Clujul anului 2011

We don’t say goodbye. Fiindcă niciodată nu ar trebui să ne despărţim de ceea ce suntem astăzi. Deşi îmbunătăţirile sunt binevenite, perveritrea sufletelor noastre de copii ar trebui interzisă printr-o lege a firii. Ca să fim siguri, nu de alta.

Drumul Clujului încă mă doare, dealurile Sebeşului tot reci îmi zâmbesc, vremea tot ploaie, doar sufletul meu descâlcit. Ca cerurile care s-au deschis în cel mai frumos apus pe care îl va fi văzut Clujul vara asta, de pe noul stadion, la final de absolvire. În timp ce copiii îşi rosteau jurământul, în nori s-a arătat o fereastră, prin care soarele a trimis binecuvântări şi lumină. Ca o dovadă a faptului că şi atunci, când totul e înnorat şi prognozele te sperie, dincolo de aparenţe, întotdeauna te aşteaptă ceva spectaculos. Şi-o să ne placă la nebunie, veţi vedea!

Coboram dealul Feleacului în cea mai frumoasă maşină din lume, ploua parcă în ciuda tuturor studentelor duse la coafor, iar din şosea se ridicau nişte aburi, de ziceai că e ceva paranormal în toată treaba asta. Şi mie-mi cânta radioul despre nemurire. Am trecut pe lângă parcarea de pe deal, unde m-a oprit mama prima dată când am mers la Cluj după ce-am intrat la facultate şi-am auzit-o încă o dată cum mi-a spus: Uită-l, ăsta-i Clujul care te aşteaptă să-l cucereşti! Şi am căzut în capcana cuceritului unidirecţional. Am băgat motiv de nepotrivire de caractere şi divorţ pe cale amiabilă. Încă mai trag ponoasele prin instanţe judecătoreşti, încă ispăşesc pedeapsa de a nu mă fi racordat la propriile mele vise şi la cele ale altora, pentru mine. Dar niciodată preţul nu a devenit prea mare, ba mi-am crescut aripi din praful Bucureştilor şi încrederi din tastele blogului. – Resurse suficiente pentru toate zerourile din preţ şi combustibil inepuizabil pentru noi investiţii. Ce credeaţi, că mă opresc aici…

În intersecţia din vârful Babeşului, am ţinut piciorul pe frână mai mult decât prevedea să cedez trecerea, deşi nu veneau maşini, ci multe amintiri spre mine. Iar pentru o clipă, n-am mai ştiut cum e cu prioritatea şi schimburile astea în viaţă. La fiecare colţ m-am întrebat “cum ar fi fost dacă”. Şi nu neapărat că mi-aş fi dorit, ci dintr-o curiozitate care, sunt sigură, mi-ar fi îmbogăţit sufletul, dar slăbit mintea. Am plâns prea mult în Cluj.

La festivitatea de absolvire de pe stadion, am revăzut şi am îmbrăţişat oameni, pe care nu-i mai ştiu după nume, decât după chip, dar de care mi-e drag pentru simplul fapt că ne-am nimerit cumva împreună pe o anumită bucată a vieţilor noastre. Pentru faptul c-am nedormit aceleaşi nopţi şi-am înjurat aceiaşi profi în sesiune. Şi pentru faptul că n-am fost doar 6 ani colegi de facultate, ci vom fi asta o viaţă, din orice colţ al lumii ne-am găsi.

Am văzut mulţi părinţi. Cu lacrimi în ochi şi mâini împreunate. Am văzut multe flori şi fotografii făcute. Fraţi, surori, mătuşi şi verişori, colegi de liceu şi bunici în baston. Şi n-am auzit toate rugăciunile rostite, dar le-am ghicit pe chipurile lor. S-a stat mult aseară pe stadion în Cluj. Am îngheţat de frig şi aproape făceam pe mine. Am râs de discursurile unora dintre prea-întitulaţii angajaţi ai statului şi am navigat pe facebook. (Unii au darul de a sfida penibilul de la cel mai înalt nivel) Însă, dincolo de toate astea, aseară am văzut multe vise împlinite. Şi le-am sărbătorit cu fiecare milimetru pătrat din pielea mea de găină.

p.s. Cineva ne dorea să ne revedem peste 50 de ani cu toate visele împlinite. Eu aş îndrăzni să urez mie şi colegilor mei să nu încetăm nicodată a visa. Nici peste 50 de ani.

Articolul anterior

Dacă vă place, nu ştiţi de la mine!

Articolul următor

Celei care-am fost

12 Comentarii

  1. Frumos, BabyBlonde! Postul tau mi se pare ca ar merge de minune cu Whitney Houston – One moment in time. N’joy YOUR Cluj!:*

  2. Ovidiu

    Un mare like pentru P.S 🙂

  3. yneedtrust

    Hello:-)
    Blonda?:-)
    Viata si locurile potrivite sunt acolo unde te regasesti,momentul in care simti ca iti apartine clipa..;-)

  4. Am citit cu pielea de gaina tot postul asta. Felicitari pentru absolvire!
    As indrazni sa spun ca-i timpul ca visele despre care vorbesti sa se transforme in realitate.

  5. La sfarsitul liceului am plans cu totii pentru zilele minunate, trecute pentru totdeauna!
    La sfarsitul facultatii, m-am bucurat fiindca altfel de zile au urmat celor de dupa sfarsitul celor 13 clase.
    Acum, ma bucur de tot ce-am petrecut in scoli si cursuri.
    Rezonez total cu toti cei ce simt la fel 🙂
    ..si-am ascultat asta 🙂 http://www.youtube.com/watch?v=Pb1XXs7e7ac

  6. theo

    Felicitari pentru absolvire! si bafta la ce urmeaza, master, doctorate, …
    ps multumesc pt mailul cu nescafe, nu ma asteptam sa mai prind un loc pe lista 🙂

  7. Valeriu

    Trebuia să fii și tu acolo, nu acolo, ci dintre cei de acolo.
    Dar e un preț corect, prea corect, pentru atât cât s-a putut. 🙂
    Iar când vei spune tu jurământul voi fi tare mândru de tine, desi nu am nici un merit și mi-ar place să te aud. :))
    Și nu uita că cel mai mare dușman al viitorului e trecutul. Nu gândi și nu plănui la ce a fost, ci la ce trebuie făcut. 🙂
    O săptămână faina de tot să ai. 😉

  8. Festivitate de absolvire pe stadion ? Nice

  9. BabyRacy, cu excepţia că la mine vor fi 2 moments in time 😛

    Ovidiu, un mare thx.

    Yneedtrust, locurile potrivite, ca şi clipele pot fi mai multe într-o viaţă. Aşa e. Ba mai mult, e chiar bine să fie aşa.

    nina, la fel zic şi eu. O să profit de moment cum ştiu eu mai bine, promit.

    Ernest, pe mine şcoala generală m-a “marcat”. Şi acum, înainte de acest banchet, mi-am visat noaptea colegii de atunci, profii, etc. În liceu, a fost vorba despre altceva. În facultate, deja …cu totul altceva. Bună piesa.

    theo, unii au scris de mai multe ori de pe acelaşi IP şi de asta. Absolvirea facultăţii mele de la Bucureşti va fi în toamnă, aşa se face acolo. Dar mulţumesc şi să fie!

    Valeriu, ieri te-am dat din nou citat, de vreo 2 ori chiar. Iar prietenii mei din Cluj s-au minunat ce Oameni am cunoscut eu în Bucureşti şi ce cuvinte am ţinut minte 😛
    Am fost acolo pentru mine, în primul rând. Fiindcă la Cluj am simţit altfel şcoala, colegii mei din Buc ştiu asta. Aici am stat în cămin, am învăţat la BCU şi am dormit 8 într-o cameră. Sunt lucruri care nu pot fi compensate de oricâte cafele am bea noi în capitală.
    Iar în toamnă, când îmi voi depune şi eu jurământul de onoare, mi-ar plăcea să mă auzi. Şi să te arăt unor oameni dragi mie, care te ştiu doar din poveşti şi cred că se întreabă dacă oare chiar exişti. 😉

    Semanticus, cică au fost 1400 de absolvenţi. La UMF Iuliu Haţieganu în Cluj. Toată universitatea a absolvit. Banchetele se fac pe facultăţi, dar acum a fost cu toată lumea, cu căţel şi purcel. Şi blonde 😀

  10. Valeriu

    Îmi pregătesc pălariuța și vin, musai. 😀

  11. Pălăriuţă o să am şi eu! Cu ciucure.

  12. Felicitări și succes mare mare pe viitor. Frumos Clujul, frumos și UMF-ul (așa cum e el). Eu încă nu m-am putut despărți de el și mi-am continuat studiile (pe altă rută). Să ne citim cu bine și peste 50 de ani.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 139 queries in 0.432 s