Decăderea femeii în numele aspiratorului

Întotdeauna am crezut că cea mai tristă condiţie în care poţi ajunge ca femeie e aia în care te bucuri de-un fier de călcat la Crăciun. Sau aia în care îţi doreşti unul. Niciodată nu am găsit cadourile de uz casnic precum oale, tigăi, etc o expresie a bunului gust. De nici o parte, ca să ne înţelegem. Nici de cea a neinspiratului care le face şi, cu atât mai puţin, de cea a nefericitei care se bucură. În concepţia mea de cadouri cu stil, pe lista de aur stătea colierul cu diamante, un weekend la Praga (n-am fost niciodată) ori clasica, dar nu ieftina, … cutie cu bomboane!!! Toate de bun gust, mai ales ultima. Nu sunt fanul florilor oferite cadou, fiindcă mi se pare hilar să duci cuiva o mortăciune. Buruienile sunt frumoase în ghiveci, doar că nici genul ăsta de cadou nu se potriveşte cu oricine. La mine, de exemplu, în maxim o săptămână se transformă precis în sus-numita stare de descompunere.

Pe scurt, momentul în care îţi doreai oală sub presiune, vas de ceramică ori nu-ştiu-ce storcător de fructe (pe care oricum toată lumea îl are, dar nimeni nu-l foloseşte), mi se părea ultima treaptă socială a unei femei. Atât în faţa celorlalţi, dar mai ales în faţa ei, dacă şi asta s-o încadra la social. Până am ajuns să îmi doresc pireu de cartofi. Eram în Bucureşti, aveam bucătărie, cartofi îmi puteam lua de la piaţă, iar tot ceea ce stătea între mine şi pireo-frişca visată era mixerul. Mi l-am dorit fără mustrări de conştiinţă şi în acelaşi ton l-am şi folosit imediat după ce l-am primit: de maxim 2 ori. Că l-am s-a stricat urgent, semn că lucrurile astea nu-s de mine şi că ar trebui să revin la a-mi dori mărgele.

Până astăzi. Când am o dorinţă maaaare, dar nu aşa, MAAAAAARE de tot: să-mi arunc aspiratorul la gunoi. Dar nu să-l arunc întreg aşa, ca să-i fie cald şi bine, ci să-l zdrobesc în bucăţi mici, ca să-l doară fiecare piuliţă. Deşi mă îndoiesc că ar avea aşa ceva, la cât de de plastic şi de jucărie e. Deci, femeilor din lumea-ntreagă, îmi plec capul şi-mi cer iertare pentru judecăţile mele superficiale din trecut. Le pun pe seama naivităţii vârstei şi a unei vieţi ce a fost prea generoasă cu mine, încât mi-a oferit doar puteri de 3300 watts în aspiratoare, doar epilatoare fără funcţia “rade pielea”, mopuri cu găleţi rezistente şi capete de schimb, aproape frumos mirositoare.

E a doua oară când facem curăţenie, de când ne-am mutat aici. A DOUA OARĂ?!?!?! Mamă, lumea ştie că nu tu m-ai învăţat aşa. Treaba e că acest făcut de curăţenie (care la Bucureşti îmi lua maxim 2 ore în megavila mea de la etajul 3), aici îmi ia o după-masă întreagă, fără vreo legătură cu spaţiul de curăţat. Ci cu nervii de liniştit. Niciodată, dar NICIODATĂ, să nu vă luaţi aspirator de 1200watts, nici măcar când costă 15 lire (da, mamă, ştiu, nici aici nu m-ai învăţat aşa!). Fiindcă singura diferenţă între cum e când dai cu aspiratorul sau cum e când se face curent e că prima variantă presupune o priză. În rest, nimeni nu aspiră nimic, decât dacă eşti fix pe mizerie călare cu talpa aia de aspirat. Dacă eşti 2mm mai la stânga, la dreapta,în sus sau în jos, eşti degeaba , prietene! Că aspiratorul tău şmecher de 15-lire-afacerea te-a “făcut” la propriu! Un pachet de nervi, asta te-a făcut. Că nu aspiră, ci doar împinge gunoaiele prin casă, de zici că ieşi la plimbare cu mizeria. Ea, Mizeria. De când conveţuim aici, am senzaţia că o să-i serbăm majoratul.

Şi, da, eo zi tristă pentru mine: vrrrrreau……. alt aspirator. 🙁

foto 1,2

Articolul anterior

Lucruri care îl schimbă pe om: banii şi emigrarea

Articolul următor

Obiectul care mi-a schimbat viaţa

21 Comentarii

  1. mada

    sunt si eu in situatia ta de vreo luna.. insa eu imi doresc enorm o masina de spalat vase! aspiratoru e degeaba.. tot mai bine iei o matura din aia sanatoasa!

    1+
  2. naty

    Mi te imaginez:)))…pt ca ai pictat f frumos in cuvinte!

    0
  3. Valeriu

    Învață să nu te mai enervezi pentru lucruri, ci doar pentru gânduri și nici atunci pentru toate. Prea puține gânduri justifică o stare nervoasă, foarte puține.
    Unele femei își doresc ustensile casnice, nu văd o problemă în asta, dacă atâta vor, atâta pot, atât le este suficient. Fericirea e un lucru mărunt, contează doar la ce nivel de valori te raportezi.
    Tu ești o gospodină a gândurilor, nu a lucrurilor iar aspiratorul tău funcționează minunat, folosește-te doar de el. 🙂

    Eu am cumpărat acum ceva timp un aspirator ”No face, no name, no number” din Kaufland cu vreo 90 lei și cu putere de 1800 Wați, deci apropiat de al tău. Ce să zic, ăsta micuț ieftin și albastru aspiră foarte bine, am rămas surprins de cât de puternic este în comparație cu dimensiunile lui.
    Al tău este fie defect, fie o componentă este instalată incorect și trage ”aer fals” pe undeva. 😀

    0
  4. Mădă, păi de asta nici nu l-am prea folosit. Pe parchet merge mătura, adică la fel de mult praf ridică, iar pe mochetă oricum nu merge nimic… deci, de să ne mai străduim.
    Un aspirator bun face toată diferenţa, crede-mă! Cu al meu din Bucureşti luam şi praful de pe mobilă; aspiram canapeaua, tastatura, tot. Cu ăsta, doar le-aş mângâia.

    naty, auuuuleeeeeeu, îţi imaginezi?!?!?! Te rog, nununu. Aveam şi eu o reputaţie…

    Valeriu, nu trage nici un aer fals pe nicăieri, crede-mă că ştiu instrucţiunile pe de rost. E atât de prost, încât bara aia de plastic, piciorul ăla se ÎNDOAIE dacă pun presiune pe el. Aşa să-ţi imaginezi nenorocirea.

    0
  5. Valeriu

    În cazul ăsta ”buying cheap is false economy”, ba chiar ai făcut risipă. 😀
    Lasă că faci tu o investiție strategică și îți iei unul nou, puternic și solid, ca alea rusești de nu stiai dacă are motor electric sau de avion. :))

    0
  6. theo

    Făi o poză şi pune-o pe net să-l faci de ruşine! Mama lui de aspirator 🙂

    0
  7. Valeriu, mi s-a promis că îl schimbăm. Sâmbătă!
    Cred că pot fi destul de convingătoare cu o criză de nervi.

    theo, ţi-aş da link, dar mi-e ruşine 😛

    0
  8. Valeriu

    Hi hi hi, parcă te și văd cu șorțuleț și batic, bătând nervoasă din piciorușe. :))

    0
  9. Cu mâinile în şold??? :))) daaaaaaaaa, ca o femeie adevărată!

    0
  10. Ma bucur ca mai exista cineva care sa nu vrea sa primeasca flori. Imi plac florile, dar sa nu le primesc eu cadou. Ca la mine a murit si un cactus. Si cica aia ar fi rezistenti…

    Altfel… ma sperii! Chiar daca aspiratorul din poza arata asa simpatic. Sper sa nu cresc niciodata. Mie poate sa mi se strice orice in casa acum… nu-mi pasa si n-o sa ma grabesc sa inlocuiesc. Poate nici nu mai inlocuiesc deloc…

    0
  11. Să repari chestii care ţi se strică e mult mai complicat decât să le cumperi la loc.
    În privinţa asta, şi eu sunt un om care-şi ştie foarte bine priorităţile. Cred că nici acum nu e reparat oblonul de la bucătăria din Bucureşti. Şi habar n-ai cât de puţin mă deranjează!

    0
  12. boby

    simplu si cuprinzator, daca tie nu-ti iese cu “datul cu aspiratorul”, lasa-l pe EL s-o faca si tu ocupa-te de altceva.Imparte sarcinile casnice in asa fel incit sa te multumeasca, iar in timp ai sa te specializezi in toate ale gospodariei.

    0
  13. Copila blonda, rabdare sa ai si maini in sold doar ocazional. Daca se poate schimba e bine:)
    UK ofera multe surprize de genul. Noi avem impresia ca facem o super-afacere cand, de fapt, pretul ofertei este pretul real, inclusiv valoarea, pe principiul 15 lire dai, 15 lire face:)
    Ma bucur ca si tu ai ceva cu buruienile. Mie-mi plac doar pe camp, in padure, pe munte, nu in vaze sau alte ghivece:P
    Rabdare, cum spuneam >:D<

    0
  14. Eh, mie mi se pare mai complicat sa cumpar altele in loc. Plus ca mi se pare mai tentant sa incerc repar 🙂 Stii ce ma bucur cand se strica ceva si nu mai e in garantie? Imi da libertatea de a face bucati si de a studia ;)) Si in ultima vreme nici nu imi mai raman bucati in plus cand le asamblez la loc…

    Cat despre oblon… eu nici macar n-am habar ce-i ala, daca am si eu sau nu :))

    0
  15. Valeriu

    @Brontozaurel, oblon nu ai, nevoie. :))

    0
  16. Liora

    O lectie pe care am invatat-o…tarziu :D, a fost: cat dai atata face.
    Ca-i aspirator, ca-s haine, mobila, vase,bijuterii, ca-i orice ar fi, nimeni nu iti va da vreodata ceva bun pe bani putini.

    Am o mie de exemple. Nu degeaba e si vorba ´´sunt prea sarac ca sa ma imbrac ieftin´´. Ieftin poate fi, in esenta, extrem de scump.

    0
  17. boby, ar face fără probleme, doar că rezultatul ar fi acelaşi: înainte şi după, nimic nu se întâmplă!

    Iulia, pe câmp, în grădini, exact. Dar lalelele galbene sunt totuşi bucuria mea, de oriunde ar fi ele. Chiar şi din poze.

    brontozaurel, repari chestii? Am notat, bine de ştiut. Eşti plină de surpirze 🙂

    Liora, aşa zice şi mama, că suntem prea săraci să ne permitem lucruri ieftine. Deşi eu am o pasiune pentru pantofii ieftini. Să-i găsesc cât mai ieftini, dar să nu arate aşa. De cele mai multe ori mi-a şi ieşit. Aşa am ajuns la fabulosul număr de perechi… (nu îţi imagina că-l ştiu, mi-e frică să aflu asta c-o să mai spun şi altora)

    0
  18. N-as zice ca repar 😛 Doar ca in mai bine de jumatate din cazuri se intampla sa functioneze iar dupa ce-mi bag nasul si gherutele curioase inauntru…

    0
  19. Daca as fi stiut asta mai demult, tu poate ai fi stiut acum ce-i ala un “oblon” si cum functioneaza :))

    0
  20. un cititor

    M-ai surprins foarte neplacut cu acest post… daca iti doresti un obiect casnic care iti face viata mai usoara, nu inseamna ca esti redus la o chestiun e casnica…probabil ai dus o viata mult prea blanda financiar ca sa stii ce inseamna valoarea unui lucru, fie el si casnic…

    0
  21. M-am surprins pe mine cu acest post, crede-mă.

    0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 190 queries in 0.251 s