Din România, cu drag

  • Vă scriu din patul meu, din casa părinţilor mei de la Sibiu. Nu că aş avea părinţi şi prin alte oraşe, dar treaba asta cu casele e destul de neclară, deşi declaraţia mea de avere e tocmai contrariul: nu lasă loc de întrebări.
  • Am multe să vă povestesc, drumul a fost o poveste în sine, întoarcerea în zone unde lumea înţelege ce vorbeşti e dureros de cenzuratoare, astfel încât aproape ţi-e dor de libertatea oferită de alte limbi. Oricum ar fi sunat şi asta.
  • Sunt bine, sănătoasă, abia m-am dezlipit de mama; am încins jocuri cu aia mică de devreme până târziu, însă prea puţine pentru amândouă. Bucureştiul m-a încărcat ca pe-un acumulator stricat; iubesc bulevardele lui, claxoanele din trafic şi mâna mea pe volanul maşinii.

Însă primul re-contact cu ţara m-a dezamăgit. Lumea la cozi în aeroport îţi suflă în ceafă, pe români îi recunoşti după ceva crispat pe chipul lor (şi o spun cu cea mai mare tristeţe de a şti că fac parte din această tagmă), în avion o româncă (poate cu doi r şi fără ultima jumătate a cuvântului) i-a făcut scandal olandezului de steward, care n-a vrut să-i dea şi a ţâşpea sticlă de vin pe seara aia. Era deja beată şi penibilă. Dar mai multe despre călătorie, mâine.

În Sibiu, am stat la o altă masă înainte de cea a mea, de când eram mică. La o masă, unde m-am simţit atât de bine, încât a trebuit să-mi cer scuze la final pentru cât am uitat de mine şi de dorul de ai mei. E ciudat să găseşti şi în alte case o căldură care să-ţi amintească de ceva cunoscut, deşi n-ai mai fost de multe ori pe-acolo. Iar cel mai ciudat pentru mine e să mănânc salată de boef făcută de altcineva decât mama sau bunica şi să-mi placă. Niciodată nu-mi plac caricaturile numite “gătit” de prin vecini. Niciodată nu-mi plac alte prăjituri sau torturi decât cele cu amprenta bunicii. Doar, iată, şi niciodată are un sfârşit.

Nu îndrăznesc să mă bucur, nici măcar să povestesc cuiva, doar atât vă spun, că eu sunt omul momentului: am mâncat tortul de astăzi fără să mă gândesc la (silueta de) mâine.

De când am intrat în camera, în care miroase a brad proaspăt, mă holbez tâmpită la lucrurile mele de pe raft. Rafturi ca nişte oglinzi ale unor copile trecute: mai triste, mai fericite, mai neştiutoare. Simbolizează parcă tot ce-am fost eu înainte. Mi-e atât de drag, că parcă-i şi păcat să dorm…

 

 

Articolul anterior

Cum am făcut dintr-un singur pitic: doi!

Articolul următor

Sa ne revelionim cu placere!

15 Comentarii

  1. astept sa ajung si eu acasa. mai e putin…putin!

    0
  2. Cât de puţin?
    – am eu senzaţia sau chiar aşa e: purtăm discuţii paralele, dar identice, atât aici, cât şi pe twitter. de parcă n-am înţelege din prima :p

    O fi emoţia plecării la tine şi cea a ajungerii acasă, la mine. Drum bun, Giolly! Şi An Nou fericit!

    0
  3. Welcome home!

    Daca stiam eu ca “cea mai frumosa masina din lume” se indreapta azi spre Sibiu poate eram mai atent pe drum si salutam “face to face” blonda noastra draga 😉

    0
  4. Hey, nu iar tu! Mi se face teama, cand vine vorba de tine si masini :))

    Esti in Sibiu?

    0
  5. Nope, dar am venit azi de la Bucuresti si am trecut pe acolo 🙂 Sunt si eu acasa, in Petrosani 😛

    0
  6. In mai putin de-o luna sunt acasa.eu am observat ca ma inteleg foarte mine cu oamenii plecati din tara. Probabil dorul de casa, prieteni, familie ne apropie.:)

    0
  7. Stef

    Miruna, in Bucuresti ramai sau doar in Sibiu?

    0
  8. Bine ai venit casa, copil frumos si rasfatat! 🙂

    0
  9. BabyRacy

    Welcome home, honey!:*

    0
  10. criserb, apăi să ştii că ne-am ratat la mustaţă! Pare rău,

    Stef, doar Sibiu. Bucureştiul l-am tranzitat doar.

    nina, mulţumesc frumos! Bine v-am găsit!

    BabyRacy, :* ţi-am scris aseară pe viber, nu ştiam dacă e încă ora potrivită

    0
  11. bun venit acasa >:D<

    povestea cu rafturile am trait-o si eu cand m-am intors singura data acasa dupa o perioada mai lunga (4 luni) si a fost absolut minunat. desi prima impresie a fost de "doamne, cat e de aglomerat totul in camera asta", dupa m-am simtit extrem de bine 🙂

    tu cat apuci sa stai acasa?

    0
  12. bun venit acasa! nicaieri nu-i ca acasa…

    0
  13. Bine ai revenit. Buna incarcarea de baterii, este utila 🙂

    Sarbatori fericite in continuare si un 2012 usor si frumos

    0
  14. boby

    Nu sunt raze de soare, nu este prea multa zapada, dar in jurul tau este multa dragoste pe care n-ai s-o gasesti nicaieri in lumea asta, decit la Sibiu.Bine ai venit acasa!

    0
  15. Bine ai revenit în România 🙂

    0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 176 queries in 0.329 s