Şi nu cred că se referea la cât de brunet, înalt sau des ai părul. Nici măcar câţi ani ai, nu cred că ar fi vrut să ştie. Fiindcă, uitându-se atent la mine şi înţelegând rădăcina blondului din părul meu, nu, nu asta voia să ştie.
Nici măcar nu m-a-ntrebat cu ce te-ocupi sau la ce fabrică te duci în fiecare dimineaţă. Nici de maşină n-a zis nimic şi nici de gusturi muzicale. Nu m-a-ntrebat ce firme porţi la guler sau la mâna stângă, nici ce vinuri fine m-ai învăţat să beau. Nu i-am povestit nici măcar pe unde-am fost noi doi vreodată şi, nici atât, de cum ne-am cunoscut. Nu am vorbit de cercuri prea scorţoase unde te simţi acasă şi nici de nopţi pierdute cu-n pahar de vin. Ori bere. Ori apă plată, c-a văzut omul ce gusturi precise am. Ceea ce nici măcar nu ştiu cât e de bine, dat fiind că, pentru a-ţi plăcea, musai să guşti.
Cineva m-a întrebat de tine. Şi nu se referea la cât eşti de înalt. De fapt, voia să ştie despre mine.
Liora
(emoticon- o floricica) Da, vorbeste-mi liber despre el ca sa-ti spun cine esti 🙂
copila blondă
Întreabă-mă 😀
Liora
Cum e el? 🙂
copila blondă
E mai frumos şi mai isteţ decât credeam eu că s-a inventat vreodată. Şi e copil în sufletul lui. Care e poate cea mai mare calitate, fără să-şi dea seama. Şi fără să aibă vreo legătură cu mine.
Acum e rândul tău. 🙂
o
Cum ziceam, am dificultati in a-mi comunica trairile. Tirziu am inteles si recunoscut ca naturaletea unora de-a spune “in fata” lucruri frumoase m-a facut un om mai bun. Si-am si incercat (cu zgarcenie masculina) sa ma port ca atare.
Tu spui, natural, lucruri frumoase (sau frumos, lucruri naturale) si mi-e greu sa-nteleg de unde puterea si/sau curajul s-o faci. (mai interesant ar fi motivul)
Era o piesa de succes pe vremuri “weak in the presence of beauty” si-mi aminteste de jena ce-o simt cind, din “piele de gaina”, mi se umezesc ochii.
Dar asta au reusit-o pina acum doar muzica, citeva scene din filme, niste versuri si replicile unor fete pe care nu le-am meritat.
copila blondă
E atât de frumos când auzi că şi bărbaţii simt lucruri şi au curaj să-şi recunoască asta. Mi-aş dori la cât mai mulţi. Fiindcă nu e mai puţin bărbătesc să arăţi că ai sânge în vene, ba dimpotrivă: să taci e cea mai uşoară cale 😀
Ştii, chiar nimeni nu îţi poate citi gândurile. Orice bărbat ar trebui să înţeleagă asta. Iar femeile au fost dintotdeauna mai în contact cu ceea ce simt şi cuvintele pentru a o exprima.
Dar, pentru asta, eu cred că “ei” se implică într-un mult mai mare fel decât ele. În fine, asta e altă discuţie, dar îmi plac discuţiile cu tine.
Cât motivul meu e simplu: ceea ce ştiu despre mine, spun. Dar uşurinţa cu care o fac e mai degrabă una bărbătească decât altfel. Nu cred că fac parte din categoria celor curajoşi. Iar atunci când spun, este de obicei, depăşită faza de romantism cu ochii holbaţi la lună. E, de obicei, faza de raţionamente şi analize. Da, chiar şi într-o iubire există aşa ceva.
Nu, nu sunt o romantică. Fiindcă îmi place poezie s-o citesc, dar nu pot s-o scriu. Îmi place bărbatul să-l iubesc, dar nu-l pot alinta. La capitolul “iubi, baby, pui, guguştiuc” am prea puţină imaginaţie…
o, de ce am scris…
Liora
Oh, el este atat de el! E un copil cu ochii stralucitori cand vede clatite cu cioco, se transforma in filozofpsiholog cand discutam lucruri de viata in serile de iarna,(imi place ca-mi tine piept,capacitatea de a vorbi ore-n sir o are si el) :)) , face ´´ca trenul´´ cand se loveste de minciuni,lene si nesimtire, are simtul umorului si are rabdare sa-mi asculte prietenele cu problemele lor . Nu mai mult de juma de ora, insa. :))
Imi ghiceste gandurile(dorintele) si-mi stie gusturile, pentru asta ii fac clatite de cate ori ii pofteste inima. 🙂
Il iubesc de numa numa 🙂
copila blondă
:))) asta cu clatitele imi aminteste de mama, care inca se ridica si la 12 noaptea din pat sa ii aduca apa sau ceva de mancare lu’ tata. Sustine ca ei nu ii e delic greu si stie ca lui ii e atata de lene…
Deci da, cred ca asta e dragostea adevarata. 🙂
Sa va bucurati de ea. E o binecuvantare. Mai ales ca ai vorbit si ca iti place mintea lui. Va veni un moment cand asta va fi tot ce va ramane ;))
Liora
Multumesc,la fel! Nu stiu prin ce mecanisme se gasesc doi oameni facuti unul pentru altul, insa stiu ca o data ce are loc ´´intamplarea´´, vine totul de la sine. Parca si clatitele se fac singure :))
copila blondă
Eu nu cred in “facuti unul pt celalalt” 🙂 cred in potriviri corelate cu momente. Sau poate doar nu stiu eu inca despre ce-i vorba :p
Liora
Mai, am incercat si eu sa fiu romantica si mi-ai taiat-o una doua :))
Imi place cum ai zis tu: potriviri corelate cu momente.Atat de adevarat! Cand nu se mai potrivesc piesele, apare dezechilibrul care aduce neimpliniri si nefericiri. Atunci zici la revedere daca poti, ca unii nu pot, asta-i alta discutie.
Ernest
Alege! Ideal sau realitate?
copila blondă
Liora, zic asta, fiindca stiu oameni care s- au potrivit fff bine o vreme, apoi au evoluat atat de diferit, incat relatia nu mai era decat inertie. Deci da, sa recunosti presupune curaj.
copila blondă
Ernest, adica nu ma crezi? Realitatea aproape de ideal. Se poate asa ceva? 🙂
o
Stranie zi, cea de ieri.
In drum (hagitudosian) spre-o banca, ma opresc intr-o librarie; trebuia sa mai omor citeva minute. Vanzatoarea hop pe mine: “Cautati ceva anume? – Nu, multumesc, azi sunt pe inspiratie, pe impuls”…prea tirziu; intromisia imi luase libertatea, mintea mi s-a-ntors in rational, cautind ce-as putea cauta.
Sint inca sub impresia unei polemici amicale cu o artista ce-ncearca (neinvaziv) sa mi-l re-infiltreze pe Rudolf Steiner (trecusem cu ani in urma prin teoria lui despre libertatea absoluta obtinuta prin armonizarea celei exterioare cu cea interioara, dar analiza spiritualitatii n-am inghitit-o pina acum). Asa ca atza la standul filozofie, religie, arta…frumos teanc de 10 lucrari Rudolf Steiner, noua negre – una alba, majoritatea (negrele) culegeri de prelegeri si conferinte, cea alba “stand alone” : “Fiinte spirituale din natura”
Iau alba la rasfoit, cam prin mijloc, un trifoi cu 4 foi, uscat. Hmmm…capitolul “adevarul frumosul si binele si fiintele elementare”…la pagina cu “4 foi” o propozitie de tip concluzie: “Pe baza uriteniei se inalta entuziasmul omului pentru frumusete”
Mi-am amintit ca-ti scriam de “umezirea ochilor”…mi-am amintit ca-ntrebam o tinara ultrarationalista daca a plins vreodata (nu!)…de batrini ai familiei mele care lacrimau in “prezenta frumusetii”…de concluzia (enervanta) ca imbatrinirea biologica aduce (ca pe o neputinta de a te controla) sensibilizarea si reactiile aferente.
Ei, propozitia asta mi-a mai refacut increderea intr-o alta formulare ce mi-as fi dorit sa fie a mea (din Being there- regia- Hal Ashby) : “live is a state of mind”. Propozitia asta mi-a schimbat ratioamentul: nu anii te decrepiteaza ci acumularile de mizerii te umanizeaza.
Ura! Sunt om. “Parca erati pe impuls” – zice Ingrid vinzatoarea – “M-da – zic – da’ si implsul asta iti vine din ani de acumulari subconstiente” – eu zimbesc, ea ochii mari, eu insumi surprins de replica. Mi-a bagat trifoiul intr-un plic si l-a repus la pagina respectiva cu remarca “Norocul ramine al omului”
Da….stranie!
Ana
Ce frumos, parcã mã vã pe mine 🙂 După nici doua luni ne-am mutat împreună, am pãrãsit Clujul pentru el, mulţi nu au înţeles. A fost acum 7ani, suntem pãrinţi fericiţi de 2ani.