LATER EDIT: Aici linkul către articol.
Adevărul de weekend este prima publicaţie românească, ce mă invită să semnez un articol în paginile sale. Fapt pentru care, weekend-ul acesta, veţi găsi, la rubrica “Dragoste modernă”,
Ultima mea relaţie la distanţă
povestită de la început până la sfârşit, printr-un episod reprezentativ de pe parcursul ei.
Cu această ocazie, l-am cunoscut pe Horia Ghibuţiu, redactor-şef al ziarului, un tip care mi-a cerut imediat să ne întâlnim, însă doar în weekend, că în timpul săptămânii el lucrează până la ora 11. Am crezut că face mişto. Apoi, după alte câteva mailuri, o cafea într-o dimineaţă târzie din Bucureşti şi editorialul ăsta, mi-am dat seama că Horia nu poate coexista în aceeaşi propoziţie sau intenţie alături de cuvântul respectiv. Mişto. Horia e un profesionist de generaţie veche, unul dintre cei care au inventat jurnalismul în limba română. Are voce groasă şi-şi semnează email-urile cu “La bună revedere”. Ceea ce chiar mi-ar plăcea.
Exact cum scria şi în editorialul de săptămâna trecută, la întâlnire am fost însoţită de el, care a plecat la fel de fermecat ca şi mine: Vezi, sunt momente când simiţi că Bucureştiul merită. Orice sacrificiu. Fiindcă are astfel de oameni şi nu-i ţine pentru el! Şi, ce crezi, că Anglia nu are, mi-a răspuns fără să se gândească.
Frumos pusă problema. Deşi nu e vorba dacă-i are sau nu, ci pentru cine îi ţine.
Vă invit să citiţi articolul şi să mirosiţi ziarul exact cum aş fi făcut-o şi eu (mirosul ăla proaspăt de tipar îmi place la nebunie. Că în Anglia nu au ăştia decât alte Adevăruri. Doar weekend-urile sunt aceleaşi.) şi să-mi scrieţi cum v-a plăcut. Adevărul de weekend se laudă a fi cel mai stufos ziar din istoria României. Are 128 de pagini.
Valeriu
Cumpărăm, citim și mai vorbim… 🙂
P.S. Felicitări pentru apariția în presa.
P.P.S.+ offtopic grosolan: Bocănceii mov sunt absolut demențiali, la soare te poți uita, dar la bocănceii tăi ba! :))
copila blondă
bueeeeeeey, vezi cum vorbeşti de bocănceii mei. Totul până acolo! :))))
morbo
pai chiar ca ”misto” e un cuvant urat. mi se pare mai urat decat alea peste care se pune bip. ca si ”naspa” sau ”nasol”.
copila blondă
dar e foarte reprezentativ. Are ceva şi pozitiv în el. Cumva. Mie aşa mi se pare de când m-am mutat la Bucureşti.
Deşi e un cuvânt urât. Parcă e ţigănesc, nu?
StiluRilu
ma mir ca rezistati 🙂
Zâna Bună Rău
Originea lui misto e germană, mit+stock/cu baston, ceea ce însemna elegant, spilcuit in vremea cand erau la moda pălăria și bastonul. Sensul actual nu s-a îndepartat prea mult, numai că a intrat în vocabularul de bază al țiganilor și, prin asociere, unora ni se pare lipsit de eleganță să-l folosim.
De fapt, voiam să-ți spun că articolul e foarte mișto.:-) Să fii fericită!
vale
povestita de la inceput pana la sfarsit… wait, what? ^^
copila blondă
StiluRIlu, de ce spui vorbe de-astea?
Zână, l-ai şi citit? :)) Mă bucur să aflu asta despre “mişto”, mie profa de română din generală mi-a indus că e cuvânt ţigănesc şi e urât să-l folosim…
Vale, yep, that’s right. Până la sfârşitul distanţei 😉
Cristiana
awwww la cat mai multi ani frumosi impreuna …. si sa vedem tot prin ziare si nunta ca-n povesti :))
morbo
nu-mi place, indiferent de origine. putea fi si din suedeza.
copila blondă
Cristiana, nu de nunţi prin ziare avem nevoie, ci să ne ţină ceea ce avem acum.
morbo, mda, cam aşa zic şi eu. Profa de română e de vină, acum am o respingere emoţională faţă de nevinovatul cuvânt.
Dan
Cum ramane cu “intai a fost cuvantul”? daca acel cuvant era “misto”? :)) in fine, el exista pentru acelasi motiv pentru care exista si celelate cuvinte, folosit de catre cine trebuie, in contextul care trebuie,e ok (pareria mia!) 😀
Roua
E cumsecade sa dau binete cand intru pentru prima oara in “casa” copilei blonde 🙂
M.au pocnit toate gandurile citindu.te in Adevarul. Ce pacat ca nu exista un fond de ten si pentru semnele din suflet.
Multumesc, Miruna, multumesc pentru gandurile tale, asezate pe coli virtuale.
copila blondă
Dane, Păreria ta îi bună, deşi nu ţi-aş recomanda să foloseşti cuvinte discriminate decât în cercuri restrânse, unde lumea ştie bine ce poţi…
Roua, bună să-ţi fie inima! Şi să mai vii de câte ori te-apucă. Dorul ori iubirea ori plictiseala, că-s mai uşor de dus acolo unde punem mai mulţi umărul la cărat.
Mulţumesc eu pentru frumoasele tale cuvinte. Nimic nu-i imposibil, să ştii! 😉
Iulia
Copilă blondă, după ce te-am citit, cu pielea de găină (ce-mi sunt) şi furnici prin şira spinării, conectez punctuleţele şi-nţeleg stările pre-prezent. Din nou, rezonez. Articolul e superb, iar povestea, mai mult decât fascinantă. Cuvintele tale mă fac să vă “văd” înconjuraţi de bucuria regăsirii. Sufletele depărtate sunt greu de îngemănat, meritaţi un premiu calculat în ore, zile, ani, decenii de afiîmpreună.
Lavinia
Am citit si eu articolul tau intamplator, ocazie cu care m-am gandit ca tot au multe aspecte poztive si retelele astea de socializare, in care circula diverse informatii. Felicitari! Mi-a placut, atat pentru ca l-ai scris intr-un mod deschis, sincer, direct si amuzant, dar si pentru ca, din pacate, ma regasesc in anumite ipostaze. Ma bucur, ca in cazul oricarui deznodamant pozitiv, ca ati reusit sa rezistati. Nu as spune nici eu ca este de recomandat o relatie la distanta, pentru ca de esenta unei relatii este intr-adevar sa cam fie unul langa celalalt. Pe de alta parte, experienta de viata te invata ca oamenii de valoare (de valoare, desigur, in prim rand din perspectiva fiecaruia) si cei cu care te potrivesti in pivinta aspectelor esentiale, sunt rari. Poate ca stiind asta, alaturi de faptul ca lucrurile durabile si de valoare necesita in general un oarecare efort si nu se obtin niciodata usor si fara sacrificii, scenariul unei relatii la distanta pentru o anumita perioada nu mai este ceva atat de neinteles pentru multa lume sau chiar pentru cei implicati. Cred ca pana la urma trebuie apreciat tot ceea ce viata iti ofera sub o forma sau alta, sa faci cu 100% determinare tot ceea ce faci, iar daca un om pare a fi special, sa incerci sa-l cunosti cat de bine poti, indiferent cat e de dificil. Pentru ca, pana la urma, greu poate fi si cu cineva care este langa tine. Mai cred si ca realismul, impreuna cu prioritizarea valorilor in viata fiecaruia, fac combinatia potrivita si furnizeaza o formula flexibila pentru ca fiecare sa poata identitifca ceea ce isi doreste si il/o face fericit/a. O reteta sau formula universal valabila pentru fericire sau o viata echilibrata nu exista, ci doar o permanenta tatonare. 🙂
Valeriu
Băieți, dacă vreți să fiți iubiți țineți-vă fetele la distanță! 😛
Acum serios, am citit și mi-a plăcut articolul. E drăgălaș și aerisit ca orice poveste despre copila blondă.
Relația asta la distanță ți-sa potrivit ca o mănușă pentru că nu a trebuit să iei decizii, el nu te-a stresat și așa ți-ai putut visa planurile în liniște.
Sper ca în ciuda apropierii de azi, să aveți înțelepciunea de mâine pentru a menține distanța ce v-a apropiat atât de mult. 🙂
copila blondă
Iulia, primesc cuvintele tale cu tot sufletul meu şi le închid aici pentru a le oferi timpul necesar să se transforme în realitate 🙂 Eşti o scumpă.
Lavinia, mi-a plăcut asta cu tatonarea. Că mare dreptate ai. Te mai aştept pe-aici.
Valeriu, cât de frumos ai zis la final! Asta va rămâne printre multe alte citate din Valeriu.
Merci.
Liora
Frumos ! 🙂
Sunt total de acord cu Valeriu. Pentru prima oara saptamana asta 😀
Valeriu
Vă mulțumesc frumos pentru aprecieri. 🙂
morbo
o nu, eu am ajuns singur la concluzia asta. sau na, e vina celor care-l foloseau, adica era folosit mai ales de oameni care nu-mi placeau 😀 acum e folosit de mai multa lume 🙁
copila blondă
Vedeţi, puterea dragostei! Până şi pe Liora şi Valeriu îi aduce la un numitor comun 😉
Valeriu
Love is in the air every time you blog around. :))
morbo
dragoste…bleah 😀