Se poartă liste de Crăciun!

Nu ştiu dacă „All I want for Christmas is you” ar trebui să expire vreodată, doar fiindcă se întâmplă să consideri că nu îţi mai poţi dori ceea ce deja ai. Nu ştiu dacă se poate să „deja ai” şi dacă e bine să te culci pe urechea asta. Nu ştiu dacă nu e trist să nu îţi mai doreşti de Crăciun cele mai minunate lucruri din viaţa ta, doar fiindcă se întâmplă ca ele să fie prezente deja. Ce, asta înseamnă că poţi renunţa oricând la ele?

Când mama mă întreba în alţi ani ce vreau de Crăciun, mereu îi răspundeam că ce-mi doresc eu nu se găseşte în magazine. Însă anul ăsta va trebui să gândesc în termeni mai concreţi, fiindcă mama e departe, iar altfel risc să mă trezesc că mi se spune „io ţi-am zis să îţi alegi ceva de pe net”. Ştiţi, pe vremuri, listele de Crăciun sau listele în general erau împotriva principiilor mele şi i-am umflat capul unui anumit cineva despre frumuseţea facerii unui cadou, când colinzi de bezmetic magazinele şi 2 ceasuri te gândeşti constant şi intens la celălalt, la ce i-ar plăcea lui, la ce i s-ar potrivi şi sfârşeşti prin a te enerva că nici nu-ţi aminteşti ce culoare-i au ochii. Sunt Stan-păţitul, deci nu vă grăbiţi a crede că doar bărbaţii trebuie pedepsiţi. De fapt, în cazul meu, bărbaţii erau singurii pedepsiţi, că eu scăpam de obligaţia cadoricelii, ei rămâneau să se descurce cu ea… Şi după ce am făcut un şir impresionant de cadouri ba prea mari, ba prea mici, ba prea albastre cu dungi, ba fără dungi şi cu buline, mi-am dat seama că prea puţin conta că erau făcute din tot sufletul meu! Ca atunci când eram mică şi bună-mea îmi făcea tot cadouri care-i plăceau ei, mie nu prea spre deloc. Aşa că nu le purtam niciodată. Până când femeia a înţeles că secretul ca eu să port cadourile de la ea era ca ele să-mi placă mie, nu ei. Şi tocmai v-am spus povestea primei mele perechi de sandale cu toc!

Aşadar, viaţa mi-a arătat că preconcepţiile costă bani şi reputaţie (vă daţi seama cum eram eu, aia cu teoria de mai sus a facerii unui cadou, în momentul eşecului absolut cu preaproasta alegere!). Deci, sunt pro-liste de dorinţe. Şi mă superaşteptam ca şi pe facebook să apară aplicaţii, care să-ţi permită să scrii ce-ţi doreşti şi să le faci publice. Nu ştiu dacă sunt primii, dar şi BCR s-a gândit la asta. Îţi faci lista aici, apoi îi dai share pe wall şi…să curgă cadourile! Măcar cresc şansele ca acestea să nu fie nici prea reci şi nici prea calde. Convenabil pentru toată lumea, nu? Cadourile potrivite înseamnă timp şi bani! Neirosiţi, vreau să zic.

Ce le-aş lua dacă aş avea cum

De Crăciun nu o să fiu acasă, dar Crăciunul o să fie când ajung eu. Le-aş lua bucurii la fiecare, doar că încă nu s-a inventat un magazin cu aşa ceva. Şi cât încă bucuriile se generează prin gesturi, să ne apucăm de treabă!

• Pentru tata aş căuta parfumul lui din studenţie, acela pe care-l ştiu mai mult din poveştile maică-mii, poveşti care mereu se termină cu ocheade de care ţi-e tare drag să le vezi între părinţii tăi. E bine să avem lucruri care să ne amintească de noi, pe vremea când nu aveam copii şi nici griji personale. În fiecare parfumerie în care calc, întreb de „Men’s club”.
• Maică-mii i-aş duce Timp şi i-aş lua grijile. I-aş duce tot timpul ăsta mult al meu de-aici, pe care-l dorm sau îl plimb pe străzi necunoscute sau îl citesc reviste colorate. Sau şi numai ăla pe care-l dorm, cred că i-ar face-o bucurie. Şi i-aş lua grijile, că poate ar face loc mai multor cafeluţe băute în tihnă, pe Skype ce-i drept, dar cel puţin în companie plăcută. Deşi nu cred că mai există în ziua de astăzi oameni lipsiţi de griji, orice parfum ar purta sau oricât de studenţi cu barbă şi plete ar fi ei. Hm, sau teleportarea cred că ar mai încânta-o. Dar, totuşi, să fim realişti!
• Bunicilor le-aş duce Răbdarea în cel mai mare sac pe care l-aş găsi. Răbdare cu genunchii care nu-l mai ţin pe bunicul în vârful viţei şi pe bunica în podul casei, că doar asta înseamnă „curăţenie generală”! Răbdare să tăvălească prăjiturile prin nucă, fiindcă şi urmaşii noştri au dreptul lor la bunătăţi.
• Pentru prietenele mele aş picura Noroc, acel strop binecuvântat care să le coloreze viaţa într-una mai luminoasă, mai veselă de Crăciun şi mai plină în fiecare seară.
• Finuţei mele i-aş cumpăra Libertatea, singura jucărie pe care să nu i-o poată nimeni strica niciodată, nici măcar ea însăşi. Să o poată lua oriunde s-ar duce şi să o poate vedea oricât s-ar întuneca afară.
• Şi dumneavoastră v-aş aduce Toleranţă faţă de mine şi de alţii şi chiar faţă de persoana pe care-o vedeţi în oglindă… Iar mie, mie mi-aş oferi Iertarea. Asta bineînţeles, dacă ar fi mai simplu decât să o scriu pe un blog.
• Iar lui, lui i-aş da Iubirea în cele mai frumoase straie ale ei. Să o facă mică şi să o pună în inima lui, care s-o trimită la fiecare celulă în parte. Deşi mi-e teamă să nu fie şi ăsta un cadou nepotrivit. Că n-ar fi prima dată când îi dau ceva ce deja are…

Şi deşi nu ştiu cam de câţi bani ar fi nevoie pentru toate acestea, ştiu sigur că mă voi strădui să le aduc pe fiecare în parte cumva pentru cei dragi ai mei. Nici despre listele dumneavoastră nu ştiu prea multe, dar dacă aveţi nişte dorinţe cel puţin la fel de idealiste privind posibilităţile, permiteţi-mă să vă aduc la cunoştinţă oferta BCR-ului, specială de sărbători.

• E valabilă până la 31 decembrie şi contine: creditul de nevoi personale Divers BCR şi cardul de credit Powercard BCR.
• Are comision analiza credit: 0, comision emitere card credit: 0, comision administrare card credit in primul an: 0
• Are cadou 100 RON pentru clientii care iau pachet in campanie si care fac o tranzactie la POS cu cardul. Banii se vor vira in contul de card de credit pana pe 15 ianuarie, doar clientilor care au achizitionat ambele produse si au efectuat minim o tranzactie cu cardul de credit la un comerciant.