scrii pe online, trebuie să fii tu. Când scrii la o revistă, trebuie să fii revista. Ştiu cât mi se repeta mie silabisit: “Miruna, sti-lul revistei ELLE!” fiindcă trebuia să fie o diferenţă. Dacă l-am învăţat şi practicat bine, habar nu am, cert e că mi-am dat silinţa. Uneori cu preţul de a nu mai şti cine sunt.

Beauty editori din lumea-ntreagă! Online-ul e atât de simplu de făcut, fiindcă nu ai şefi, nu ai reguli şi nici ore fixe. Însă zilele sunt libere doar pentru cei care cu adevărat simt că nu muncesc, chiar şi când o fac. Nu poţi fi pe blog ca la birou, pe blog trebuie să fii ca din tot sufletul. Altfel, vei ajunge să-l urăşti ca pe serviciu şi asta transpiră imediat. Nici măcar înjurături nu mai capeţi.

Dintre blogurile pe care le ştiu:

  • Dana Sota are unul de mare succes şi mereu actualizat. Bravo, Dana!
  • Liliana, beauty editor la Tabu, face primii paşi şi îi face cu drag, se vede.
  • Ramona (am cunoscut-o la Look) nu scrie foarte mult de beauty, ceea ce îmi place cu atât mai mult! E bine să-ţi laşi mintea să viseze în ce forme aurite vrea ea şi să ai ceva al tău şi numai al tău, departe şi independent de alţii. Sunt convinsă că după revista Look, Ramo o să facă lucruri mari cu blogul ei şi nu numai!
  • Olivia (am cunoscut-o la Joy) nu scrie atât de des pe cât mi-aş dori eu. Sincer, cred că e o fire ea în sine prea dinamică pentru doar o tastatură şi un mouse. Pe Olivia trebuie să o cunoşti, să o auzi cum râde şi cât de tare vorbeşte. Asta e, Olivia nu încape într-un post de blog, iar asta nu are nici o legătură cu silueta ei de invidiat!
  • Pe Lioara Bradu (am cunoscut-o la ELLE) o cert: ultimul post e din iulie 2011?! Cred că, la Lioara, cuvântul nu mai e de mult o prioritate, de când îşi are copiii şi familia ei. Ceea ce nici nu ştiu dacă e chiar de certat.
  • Cristina Sima (am cunoscut-o după plecarea ei şi venirea mea la ELLE) văd că scrie tot mai des. Însă anii de la revistă au transformat-o mult şi e vremea să se detaşeze de spiritul printului. Văd că a început să se adreseze altfel în discurs, într-un fel mult mai natural blogului.

Primesc şi alte sugestii de bloguri ale colegelor beauty editori de print, cu blog, cerând scuze că nu le-am aflat mai devreme.

foto

Articolul anterior

Putem sări peste ziua de mâine?

Articolul următor

Editura RAO şi-a luat sclavi. Ruşine!

16 Comentarii

  1. E adevarat, cred ca ziaristii care au ramas prin redactiile revistelor au acum sentimentul ca se afla in the middle of nowhere.

    Din pacate, cred ca nu-s multi croiti pentru mediul online sau care se pot adapta si invata din mers. E pacat, pentru ca experienta scrisului, contactele si “nasul” de ziarist i-ar ajuta enorm.

    0
  2. Da măi, însă oare nu se poate recroi drumul? Mai ales dacă ăsta e valul şi, mai mult, cam singura opţiune? Eu cred că e păcat că atât de mulţi nu se înţeleg cu online-ul. Iar asta e din cauza propriei lor reticenţe, că doar nu e limba chineză!
    Nu îţi imaginezi de la câţi am auzit: Twitter?! eu n-am timp de prostii.

    0
  3. Mirela

    “analiza la rece, extrem de obiectiva si faina, facuta de un profesionist cald :-)!”….
    O posesoare de nickname Blonda de mai mult de 35 ani 😉 te felicita!

    0
  4. :))) multumiri, ca de la blonda la blonda!

    0
  5. Miruna, inainte sa comentez sau sa fac altceva mi-am creat atmosfera (stii ce zic), am aprins o tigara si m-am instalat in fata laptop-ului, profitand ca sunt singura si linistita la birou, apoi am zambit amar cititndu-ti randurile.

    Am inceput incruntata si am terminat scrierea ta usor incarcata si cu un nod in gat. Numele nodului? Revista Look!.

    Online-ul este al naibii de greu, simt ca nu pot face si treaba de art director, imi lipseste corectura, imi lipsesc ochii critici de dinainte de publicarea unui articol si ma simt, momentan, pe teritoriu strain.

    Si totusi, simt cum partea de online evolueaza si ma bucur. In acelasi timp, imi pare rau. Pentru ca vad cum in unele cazuri internetul omoara printul. Imi doresc ca aceste “decese” sa fie repercusiuni ale dinamicii extraordinare pe care o are online-ul in acest moment si ca, atunci cand se stabilizeaza piata, sa renasca revistele ucise. Si voi vedea daca dorinta mea se materializeaza sau nu abia peste multi ani, probabil. Si in multi ani… pot disparea multe reviste.

    Sunt convinsa ca deciziile de a inchide o publicatie nu sunt luate peste noapte insa asa imi pare de cele mai multe ori.

    Ne-am redirectionat pe online pentru ca ne place sa scriem, sa impartasim, sa avem un psiholog (da, chiar si in beauty), sa multe. Aceasta orientare (pentru ca nu pot spune “reorientare”) insa, in cazul dureros de majoritar, vine dupa decizia mai marilor de a ne da un sutulez in funduletele noastre de beauty editoritze (cum zice Lili).

    In timp ce scriam acest comentariu biroul s-a inundat, asadar inchei aici si dau “submit comment” gandindu-ma… oare am mancat vreo litera?

    0
  6. Eu nu cred ca revistele vor disparea din cauza netului, la fel cum nici cartile nu sunt pe cale de disparitie. Mie imi place senzatia unei pagini lucioase in mana, mirosul proaspat de tipar, etc.

    E o tranzitie, Olivia. Let go la tot ce stiai tu si la cum erai obisnuita. Ia-o ca pe o dezvoltare personala, indiferent daca e greu sau usor. Stiu ca nu se compara, dar aici in UK sa faci unele chestii ca dentist, pe care le-am invatat la scoala!!! sunt bune ca si caz de malpraxis. E cu totul alta medicina, desi dintii si durerile sunt aceiasi. Iar mintea mea trebuie sa urle pe silent.
    Apoi a venit momentul in care m-am intrebat de unde stiu eu cum e bine si care-i tratamentul absolut! Si ca nici astia nu or fi chiar prosti gramada. Si ca vreau sa stau, sa vad CUM E.
    E mult mai usor asa.

    Sper ca s-a dus nodul din gat. O sa fie cumva, sper sa fie bine.
    Te pup, cu drag.

    0
  7. P.s. Scuze, scriu de pe tel

    0
  8. Miruna, bun text! Mi-a adus aminte de prinele numere ale lui Avantaje din toamna lui ’95 si de primele articole de beauty. A fost greu cu scrisul ‘la comanda’, insa asta m-a invatat disciplina si documentare serioasa, asa ca am pentru ce sa fiu recunoscatoare. Oricum, dezvatul e mai rapid decat invatul si, chiar daca acum scriu mai mult despre mancare, imi mai zvacneste din cand in cand si vechiul obicei de a arunca un ochi pe rafturile cu cosmeticale. 🙂

    0
  9. Primesc mustrarile cu fruntea sus si dupa ce imi pun cenusa in cap (nu prea multa ca ma imbatraneste) promit sa ma apuc de scris chiar din seara asta. Primul post: motivele obiective (subliniez:obiective ) pentru care am fost atat de “lenesa”. Le poti citi miine dimineata pe blogul meu!!!!
    Dar revenind… de fapt venind la subiect, sunt intru totul de acord cu tot ce ai scris. Imi pare rau ca se inchide LOOK (cunosc revista inca din fasa si oamenii din redactie imi sunt prieteni buni; le cunosc problemele personale si stiu din experienta proprie cat de greu este sa te trezesti intr-o buna zi ca ti se ia piinea de la gura). Dar, stiu la fel de bine ca lumea (nici a mea, nici a lor si nici a voastra) nu se opreste in loc din cauza asta. Nu revista care ne-a angajat ne-a facut cine suntem, ci noi am imbogatit revista respectiva cu scrisul/personalitatea/viziunea/umorul/experienta noastra. Nu uitati fetelor ca omul sfinteste locul (accentul pe omul). Si spunand acestea,de azi ma apuc (serios – si imi mai pun un rand de cenusa) sa imi sfintesc singura locul (blogul) meu. Parol!

    0
  10. Nici eu nu cred ca printul moare, desi, chiar si eu, altadata dependenta de atingerea hartiei lucioase, am ajuns sa citesc pe net aproape tot. Apreciez review-ul tau pe care il consider este extrem de corect si asa cum spune Mirela, cald 🙂 Si da, cred ca si tine ca limba de lemn, tiparele cu care ne-am obisnuit ani de zile la reviste si care genereaza sindromul paginii albe, pot fi eliminate cu perseverenta si pasiune. Si sunt de acord cu Olivia. Cu toatele povestim in scris pentru ca asta ne place cel mai mult sa facem. Multumesc

    0
  11. Diana

    Eu am un exemplu foarte bun din UK: http://www.britishbeautyblogger.com/

    Imi place foarte mult cum scrie, este clar ca de multe ori scrie despre ceva primit de la o agentie de PR dar stilul este foarte bun.
    In plus pt ca face parte din lumea revistelor va publica informatii intotdeauna inaintea blogurilor “personale”.

    0
  12. Zână, sorry, dar nu reuşesc să te identific de pe blog. Ai lucrat şi tu în trust? 🙂
    Oricum, blogul tău e periculos de bun!

    Lioara, hai că nici nu te-am certat prea tare. Adică, puteam mult mai bine de atât :))
    Iar acum că ai zis de scuze, mi-e şi frică să intru deseară să citesc. Ceea ce vreau să ştii e că întotdeauna vei avea un sprijin la mine sau ajutor sau sfat sau ce vrei tu. Într-ale blogului şi în orice altceva mă mai pricep. La dinţi, sper să nu fie nevoie 😛

    Lilik, 🙂 Îmi pare rău că buburuza ta nu se vede ca avatar şi pe blogul meu. E din cauza vechimii temei 🙂
    Şi da, scrisul vine din mereu aceeaşi pasiune, chiar dacă output-ul e uşor diferit.
    Spor şi inspiraţie!

    Diana, evident. Aici e avantajul unui beauty editor din print. Are şanse mult mai mari să se afirme, fiindcă are deja conexiunile, relaţiile şi,mai ales, EXPERIENŢA.
    Nu ştiam blogul, merci de recomandare.

    0
  13. Miruna, am lucrat in trust pe vremea cand nu era Edipresse,ci RPG.:) Adica de la primul numar al lui Avantaje si pana prin 1999 – 2000, daca imi aduc eu aminte bine. Smaranda imi zice. Si Vornicu. Multumesc pentru compliment – ce sa faci, cand vezi ca nu te mai ajuta nicio crema anticelulitica, o dai cinstit pe mancare! 🙂

    0
  14. Daaaaaaaaaa! Mie deja îmi place de tine! :)))

    0
  15. Ah, copila blonda, aveam asa nevoie de niste bloguri de beauty :D. Mersi mult pentru articol, e tare fain :).

    0
  16. Mă bucur că am putut fi de folos. Gând la gând!

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 185 queries in 0.200 s