Învăţ o altă mentalitate

Ştiţi, în facultatea asta de medicină dentară pe care tocmai am terminat-o, ni s-au băgat în cap nişte chestii, apoi atâta ni s-au repetat, până am ajuns să le credem. Atât de grozavi se dădeau dascălii noştri, atât de mici ne făceau să ne simţim, încât, odată absolvenţi, ajungeam să credem că suntem cel puţin la fel de buni ca ei. Dacă nu chiar mai buni, având în vedere că noi ştim deschide un calculator.

Ei bine, aici învăţ o nouă mentalitate. Una, care sprijină enorm învăţăcelul să se ridice. Una care a înţeles că e mult mai eficient să creşti un profesionist lăudându-l decât dându-i în cap (tată, se aude?). Însă o mentalitate care cade imediat şi foarte uşor în cealaltă extremă: eşti învăţat să înjuri cu zâmbetul pe buze, să omori oameni doar în capul tău. Fiindcă pentru asta n-a făcut nimeni niciodată închisoare.

Dacă acasă am învăţat cu tot datul ăla în cap şi făcutul de căcat, pe care le-am mâncat cu toţii cu linguriţa în facultate, dar am învăţat până la urmă că sunt CINEVA, aici, cu tot sistemul de sprijin şi laudă, învăţ exact opusul. Că sunt un căcat. Iar facultatea s-a terminat de-o vreme.

Cursurile pe care le fac sunt foarte diferite de ceea ce învăţam în România. De fapt, în România niciodată nu am învăţat aşa ceva. Managementul pacientului, egonomia cred că erau cam singurele materii de organizare şi socializare. Şi-mi aduc aminte cât am râs, când ne-a zis la un curs că e important pentru un cabinet medical să aibă locuri de parcare. Auzi!!! ne gândeam noi… Asta-i important: locul de parcare!!! hahaha. Pe vremea aia nu aveam, evident, maşină. Şi nici ele, maşinile, nu erau atât de numeroase pe trotuarele patriei. Doar câteva luni mai târziu am ajuns să îmi aleg destinaţiile de un suc în funcţie de locul de parcare. Precis la fel aş fi făcut şi cu dentistul. Câţiva ani mai târziu înţeleg mult mai multe, pe care, acasă trebuia să le “furi” de la alt medic. Aici, te fac ei singuri de Oscar.

Am auzit de un pacient care şi-a dat dentistul în judecată, pentru că i-a zâmbit. Altul, pentru că medicul l-a atins. Cică pacientul a izbucnit în lacrimi – avusese un deces în familie- iar medicul a vrut să-l consoleze. N-a fost îmbrăţişare, ci doar o atingere pe umăr. Poftim. Că 85% din cazurile de chemare în instanţă NU SUNT DIN CAUZĂ MEDICALĂ. Că “good guys don’t get sued”. Că trebuie să zâmbeşti tot timpul. Să-i explici pacientului toate opţiunile, riscurile, posibilităţile. Dar să-l laşi pe el să aibă ultimul cuvânt. Că un alt pacient cu indicaţie clară de extracţie, voia antibiotice ca tratament, nu extracţie. Medicul i-a zis că el nu-i dă şi l-a trimis la un alt coleg. Cu ce s-a ales? Cu proces.

Cel mai probabil e faptul că nici unul dintre idioţii de mai sus nu a primit câştig de cauză. Dar e penibil ceea ce se întâmplă. E penibil că măcar îţi dă prin cap să intentezi proces, fiindcă ăla ţi-a zâmbit. E o cretinitate şi mai mare că te duci la altcineva cu ideea asta stupidă, iar altcineva ăla e şi mai cretin să-ţi dea apă la moară. Nu vă supăraţi, dar eu nu înţeleg. Dacă tot e atât de şmecher pacientul în ţara asta, de ce mai are nevoie de dentist?!

Articolul anterior

Moartea individului în cuplu are un (pro)nume comun:

Articolul următor

Lucruri care îl schimbă pe om: banii şi emigrarea

12 Comentarii

  1. e ca si cum ai incerca sa-ti faci un transplant de creier, ori se prinde si gandesti ca ei, ori ramai un intrus, crucindu-te de tot ce vezi si auzi 🙂

  2. in Romania speram sa castigam la loto, in Anglia oamenii spera sa castige un proces.

  3. Liliana, eu încă sunt la a doua fază. Dar mă adaptez crucindu-mă, desigur. Îmi pare că-ţi sună cunoscut…?

    tudor, exact. Ăsta e motiv pentru actele acestea stupide. Ce tristă ar fi fost ziua în care unui medic i s-ar fi intrezis să îşi atingă pacientul!

  4. Ce cursuri de stoma faci? 😀

  5. Liora

    Nu e vorba de smecherie.
    E vorba ca-i o mare diferenta de mentalitate intre roman si englez. Atat.
    Romanul are o atitudine umila in fata a tot ceea ce inseamna autoritate. Ce zice medicul si popa, e sfant. Cand medicul greseste, romanul il blesteama, nu se duce in justitie ca in justitie nu are romanul incredere.

    Englezul sare una doua in justitie daca el considera ca cineva i-a gresit cumva. Si normal,sunt o gramada de nebuni pe lume a asta, te poti trezi oricand ca unul din ei considera ca i-ai gresit . Justitia insa face dreptatea.
    Datul asta in judecata e ca o investitie pentru unii, se pot face bani frumosi. Cam asa cum romanul face mici smecherii si ´´se descurca´´, asa incearca altii ´´sa se descurce´´ obtinand bani din procese.

    A..si SUA e fruntasa :D. Uneori e chiar amuzant sa vezi ce procese se deruleaza.

  6. Eu i-as trimite in Romania eventual in cabinetele de stat. Sa vada atunci ranjete, nepasare, imbranceli si stat la cozi pana li s-or lungi urechile si le-or pica toti dintii. Iar daca ar fi nevoiti sa se descurce si cu un salariu mizer made in Romania, om vedea de le-or mai arde de procese pentru zambete.

  7. Cristiana, Introduction to Working in the NHS şi încă vreo câteva organizate de Decanat. De ce?

    Liora, E penibil să ai pretenţia ca pacientul să decidă. Tu să-i spui opţiuni, dar el să decidă. Nu are pur şi simplu capacitatea de a înţelege. Nu ştiu, când mă duc la frizer să mă tundă, îi spun doar cum vreau să arăt la final, nu şi cum să ţină foarfeca în mână… Proastă comparaţie!

    Şi da, ştiu, în SUA cred că e mai rău decât aici 😛

    Ana, neeaaah, asta chiar ar fi ceva! :=))

  8. Liora

    Pai sigur ca e penibil, Copila, dar te pui cu prostu? Prostul este o pacoste, iar prostul care mai e si educat este o adevarata drama.

    Si cand sistemul iti ofera x,y,z variante, prostul ala ingamfat e primul care apeleaza la ele, chiar daca e de rasu-plansu. E dreptul lui sa dea in judecata, asa ca da, ca atata stie.

    Fii tu sigura ca prostul din poveste explica si frizerului cum sa tina foarfeca :)) Ca a vazut el pe you tube!

    Edit- asta cu cine decide e cu dus si-ntors. Daca e ochestie sa zic, nu foarte grava, ii prezinti pacientului optiunile si el alege(poate si in functie de buget, in functie de efecte secundare, in functie de multe). dar daca-i grava treaba, ce sa aleaga pacientul, ca poate nici timp sa-i explici nu ai, trebuie sa actionezi.

  9. Liora

    Ca sa dau un exemplu, sora-mea a fost la dentist acum o saptamana si doamna i-a spus ce variante are: portelan, semi-portelan si inca vreo doua variante de care nu imi amintesc. I s-a explicat despre fiecare in parte, ca la scoala.
    No, asta e o situatia in care pacientul poate alege, ca-i capabil sa inteleaga explicatiile medicului, daca nu e oligofren.

  10. :))) treaba e că în sistemul ăsta de sănătate de stat, majoritate e oligofrenă. La aceleaşi cursuri ne-au spus că 50% din ce le spunem pacienţilor uită în aceeaşi zi şi 80% într-o săptămână. Deci… Ok, poate le dai scris.
    Apoi, singura ta dovadă e regidstrul, unde trebuie să treci tot. Aproape şi că ai dat bună dimineaţa, înţelegi? Dar şi ce ai trecut acolo poate fi contestat. Deci e un cerc al naibii de vicios.

    Cât despre exemplul tău, evident, sunt cazuri în care pacientul e cel care decide în funcţie de timp şi bani.

    Dar am avut, de ex, o pacientă mai demult, pe care am trimis-o urgent la specialist, fiindcă arăta dubios la ea în gură. Ok, s-a dus, ăla i-a zis că urgent să-şi facă biopsie. Nu azi, nu mâine, ieri dacă se poate. Am dus-o la prof, nu aşa la oricine… zic.
    Ce crezi că zice femeia? Că nu se poate după sărbători (veneau ceva sărbători cu chefuri şi băute), că nu vrea acuma să nu mai poată petrece sau ceva…
    Eu am insistat să se ducă, era s-o iau de urechi, dar proful m-a tras de mânecă şi m-a certat. Cică să tac. Nu ne amestecăm în deciziile pacientului. I-am explicat că e bine să meargă cât mai repede? da, i-am explicat. I-am dat trimitere? da, i-am dat. Când o onorează ţine de cât de mult îi place să petreacă. Sau cât de puţin, după caz.

    Nu mai ştiu dacă era ceva cancer sau nu. Dar ştiu precis că nici profului nu i-a plăcut cum arată…

  11. Liora

    Mda, e mare gradina Domnului, cum zice bunica. Binele cu fortza nu prea se poate.
    Adevarul e ca trebuie sa ai mare grija ce scoti pe gura dar mai ales, ce scrii pe hartie. E tare stresanta treaba asta, intr-adevar. Si munca cu oamenii e cea mai grea munca din cate exista. Iar medicii au o responsabilitate uriasa.

    Iti doresc pacienti sanatosi la cap!

  12. Imi doresc sa fiu pipait de-o asistenta cand stau intins pe scaun la stomatolog. Sigur nu voi da in judecata pentru asa ceva. 😀

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 140 queries in 0.150 s