Urma un post spart în capul celor care n-au curaj să spună. Celor cărora li se lipesc cuvintele de limbă, fără a putea lua sunet perceptibil de urechea umană. Celor cărora cuvintele le iau viaţă doar ca vibraţii recepţionate în bătăi de inimă. Însă oamenii nu pot alerga cu EKG-ul după ei. Şi nici gânduri nu pot citi.
Apoi m-am oprit, fiindcă toate adevărurile s-ar sparge în capul meu. Fiindcă mi-am consumat relaţiile pe baza unor precedente, pe care prea rar am îndrăznit a le crea eu însămi.
Când, după primele două săptămâni de fluturaşi nebuni prin burtă şi ţinuturi stângace de mână, mi-a mărturisit cu emoţie că…mă iubeşte… am râs ca o toantă în sinea mea (o sine foarte sinceră de toantă autentică). Am scăldat-o cu eleganţă, convinsă fiind că el nici n-a observat cum am dat-o eu că plouă. Acum sunt convinsă că eu sunt cea care n-a înţeles nimic. Din ce mi-a spus şi din cât m-a iubit. El era sincer îndrăgostit, iar eu sincer…toantă. La vreo două săptămâni mi-a trecut şi m-a lovit brusc şi pe mine iubirea de el, însă momentul fusese stricat cu graţie şi autenticitate. Oricum, la asta sunt expertă. La a strica momente şi a-mi părea rău după.
Şi nu vă gândiţi că nu simţeam. Că îl iubesc şi că vreau să o ştie. Dar raţiunea care-mi urla că e prea repede, prea nechibzuit şi prea riscant mi-a asurzit simţurile şi a acoperit bătaia fluturaşilor. Ulterior, am spus-o, dar n-a mai fost la fel.
Sau prima dată când mi-a spus-o primul băiat care vorbea cu mine când zicea. Era peisajul tipic romantic, noapte, afară ningea cu fulgi mari, care-mi intrau în ochi alături de lumina galbenă a stâlpului din faţa casei mele. Am intuit dinainte ce avea să-mi spună, ca atunci când îţi pui la telefon jucăriile alea cretine cu bec, care te anunţă înainte să sune telefonul. Nu ştiam dacă şi eu îl iubesc. La vremea aia nu ştiam cât e de important momentul, ştiam doar că vreau să ştiu. De parcă ar fi existat vreun aparat care să măsoare ştiinţa asta. Şi-am dat-o pe aia cu “mulţumesc”. Sec şi cu o oarecare superioritate. Şi până am spus-o înapoi, câteva zile mai târziu, am avut un sentiment idiot de putere şi control. Îl aveam la mână cu un stupid te iubesc nedeclarat. După care mi-a dovedit el mie cine pe cine avea la mână, nu la inimă şi nicidecum în sensul mai sus menţionat. Am jelit ca o proastă, în cel mai pervers şi meschin joc psihologic pe care l-am alimentat vreodată. Cu fiecare lacrimă ce o plângeam. Cu fiecare sms la care răspundeam. Am regretat şi spaţiile pe care i le trimiteam.
Trag linie. Şi dacă băiatului din primul paragraf i-aş spune încă un te iubesc plin de candoare, duioşie şi amintire, dacă îmi pare rău că nu am fost mai a lui şi mai la timpul potrivit, ăstuia din ultimul paragraf mi-a părut rău de toate cuvintele pe care i le-am spus vreodată. În afară de “adio”. Nu merita să le audă. Dar eu m-am simţit bine să le răspund. Atunci când credeam în ele şi în el.
Între timp, nu mai ştiu ce e mai bine. Să crezi în te iubesc-uri de moment sau în orgolii care nu bucură, dar protejează? Nu mai ştiu nici dacă vulnerabilitatea se hrăneşte dintr-un fond emoţional sau se hotărăşte la ruleta X-urilor şi Y-ilor. În combinaţii cromozomiale pe masa tăcerii. Sau nu. În cazul ăsta, da.
Iubiţi-vă frumos. Şi până învăţaţi să vă iubiţi şi în cuvinte, număraţi-vă bătăile inimii. Asta, dacă vreţi să ştiţi. Şi pe urmă, spuneţi mai departe.
gheghe
uite, eu de aia nu mai zic. şi poate n-o să zic decât în faţa altarului. de fapt, după, că acolo e cu “da/nu+fugă”, nu cu “te mh..esc”
funny pranks
Sincer te iubesc dupa 2 sapt 2 luni e fix 0 eu unu nu arunc in stanga si in dreapta cu te iubesc da vad ca restu ajunsera sa il zica ca pe buna ziua
Nu imi pasa cand il zice ea imp e sasi simta ca vorbele is doar vorbe …
Toanta … las ca asa is femeile in general …
copila blondă
E o prostie sa nu spui, daca ai cui.
Oana Portase
ce păcat că orgoliile astea nu ne lasă să trăim…
copila blondă
cand viata e asa frumoasa! 🙂
gheghe
de fiecare dată, dacă spun eu primul, ea se vede automat în avantaj şi se comportă ca atare. chiar dacă îmi răspunde. chiar dacă îmi răspunde pe loc. şi se va purta de parcă eu n-aş putea trăi fără ea. şi tot ea va fi prima care mă va chema că “trebuie să vorbim”. îmi pare rău, nu ar trebui să fie loc de orgolii stupide, dar asta e realitatea. game recognize game.
pe lângă astea, mi s-a format reflexul “pe invers” şi eu nu mai pot cu d-astea, toată ziua de mânuţă, lugu-lugu, io mai mult, io mai tare..
Raluca
Da acum, si eu am avut aceeasi reticenta in a spune, ca e prea devreme, ca intai sa fiu convinsa ca si el simte, domne si aveam o apasare, pana cand intr-o seara cand ploua si ca in filme ne uitam amandoi pe geam, presiunea era prea mare si am spus-p, si asa de frumos a fost si asa de bine m-am simtit dupa..
Dar bine situatia asta variaza de la caz la caz..nu e o reteta
artistu
Stiti ce, eu cred ca la un TE IUBESC nu se raspunde decat cu un sarut. Atat si nimic mai mult. Asta este pe de o parte si solutia prin care sa nu fi obligat sa raspunzi “SI EU!”, dar nici sa spui MERSI. Iar TE IUBESC-ul de la tine catre partener sa vina cand il vei simti. Totul e sa nu il astepti, pentru ca atunci ti se va parea ca nu mai vine si te vei supara. Traieste doar cu gandul sa nu scapi ce se intampla pe langa tine si sa nu scapi momentele faine din viata. Si TE IUBESC-urile si cele spuse si cele primite vor veni natural, ca ploaia de vara sau ninsoarea in toiul iernii!
(P.S. Ba da ce pofta de comentat am avut!)
Zany
fiecare relatie presupune o lectie. nu mai plangeti dupa cat de mult v-a ranit. plangeti dupa ce nu ati invatat..
Un “te iubesc” se zice din inima si atunci cand simte inima, nu din minte si atunci cand simte mintea..sau hormonii….
si se spune mereu razand.. din inima!
Valeriu
Trebuie să simţi momentul, dacă spui prea devreme sună cam fake, dacă o spui prea târziu s-ar putea să nu mai ai cui. Mai ales că acest “te iubesc” se spune prea usor uneori.
Şi oricât de mult ai vrea să îi spui nu trebuie să fii impulsiv, vine el şi momentul oportun când tu poţi spune iar celălalt ascultă înţelege şi îţi întoarce spusele şi sentimentele. Sună ca o poveste frumoasă 😀 Dar orice dragoste trebuie să fie o poveste frumoasa. 🙂
capca1
drumul spre iad e pavat cu bune intentii! de aia e dragoste, ca sa fii, ca la jocul de poker, vesnic nelinistita, sa nu-ti dai seama daca asii tai bat nenorocita aia de quinta la valet.
dragoste si ratiune…hm, astea da nu se vor inghiti niciodata. daca se accepta, scuza-ma, cu tot respectul, una dintre ele este falsa.
ma rog, nu mai filozofez eu, te-as plictisi, plus ca nimeni nu-i detinatorul adevarului absolut! dar cred ca, toata angoasa asta se cheama “dragoste”.
Tibi
Până la urmă e un fel de troc cu sentimente, nu dai până nu primești înapoi, asta am învățat. Orgoliile sunt mai tari decât orice dragoste, întotdeauna. Și eu, naivul, care-mi păstram primul te iubesc pentru vârsta de 80 de ani, când vom fi împlinit 50 de ani de căsătorie. Până la urmă l-am spulberat pentru un om de nimic, care s-a folosit de el să domine, asta e. De atunci încolo am șters cele două cuvinte din vocabular.
brontozaurel
N-am spus nimanui cuvintele astea. Pentru ca nu cred in iubire. Cred in atractie fizica nebuna si atat.
Boby
Fructul ca sa-l culegi, trebuie sa fie copt. Dac-o faci mai repede risti sa fie acru.Daca nu o faci la timp, risti ca el sa cada, zdrobindu-se de pamint.Uneori, se poate ca, o furtuna, o dorinta sau un impuls interior sa-l rupa, dar si in acest caz tot amarui sau amar este gustul.
Copt fructul se culege cu multa tandrete si iubire.Pentru asta insa este nevoie de timp. Sa spui ‘te iubesc” este usor, extrem de usor. Sa simti cu adevarat ca iubesti, iar declaratia sa vina din toata fiinta ta, ca un raspuns la framintarile neexprimate de EL, asta inseamna IUBIRE.Intr-o iubire adevarata orgoliile nu-si au locul.
ardeleanu'
Cred că venirea toamnei ne face un pic mai melancolici. Întâmplător și eu mă gândeam zilele astea la trecuturi, la păreri de rău, la păreri de bine. Și mă mai gândeam la ce înseamnă de fapt dragostea. O sumedenie de păreri? a iubești implică de fiecare dată suferință? M-am bucurat, după prima cicatrice sistemul meu imunitar a reacționat bine. A doua am prevenit-o, și iar m-am bucurat. Dar amintirile rămân; de fapt revin. Iubirea-i unul dintre lucrurile care nu se va schimba atâta timp cît ruleta cu X și Y funcționează.(din cartea de adevăruri matematice – general valabile, general nefolositoare)
ovidiu
frumos articolul. mi-a adus aminte de cel mai frumos “te iubesc” din viata mea: i-a scapat unei foste prietene de acum cativa ani si cum de fapt eram impreuna doar de cateva zile a inceput sa-si ceara scuze, ca i-a scapat fara sa vrea, si din astea iar eu muream de ras pe cand de fapt era cel mai frumos moment pe care mi-l puteam inchipui pentru ca amandoi simteam la fel dar inca nu recunoscusem 🙂
bogdan
“Desi e foarte relativ timpul le vindeca pe toate”ii spuse bogdan copilei cu parul balai.
Va veni un altul intr-o zi,nimeni si nimic nu-ti garanteaza ca iti va/ii vei spune “te iubesc” la momentul potrivit sau oportun sau cum vrei sa-i zici.Important e sa vina 🙂
mihai t
eu nu as sta cu o persoana cu asa orgoliu prostesc care sa nu zica te iubesc.
daca nu zice e decat o varianta si un singur final.
produse naturiste
cred ca orgoliile care nu bucura te protjeaza de suferinte mari ulterior…..pt ca sentimentele puse pe tava de obicei nu sunt apreciate
anca
Nu cred ca stim vreodata cand e momentul potrivit pentru ‘te iubesc’. Nu vine la pachet cu planificare…existra sau nu, se intampla sau nu. Nu am regretat niciodata ca l-am spus dar m-am gandit bine inainte sa nu confund iubirea cu alte sentimente.. odata spus e dureros sa-l iei inapoi. Si de multe ori nu e vorba de orgoliu, ci de teama. Lucrurile spuse cu voce tare par mult mai reale decat sunt oricum.:) Dupa ce trecem putin prin asta si ne…’maturizam’ in ale’ iubirii (atat cat se poate, caci o viata intreaga inveti sa iubesti), intelegem mai bine ca un ‘te iubesc’ nu se confunda cu ‘imi pace foarte tare de tine si parca ar fi momentul sa ne facem declaratii, ce zici?’ 🙂
anca
scuze pentru literele omise, eram in graba pe aici 😛
valeria
hahahaha
daniel rus
chiar nu conteaza timpul scurs. uneori intr-o singura zi ajungi sa simti pentru cineva cat pentru altii in luni de zile. asta inseamna persoana potrivita, aia pe care unii o stiu doar din povesti.
carmen
am ajuns intamplator pe blogul tau si mi-a placut ce am citit.
eu spun ca daniel are dreptate. nu conteaza timpul scurs. ideea e sa simti.cand gasesti persoana care sa trezeasca in tine aceste sentimente nu cred ca mai e loc de intrebari de genul sa spun sau sa nu spun. totul decurge firesc, natural… uneori nici nu e nevoie de cuvinte ci efectiv percepem afectiunea din gesturile si privirea celuilalt.
e pacat sa ratezi momente faine doar din orgoliu. eu prefer sa pierd spunand ce simt decat sa pierd pentru ca n-am spus.
morbo
prea romantic.eu mi-am cam scos din cap chestiile de genul asta si ma simt foarte liber 🙂 pana la urma, daca nu ne bombardau (de fapt, daca lasam sa treaca pe langa noi bombardamentul) prin carti si filme cu toata ”iubirea” asta de manual, ce ziceam ca simtim? tind sa-i dau dreptate lui brontozaurel.
lena
“Când, după primele două săptămâni de fluturaşi nebuni prin burtă şi ţinuturi stângace de mână, mi-a mărturisit cu emoţie că…mă iubeşte…El era sincer îndrăgostit, iar eu sincer…toantă…La vreo două săptămâni mi-a trecut şi m-a lovit brusc şi pe mine iubirea de el..”
m’am regasit 101% in aceste rinduri..)
copila blondă
🙂
Iulia
Am citit post-ul asta atunci, l-am recitit acum.
Intre timp, am aflat niste raspunsuri. Cel mai important e ca “te iubesc”-ul se spune atunci cand ai invatat ca poti da fara sa vrei sa primesti nimic in schimb. Numai pentru bucuria de a oferi, fara sa astepti o replica avand aceeasi incarcatura. Si, daca ai ajuns in momentul respectiv, orgoliul ti se va fi topit de mult timp, in grandoarea starii pe care ti-o da sentimentul ca nu ai nevoie de “recompensa”.
copila blondă
Iulia, cred că ai toată dreptatea din lume! Doar că oricând e mai frumos să auzi şi tu înapoi.
Iulia
Miruna, nici nu negam asta:)
Deci, sa vina te iubesc-urile.