Mi-ar plăcea să îi explic odată felul care e-ntre noi. Cuvintele sunt ale mele, simţirile-ale lui. Ce-i între noi eu înţeleg mai bine, dar el simte fără dicţionar. Eu funcţionez în grafice cuvinte, el printre rânduri, presărând fiori. Eu sunt o sclavă a gândurilor mele, dar ele sunt născute de prin cărţi. Iar el nu ştie şi doar este, în felul cel mai curat în care poate fi un om. Al altcuiva, dar fără să îi pese.
Când găsiţi un om care să vă simtă gândurile fără să le-audă, ţineţi-l aproape. Când găsiţi un om care să vă răspundă fără ca măcar să ştie că o face, nu-l lăsaţi să plece. Apreciaţi non-educaţia felului în care simte. Ca pe-un cadou primit fără prilej de sărbătoare.
Fiindcă atunci când nu te-aştepţi, bucuria e mai mare.
Jason Mraz – Lucky (Feat. Colbie Caillat)
Ioana
foarte misto spus si foarte adevarat…
Harvi
mai pentru fete asa.. 🙂
Valeriu
Frumos spus, cu potențial, ca de obicei. Copila noastră e îndragostită până peste urechiușe. 😀
copila blondă
Harvi, ba tocmai. Nu pentru fete.
Harvi
Se pare ca n-am inteles nimic. 🙂
copila blondă
Nu te lasa, mai incearca! 🙂
seductie
Atunci cand ratiunea si simtirea sunt in conflict, ratiunii ii este suficient un singur argument. Ptr ca e puternic. Insa doamna simtire vine cu o ploaie de argumente. Si de foarte multe ori, asta este o strategie care o face sa castige lupta. Ratiunea ne plesneste peste fatza cu argumentul ei unic si fortos. Si fireste ca doare. Simtirea insa ne maaaaaangaie si ne alimenteaza cu vise frumoase si calde, ne spune ca “totul va fi bine”, ne ademeneste cu mirajul dulce al exceptiei. Exceptia de la regula data de ratiune.
In ploaia de argumente dulci aduse de simtire, prin care EL ajunge sa fie privit de jos in sus ca fiind intruchiparea celui care “doar este, în felul cel mai curat în care poate fi un om.”, mai aude cineva strigatul nemernicei de ratiuni care spune “dar fără să îi pese.” (fara sa mai conteze catre cine sau ce este indreptata nepasarea lui)?
Si daca argumentele simtirii se scufunda, ea are grija sa culeaga altele noi. Argumentul ratiunii, insa, ramane o constanta. Este un “negru” care, in combinatie cu “albul pur”, da intotdeauna “GRI”.
Si daca pe acel gri tu (oricare tu) te PREFACI ca il vezi alb, curand ajungi sa urli “eu am avut incredere in tine, iar tu esti un nemernic, am crezut ca esti altfel, spuneai ca asa si pe dincolo” etc. Nu zau?! Chiar sunt ceilalti de vina pentru ca eu am trimis la lupta ratiunea si simtirea in loc sa le pun sa conlucreze?
Oamenii sunt ceea ce FAC, nu ceea ce spun ei ca sunt sau ca urmeaza sa faca. Sa ne asumam, deci, raspunderea pentru ce alegem sa credem/vedem.
On topic: Da, un vot pentru Jason Mraz 🙂
jamilla
eu sunt o sclava a gandurilor mele : marea esenta a propriului fel de a fi. Si stii, Miruna, uneori timpul nu ne mai asteapta. Ocazia e sau nu. Trecutul e trecut, viitorul este curaj. Asa ca, go on. Te pup 🙂
boby
gindurile, cuvintele, simtamintele si … printre rinduri, sunt impletite intr-un snur colorat de care ai atirnat o parere de rau, o neputinta si o speranta.
Ai doua optinuni: sa arunci snurul sau sa ramii cu el agatat de git.
Atunci cind ai ajuns ,sa trebuiasca, sa-ti exprimi simtamintele drumul pe care ai dori sa-l parcurgi alaturi de cineva, nu o sa duca nicaieri.
Alina
mai blondo , rar mai scrii 🙁
ne-ai convins ca gandesti , ne-ai mai si drogat iar acum stam in sevrajul asta nenorocit
O toamna faina iti doresc!
copila blondă
Alina, chiar mi s-a facut rusine acuma…
Eliza
Ai dreptate, ai citit precis “Ciresarii” de Constantin Chirita, cand erai mica? In primul volum era vorba de castigarea “Premiului bomba” la o scoala. Dupa multe peripetii dragalase, l-a castigat Ursu, fara ca macar sa si-l doreasca, pentru ca Premiul Bomba, oricare ar fi el, vine intotdeauna pe neasteptate si-ti asigura bucuria pe o lunga perioada de timp! ps…super faina melodia si aleasa!