Vreau să bag timpu-n buzunar

Vreau să învăţ să îl comprim şi să-l dilat după anotimpurile mele. Weekend-ul ăsta care tocmai a trecut l-aş fi îngheţat  într-o strângere de mână. A venit primăvară în viaţa mea. Din Bucureşti am mers până tocmai la Bistriţa, într-un exerciţiu extraordinar de ţinut ochii deschişi la volan. S-a măritat o prietenă dragă de-a mea. Momentul în sine m-a emoţionat. Împreună ne jucam cu păpuşile când eram mici.  Oare asta înseamnă că ne-am făcut mari?

Luni dimineaţa eram la birou. Deci da, probabil ne-am făcut. Şi sper să ne mai facem, cât să ne permitem şi să NU fim luni dimineaţa la birou. Când ni se mărită prietenele acolo unde pui harta în cui.

Am multe să vă povestesc de Bistriţa.

  • E un oraş superb, am plecat tare impresionată. De fapt, după ce treci de Sebeş, se schimbă aerul de-afară. Drumuri impecabile, case aranjate, flori la geam. Zici că nu eşti în România. Înapoi în Bucureşti, am senzaţia că verdeaţa e incompatibilă cu energia locului. Stresul oxidativ rugineşte plantele. Şi naşte radicali liberi. Care ne mănâncă de vii.
  • S-au desfiinţat Petromv-urile. Proastă combinaţie, că eram fan OMV şi tot ce semăna cu conceptul. Am oprit în două locuri să beau cafea şi m-am ales cu o porcărie gata ambalată, de la frigider.
  • Clujul încă mă doare. L-am tranzitat weekend-ul ăsta şi m-a tulburat în cele mai profunde straturi. Şi-am stat să mă gândesc că într-un Bucureşti aglomerat fac mult mai puţine lucruri în general decât făceam în Cluj. Dar în Bucureşti , acele puţine lucruri pe care le fac, le fac pentru mine.
  • Şi ardelenii încep să mă enerveze. Au atâta calm în trafic, încât devin periculoşi. Iar cel mai rău mi-e ciudă că aşa eram şi eu odată… Dar viaţa la metrou te schimbă.

Şi mai am o nedumerire. E normal ca atunci când mergi la o nuntă să te gândeşti cum a fost sau cum ar fi la a ta? Până nu demult, la nunţi îmi imaginam pe părinţii mei, la nunta lor. Mi-ar fi plăcut să fiu şi eu acolo, poate povestesc o dată şi de ce. Au ei o poză de la cununia civilă, pusă în ramă, unde se pupă cu foc. De când am văzut prima dată poza aia, mi-a fost ciudă că nu m-au luat şi pe mine. La nuntă şi în poză. Mă rog.

Pe mine nu mă văd mireasă. Nu în sensul tradiţional şi clasic. Nu că ar fi ceva rău în sensurile astea. Pe mine mă văd pe o câmpie verde. Cu o rochiţă de bumbac subţire şi nişte margarete în păr… Când îmi mai completez tabloul, vă anunţ. Până atunci, să ne culcăm sănătoşi şi să visăm frumos. La nunţi ca-n poveşti şi fericiri de filme.

Vreau să-nvăţ să bag timpu-n buzunar. Pentru atunci când mă voi opri din visat şi mă voi trezi într-o poveste. Şi nu în orice poveste. Ci în aceea fără de sfârşit.

Articolul anterior

Orgoliul celui dintâi “Te iubesc”

Articolul următor

Pedepsim fuga de la locul accidentului!

10 Comentarii

  1. Acum un an se casatorea cea mai veche prietena a mea. A divortat dupa ceva mai mult de jumatate de an. Si fusesera impreuna aproape 12 ani.

    Am zis-o cand eram mica si toata lumea radea de mine ca o sa ma razgandesc. Eu n-o sa ma marit niciodata. Inca simt ca ar fi ca si cum mi-as semna condamnarea la moarte daca as permite cuiva sa se bage in halul asta in sufletul meu.

    Acum un an si ceva cineva mi-a facut o propunere. Am plecat atunci din patul lui, i-am sters numarul din memoria telefonului si am evitat locurile in care am fi putut sa dam iar bot in bot.

    0
  2. Anda

    Sa fi tot avut vreo 7 ani cand s-au casatorit ai tai si ca tot copilu’ normal nu-ti mai aduci aminte dupa 25 ani de multe lucruri de atunci (plus ca nici multe poze nu se faceau ca sa zici ca-ti picteaza ele acum amintirile..) dar de ai tai la nunta lor imi amintesc foarte bine si maica-ta a ramas in mintea mea de copil imaginea ‘miresei’! Imi aduc aminte foarte bine si cu ceva detalii de cum am mers cu totii la Talmaci in casa bunicilor tai, imi aduc aminte ca am fost cu ei la fotograful profesionist si de asemenea la un moment dat (sa fi fost la fotograf?!) cum trebuia s-o protejam pe mama ta sa nu vada cele cateva alte mirese care urmau la ‘programare’… 🙂 Pana si de la petrecere imi defileaza prin minte niste imagini! Bun, si acum din poze stiu si cum am iesit eu din biserica inaintea lor (oooopss…!) cu gura stirba si ‘colier’ de scoici la 7 ani 🙂 hehe Si auzi, vara-mea, din focul ala cu care se pupau ai tai in poze te-ai nascut tu!! nu regreta nimic… 🙂 pupici multi de la noi 3, tot cu foc!

    0
  3. Alexandra Brovchin

    da da… si eu te vad in rochita de bumbac si cu flori in par :). prietena mea cea m buna se marita si ea la toamna. la fel simt si eu, ca ne-am facut mari. ah, ce bine era cand ne jucam cu papusile…

    0
  4. Valeriu

    Minune minunată Miruna is back 😀
    Ai fost la nuntă… care va să zică încă un pas spre din ce în ce mai puţin copilă, mai mult tânară doamnă şi înapoi copilă la Bucureşti. 🙂 Aşa la nunţi nu prea ma înghesui, nu îmi place, mai ales stilul consacrat cu toate rubedeniile prietenii plus copii caţel şi purcel toata lumea fericită şi cu lacrimi pe obraz… e o chestie aşa aiurea în tramvai.
    Pentru mine nici nuntă nu i-aşi zice măcar, pâna la urmă doar două persoane au acolo treabă, el şi ea. Deasemenea problemele şi bucuriile ce vin după tot doar ale lor sunt. Prin urmare ce atâta tevatura :)) Şi apoi dacă treaba e serioasă rămâne serioasă cu sau fara hârtia aia deteriorată de nouă numita ameninţător “certificat de căsatorie” :))
    😀 Poate nunta ta pică iarna, sigur ai să fii Alba ca Zăpada şi cei circa şapte pitici, doi mai mari şi doi mai mici :))

    0
  5. Bianca

    esti printre putinele persoane care spune ca Bistrita este un oras superb si tare ma bucura acest lucru:)

    0
  6. ai fost la Bistrita si nu mi-ai spus? in micul si cochetul nostru burg 🙂

    noi bistritenii suntem mai critici cu privire la orasul nostru si tare multe am mai imbuntati in el. Cat despre drumuri … nu ai venit pe la Reghin sa-l vezi cum arata si nici pe strazile secundare nu te-ai dat, ca tare ne mai supara

    Mi-ar face mare placere sa-ti prezint orasul data viitoare cand vii (cu multe bune si putine rele, promit)

    PS: dar suntem chit si eu am fost la Sibiu si nu ti-am spus 🙂
    … dar parfumul nemtesc de acolo, chipurile relaxate intalnite m-ar face maine sa ma mut daca ar fi asa de simplu.

    0
  7. sa-l bagi in buzunar si sa cheltui din el cand ai chef….aaa si sa ai un buzunar, macar pana la genunchi 😀

    0
  8. brontozaurel, lucrurile astea se intampla oamenilor care se casatoresc crezand ca pot salva ceva demult in putrefactie. Iar orice cacat, atunci cand il impachetezi se impute si mai rau. Asa si prietena ta. Casatoria nu e ca in filme, e o provocare, tocmai fiindca lasi pe cineva in spatiul tau. Ca in sufletul tau, se presupune ca ar fi trebuit sa fie deja.
    Eu zic “never say never”. Si in ceea ce ma priveste (si pe mine, dar si pe tine), probabil imaginatia va veni odata cu persoana potrivita. Pana atunci, mai copilarim…

    Anda, apai poti sa stii!!! :)) Deci tot am fost eu pe undeva in mijlocul focului… :p
    Dada, poza de care zici o stiu si eu! :)) Te stiu cu colierul si tunsa scurt, din poze, evident. Pupici multi, mi s-a facut dor de tine.

    Alexandra, era frumos atunci, dar e frumos si acum. Sunt momente frumoase, care te emotioneaza. Papusile au ramas pe rafturi, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne oprim jocul. 😉

    Valeriule, eu cred ca dimpotriva, la nunta numa’ despre cei doi nu e vorba, nunta mi se pare un circ in sine, facuta mai mult de spectacol, pentru invitati. Pentru ca, asa ca la orice spectacol, cand platesti ai pretentii :p Glumesc. Si iti pot povesti cazuri de nunti la care ai mei s-au dus de drag si de altele care nu s-au tinut si la care le-a parut rau ca nu s-au dus.

    Bianca, nu sunt printre putinele, poate nu cunosti tu pe cele potrivite. Iar tu probabil locuiesti in Bistrita, de iti permiti sa vorbesti asa. Eu abia dupa ce am plecat din Sibiu a inceput sa-mi placa… :p

    Claudiu C, am stat o noapte, cat a durat nunta. Gandeste-te ca veneam de la Bucuresti si tot acolo m-am intors. Timpul nu e tocmai cel mai bun prieten al meu zilele astea…
    Am stat la hotel coroana de aur, am fost foarte impresionati cu totii. Iar nunta la care am fost e cea mai bogata nunta din cate am vazut pana acum. Sincer, nu stiu ce fac bistritenii sa faca bani, dar data fiind situatia…nici eu nu m-as muta la sibiu :p

    Nicule, “sa-l bag in buzunar” … in sensul “sa-l fac!”
    dar si buzunarul ala pana la genunchi se termina intr-o zi.. si atunci , ma intorc pe bloguri..

    0
  9. Mda, ar fi ceva. dar eu as vrea sa-l oprim detot. 😀

    0
  10. Eu pot spune niciodata. Din acelasi motiv pentru care pot sa afirm ca nu voi pleca niciodata definitiv din tara.

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 166 queries in 0.401 s